1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="kkSnCRR7Zj"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/vik-i-myrdal/">Vík í Mýrdal</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/vik-i-myrdal/embed/#?secret=kkSnCRR7Zj" width="600" height="338" title="„Vík í Mýrdal” – Ulițarnica" data-secret="kkSnCRR7Zj" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2024/09/2024-09-15-0001-coperta.jpg600450În următoarea zi furtuna dispăruse cu desăvârșire de ziceai că ziua precedentă fusese doar un vis urât. În realitate, vremea capricioasă a Islandei ne-a mai dăruit un intermezzo de soare și cer senin, cele două zile ce-au urmat, ultimele petrecute în Islanda, au fost cenușii și mohorâte. Adevărul e că m-am socotit foarte norocoasă în excursia asta din pricina vremii frumoase care a contrazis toate prognozele și poveștile despre ploaia islandeză pe care le auzisem eu înainte de plecarea de acasă. Ziua aceasta, a cincea de la sosirea în țară, a fost foarte lejeră, ne-am învârtit doar prin jurul unui sătuc numit Vík, sau mai complet Vík í Mýrdal pentru a-l deosebi de alte localități cu același nume. Deși sătucul acesta nu cred să aibă 1000 de locuitori este totuși cea mai mare așezare pe o rază de aproximativ 70 km. Vík stă cu  sabia lui Damocles atârnată deasupra capului pentru că e așezat taman la poalele ghețarului Mýrdalsjökull, care este pălăria vulcanului Katla. Katla a stat cuminte din anul 1918 iar timpul scurs de atunci depășește perioada lui obișnuită de repaus așa că o erupție ar putea avea loc cât de curând. Dacă acest fenomen va avea loc, ar putea topi suficientă gheață pentru a produce o inundație enormă care ar distruge întregul oraș. Singura clădire care ar scăpa nevătămată ar fi bisericuța construită în vârf de deal. Reynisfjara Primul lucru pe care l-am făcut în acea zi a fost o plimbărică pe plaja cu nisip negru, Reynisfjara, aflată foarte aproape de Vik. Plaja aceasta are mare trecere printre vizitatorii veniți de peste mări și țări datorită nisipului ei negru ce contrastează puternic cu spuma albă a valurilor oceanului, datorită coloanelor de bazalt ce o mărginesc și datorită unor formațiuni stâncoase numite Reynisdrangar, ce par a proveni de pe altă planetă și care se ițesc din valuri. Potrivit folclorului local, Reynisdrangar au fost cândva niște troli răuvoitori ce se distrau tragând în timpul nopții bărcile oamenilor din larg spre țărmul pietros. Într-una din zile distracția s-a prelungit până în zori, greșeală fatală pentru că trolii au fost transformați în stane de piatră de primele raze ale soarelui. M-am plimbat până m-am plictisit pe plaja asta și-am lenevit în voie proptită în bolovanii ei de lavă. În rest, am făcut fotografii. Dilema zilei a fost alb-negru sau color? Cu expunere lungă sau fară? După ce-am plecat (în sfârșit) de pe plajă ne-am dus și în Vík í Myrdal. Mașina am parcat-o la biserică iar noi am urcat puțin mai la deal, lângă cimitir, de unde am putut admira tot satul și pe Reynisdrangar în depărtare. După care a început vânătoarea de restaurante, lumea flămânzise. A câștigat un restaurant specializat pe supe. Una dintre ofertele lor era să iei 3 din 4 mostre de supe la încercare și după ce le-ai testat să iei o porție din supa care ți-a plăcut cel mai mult. Eu una m-am săturat însă cu mostrele. După masă m-am mai delectat puțin cu o scurtă vânătoare fotografică de case și cam atât. Nu mai am a povesti nimiv despre Vik. Dyrhólaey A doua parte a zilei am omorât-o într-o peninsulă numită Dyrhólaey ce este o promenadă lungă de vreo 120 de metri, renumită pentru priveliștile minunate asupra coastei de sud a Islandei. Pe timpul verii se adună aici puzderie de păsări,  în special puffinii cei simpatici. Am fi vrut să-i întâlnim și noi dar nici urmă de ei, erau plecați deja în locuri mai calde. PS. După cum se poate constata programul acestei zile a fost foarte subțirel. Poate unora le plac zilele de tihnă din concediu, cu program lejer și leneveală multă mie însă nu prea. Am și studiat oferta turistică locală și am ochit o escapadă pe Katla, ce semăna oarecum cu drumeția pe ghețar pe care o ratasem în ziua precedentă. Dar nici unul dintre colegii de excursie nu a fost amator așa că m-am lăsat păgubașă. Dacă avem cazare în Vik și nu la hostelul acela din mijlocul pustietății mergeam negreșit dar așa mi s-a părut prea complicat să ajung înapoi la cazare. Am trecut așadar expediția pe un ghețar islandez la capitolul pierderi definitive (nu materiale ci faptice). 00