1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="KGGcnRKWnU"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/vilnius/">Vilnius</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/vilnius/embed/#?secret=KGGcnRKWnU" width="600" height="338" title="„Vilnius” – Ulițarnica" data-secret="KGGcnRKWnU" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2023/12/2023-12-01-0947-coperta.jpg600450Vilnius ocupă o poziție cheie în mitologia național-culturală atât pentru polonezi, cât și pentru evrei sau lituanieni. Pentru polonezi, Wilno este orașul în care au trăit poeții lor romantici, Adam Mickiewicz și Juliusz Słowacki și este cel mai estic avanpost polonez în lupta împotriva dușmanilor rus-ortodocși. Pentru evrei, Vilne a fost un principal centru de studii religioase, căminul lui Vilne Gaon (Eliahu ben Shlomo Zalman, 1720–1797) și un centru de gândire rabinică (și anti-hasidică). Până la începutul secolului al XX-lea, orașul era cunoscut și ca un important centru al mișcărilor politice evreiești moderne, în special Bund-ul socialist și, într-o măsură mai mică, sionismul timpuriu. Pentru lituanieni, Vilnius a reprezentat un punct central în exprimarea identității lor naționale, ca și capitală a Marelui Ducat Lituanian modern și viitoarea capitală a unui stat național lituanian. În secolul al XIX-lea, au intervenit și rușii, „recuperând” orașul Vil’na – nu cu mare entuziasm totuși – după secole de polonizare „perfidă”. În secolul al XX-lea, bielorușii au revendicat și ei Vilnia ca pe o viitoare capitală. La sfârșitul anilor 1930 chiar a fost pusă în discuție posibilitatea de a face din oraș capitala RSS Belarus. Pe scurt, chiar dacă Europa Centrală și de Est abundă în orașe multietnice și multireligioase, niciunul dintre acestea – nici L’viv sau Cluj, nici Riga sau Erevan, nici Łódź sau Baku – nu figurează într-o poziție atât de centrală în atât de multe și diferite mitologii naționale precum Vilnius. – Theodore R.Weeks – Vilnius between Nations, 1795–2000.  Nici n-am intrat bine în Vilnius că s-au și auzit voci prin autocar care ziceau Ei, asta e altceva ! Așa mai merge! Seamănă cu ce-am lăsat acasă ! Periferiile orașului ne-au întâmpinat cu autostrăzi bucșite cu mașini, cu supermarketuri și magazine de prezentare. Hotelul nostru, aflat nu departe de centru dar în zona mai modernă a orașului, era înconjurat de înalte clădiri de birouri din oțel și sticlă. Pe una din ele, sus de tot la ultimul etaj, o pancartă mare striga cât o ținea gura Putin, tribunalul de la Haga te așteaptă !, indicație precisă a stării de spirit a lituanienilor ( de fapt a tuturor țărilor baltice în general ). Într-adevăr, din cele văzute în acea primă seară, Vilnius părea ceva mai animat decât surorile lui baltice, Riga și Tallinn. Aveam mari șanse să vedem și un Târg de Crăciun, se deschidea a doua zi. Vizita noastră în Vilnius a durat o zi și s-a desfășurat după același tipic cu care fuseserăm obișnuiți, un tur de vreo trei ceasuri dimineața împreună cu un ghid local iar apoi program de voie până când ne țineau puterile/ dorințele/ frigul de afară. Ghidul pe care l-am avut de această dată a fost după mintea mea cel mai bun din întreaga excursie. Era o doamnă mai în vârstă, din păcate nu-i mai rețin numele, cu o voce foarte plăcută și cu o engleză impecabilă. Intuia starea de spirit a grupului și nu insista niciodată cu explicațiile mai mult decât era necesar. De cum ne-a întâlnit, era 1 decembrie, ne-a urat La mulți ani!  Ne-a purtat pe străzi principale dar și pe cele mai puțin umblate, ba ne-a dus și la ambasada României, să colindăm și noi cu un imn patriotic pe sub ferestre. Unul dintre primele lucruri pe care le-am aflat de la ea a fost că Vilnius sărbătorea în acel an 700 de ani de atestare documentară. În anul 1323, Gediminas, marele duce al Lituaniei și întemeietorul orașului, trimitea epistole în toată Europa anunțând lumii înființarea unei noi capitale și invitând coloniști să vină și să se stabilească aici. Se spune că în urma acestui apel au sosit în Vilnius o mulțime de evrei, de-au ajuns să fie după un timp cea mai numeroasă