1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="wkgDhkw7Ys"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/un-alt-fel-de-balcic/">Un alt fel de Balcic</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/un-alt-fel-de-balcic/embed/#?secret=wkgDhkw7Ys" width="600" height="338" title="„Un alt fel de Balcic” – Ulițarnica" data-secret="wkgDhkw7Ys" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/07/2018-07-14-0001-coperta.jpg1000750Dacă tot am aflat de la Camil Petrescu (via Lucian Boia) că „Toată pictura românească la un moment dat avea un singur subiect: Balcic.” mi-am zis c-ar fi interesant de descoperit picturile astea prin muzeele bucureștene. Să vedem, chiar așa să fi fost ? A fost la un moment dat Balcicul un fel de coastă a Normandiei românească? Pentru a-mi mări șansele de reușită mi-am propus să atac două dintre cele mai mari muzee de artă din București. Ieri m-am prezentat la Muzeul Colecțiilor de Artă, iar astăzi am fost la Galeria de Artă Românească a Muzeului Național. Ei bine, am găsit ce-am căutat și într-unul și în celălalt. Am descoperit un alt fel de Balcic, filtrat prin ochii, personalitatea, sensibilitatea lui Lucian Grigorescu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu …  Tablourile par nițel părăsite, așa cum stau ele umăr la umăr, față în față, în sălile „aseptice” ale celor două muzee. Mă așteptam la o afluență mai mare a publicului doritor de artă, dar personalul muzeelor depășea clar numărul vizitatorilor. Păcat, merită mai mult. Oricum, eu una m-am bucurat de vizită. Ca de fiecare dată când mă aflu față în față cu tablouri prin pinacoteci, mă minunez de capacitatea pictorilor de-a „închide” o părticică din sine în creațiile lor. Sunt atât de deosebiți, prin paleta de culori pe care o aleg, prin felul în care, din tușele de penel azvârlite pe pânză, crează o imagine. Din păcate, bucuria asta nu poate fi luată acasă la pachet ci doar savurată pe loc, acolo în muzeu. Nici o fotografie, nici un album de artă nu cred că va reuși vreodată să dezvăluie în totalitate farmecul unui tablou. Chiar dacă m-am convins demult de acest lucru, tot nu mi-a răbdat sufletul. Vă prezint așadar în cele ce urmează orașul Balcic așternut pe pânză de către pictorii români și trecut prin filtrul camerei foto a telefonului meu. Vă previn însă, nu-mi asum nici o responsabilitate, eu una am văzut cu totul alte culori acolo. Muzeul Colecțiilor de Artă Galeria de Artă Românească a Muzeului Național 00