comunitate a orașului. După uniunea polono-lituaniană în oraș s-au stabilit și mulți polonezi. Elitele lituaniene au preluat cultura polonă, mult mai puternic dezvoltată, și într-un final s-au topit cu totul în șleahta polonă. Locuitori vorbitori de limbă lituaniană erau mai puțini în oraș, ei fiind în marea lor majoritate țărani ce locuiau în satele din împrejurimi. La începutul secolului 20, Vilnius era un oraș de cultură poloneză, în care aproape jumătate din locuitori erau evrei, apoi poloni, apoi slavi ortodocși și abia la sfârșit lituanieni. Acesta e și motivul pentru care Polonia nu l-a acceptat ca și capitală a nou înființatei Republici Lituaniene și l-a cucerit în anul 1920. A trebuit să se petreacă cataclismul celui de-al doilea război mondial ca să se facă un soi de tabula rasa în Vilnius în materie de populație. Evreii au fost în marea lor majoritate exterminați iar cei ce-au scăpat au plecat. Polonezii au fost invitați și ei să plece în noua Polonie, stat ce-a fost oarecum translatat pe hartă mai spre vest, mâncând din teritoriile germane și făcând loc URSS-ului să se extindă. Abia în anii de după război au putut lituanienii să-și revendice orașul. În zilele noastre abia de-i mai intuiești istoria zbuciumată, ce poate fi sesizată în distribuirea cartierelor, ocupate odinioară de comunități compacte și distincte. Într-o zonă găsești mai mult biserici ortodoxe, semn că aici locuiau ruteni, bieloruși sau ruși. Într-alta te zăpăcești în labirintul de străduțe înguste și întortocheate al cartierului evreiesc, vechi de pe vremea evului mediu. În buricul târgului dai peste palatele și clădirile baroce poloneze, construite îndeosebi în epoca de aur a orașului Vilnius, începând cu secolul al 16-lea. Palatul episcopal și Universitatea stau mărturie pentru acea perioadă înfloritoare. Într-un fel, până nu demult centrul vechi din Vilnius pare să fi fost compus din mai multe orașe diferite ce-au coexistat unul lângă celălalt fără a se amesteca prea mult. Poate că diferențele vor dispărea încetul cu încetul, preluând din modernitatea orașului lituanian ce-l înconjoară acum. Un al doilea lucru pe care l-am aflat de la ghida noastră este că lituanienii sunt în marea lor majoritate catolici, cel puțin aceia care se declară credincioși. Dar există și o altă religie în Lituania, care bate cu ușurință catolicismul, și anume baschetul. Lituanienii sunt extrem de mândri de echipa lor, de faptul că o țărișoară atât de mică, cu un număr redus de locuitori, poate avea sportivi care să bată echipele unor țări mult mai puternice. Din păcate nu a putut să ne invite la un meci de baschet, să vedem pe viu cum se practică respectiva religie, în schimb ne-a condus pe la vreo două biserici. Prima pe care am vizitat-o a fost Biserica Sfinților Petru și Pavel. Am ajuns la ea cu autocarul pentru că se află la ceva distanță față ce centrul vechi al orașului. Construcția actualei biserici a început prin 1665 și ctitorul ei este  Marele Hatman și Voievod de Vilnius, Michał Kazimierz Pac. Se spune că Pac a dorit să clădească acest lăcaș după ce abia a scăpat cu viață în urma unui incident petrecut în timpul unui război cu rușii. S-a întâmplat atunci să se salveze ca prin minune după ce s-a ascuns printre ruinele unei foste mănăstiri ce existase cândva în acest loc. Pe dinafară biserica nu m-a inspirat deloc dar odată intrată în interior, de uimire, nici c-am mai ascultat explicațiile ghidei noastre. Iarna de-afară părea că s-a instalat în toată biserica și-a desenat cu nea pe pereți tot felul de povești. Un Sfânt Cristofor, patronul orașului, purta pe umăr un Iisus mititel, moartea pândea la cotitură, îngerași din aceia mici și dolofani ce seamănă cu amorașii ne priveau din înățimi, o adevărată grădină paradisiacă se așternea deasupra capului. O adevărată orgie în stuc. Eu așa ceva n-am mai văzut în viața mea 🙂 . Următoarea oprire s-a petrecut la singura poartă supraviețuitoare ce-a rămas din fostele ziduri de apărare ale orașului Vilnius. Fortificațiile au fost dărâmate în timpul ocupației țariste, pe la sfârșitul secolului al 18-lea dar poarta s-a păstrat pentru că era loc de pelerinaj. Are un nume frumos, Ostra Brama, adică Poarta Zorilor. Se spune că însuși Napoleon Bonaparte a trecut prin ea când a intrat în Vilnius pe post de eliberator. Dar nu acesta e motivul care a făcut-o celebră ci icoana făcătoare de minuni așezată într-o capelă construită în ea. Se spune că icoana aceasta ar fi de proveniență flamandă (pictura în sine) și a fost instalată aici prin secolul al 16-lea, când exista obiceiul de-a așeza în sau pe porți câte un obiect religios, pentru a proteja orașele de răul venit din afară și de a binecuvânta călătorul ce trecea prin ea. Capela din Poarta Zorilor conține o icoană a Sfintei Fecioare Maria, Maica milei, despre care se spune că are puteri miraculoase. Timp de secole, tabloul a fost unul dintre simbolurile orașului și un obiect de venerație pentru toți creștinii indiferent de ritul pe care îl practicau, romano-catolic, greco-catolic sau ortodox. Cu timpul s-au strâns mii de ofrande oferite Mariei drept mulțumire iar acum pot fi observate în inimioarele ce împodobesc pereții din jurul icoanei. De autocar am scăpat abia în Piața Catedralei, buricul târgului, de unde am pornit într-un tur pietonal ce ne-a învârtit prin oraș. După ce s-a încheiat turul oficial, cu ghid, am luat-o de la capăt cu colindatul pe străzi, aprofundând punctele ce mi s-au părut mai interesante. Am să las și fotografiile să povestească câte ceva despre plimbărica din acea dimineață. În timpul liber pe care l-am avut la dispoziție am luat-o de la capăt, plimbându-mă pe aproape același traseu pe care îl făcusem deja dimineața. Nu mi-a trecut prin cap o idee mai bună. Inițial mi-am propus să trag de timp pe străzi până seara, pentru a asista la deschiderea oficială a Târgului de Crăciun amenajat în Piața Catedralei. La ora 19:30 se aprindeau luminițele din brad și începea un spectacol. Dar n-am rezistat atât de mult. Căsuțele târgului s-au deschis mai devreme așa că am putut să le trec în revistă. Nu m-au impresionat din cale afară dar tot am cumpărat niște prăjiturele, să le-aduc cu mine acasă pe post de suvenir lituanian. În plus, am prins și un fel de repetiție generală care mi-a dat o idee despre ce va urma, într-o atmosferă mult mai relaxată și mai puțin aglomerată. La ora șapte seara eram la hotel și-mi pregăteam bagajul. Dar cum mi-am omorât eu timpul totuși? Primul lucru care m-a tentat a fost să urc pe deal până la Turnul lui Gediminas pentru a admira orașul de la înălțime. Nici măcar nu am urcat dealul pe jos ci cu un funicular. Turnul cu pricina face parte din Complexul Castelului Vilnius ce în vremurile lui de glorie era format din trei castele: cel de sus, cel de jos și cel strâmb. Castelul de sus a fost ctitoria lui Gediminas și are o legendă. Povestea s-a întâmplat pe vremea când Marele Duce Gediminas (1275 – 1341) vâna într-o pădure sacră aflată în locul unde râul Vilnia se varsă în râul Neris. Obosit după vânătoarea reușită a unui (ia ghiciți ce?) bour, Marele Duce și-a instalat tabăra, s-a culcat și a adormit. În vis i-a apărut însă un uriaș Lup de Fier care urla din vârful unui deal mai puternic decât o haită întreagă. Curios să afle ce-i transmit zeii prin visul acela s-a dus la șaman să i-l interpreteze. Acesta i-a răspuns că domnitorul va trebui să ridice în locul indicat de lupul din vis un castel puternic și un oraș care va fi capitala ținuturilor lituaniene. Gediminas s-a conformat, a construit cetatea și orașul și i-a dat numele Vilnius – după numele râului Vilnia. În zilele noastre n-a rămas mare lucru din castelul de sus, turnul însă este un simbol al orașului iar în vârful lui e arborat drapelul lituanian. Povestea Castelului Strâmb e mai prozaică. Acesta a dispărut încă de pe vremea luptelor împotriva cavalerilor teutoni și nu a mai fost reconstruit niciodată. Povestea castelului de jos este însă spectaculoasă, a renăscut din cenușă precum o pasăre phoenix. Mă refer aici în special la fostul palat al marilor duci lituanieni ce era în ruine încă de la sfârșitul secolului al 18-lea și a fost dărâmat cu totul la scurt timp după ce au ocupat...