1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="CPVKdaJWRR"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/ucenicie/">În căutarea balenelor</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/ucenicie/embed/#?secret=CPVKdaJWRR" width="600" height="338" title="„În căutarea balenelor” – Ulițarnica" data-secret="CPVKdaJWRR" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/09/2013-09-11-23-Tenerife-Dupa-balene-cu-Shogun1.jpg1000684Recunosc, Tenerife se afla pe lista mea de 100(?) locuri de văzut într-o viață datorită balenelor. Citisem eu că această insulă se află amplasată chiar pe bulevardul pe care migrează balenele , mai mult, că este cel mai bun loc din Europa și pe locul trei în lume de unde muritorul de rând poate vedea aceste creaturi deosebite ale mării. Citisem că există și câteva specii rezidente, așa că nu se punea problema unei excursii fără rezultate, adică o ieșire în largul mării fără să fi văzut măcar o aripioară de delfin. Cele mai bune locuri de vizionare, cu șanse maxime reușită, sunt situate în vestul insulei, între Tenerife și insula vecina La Gomera, motiv pentru care îmi alesesem o gazdă în această zonă. În chiar prima zi după aterizare m-am prezentat la datorie, plină de speranță și înarmată cu un aparat de fotografiat. M-am înscris într-o mică croazieră – de cinci ore –  care promitea o vizită printre balene, un prânz de pirat pe vas, o baie în ocean și vizitarea de pe mare a coastei de la Los Gigantes un punct de atracție important al insulei. Cu ceva noroc ni se spunea, vom întâlni aici și pe simpaticii delfini. Cu atâtea promisiuni pe listă, n-am stat prea mult pe gânduri și m-am îmbarcat. Vasul nostru se chema Shogun, dar era arăbesc, fusese construit cu un sfert de veac în urmă în șantierele din Emirate iar acum hălăduia prin Atlantic, nu departe de coastele Africii. Iată-ne porniți la drum. Pe măsură ce ne îndepărtam de coastă gazdele ne-au povestit câte ceva despre obiceiurile cetaceelor și de șansele noastre de a întâlni câteva. Iată ce-am învățat. Delfinii sunt animale diurne, cât e ziulica de lungă hoinăresc de-a lungul coastei în căutare de hrană. Noaptea se odihnesc. De multe ori înoată în siajul vaselor acompaniindu-le o bucată de drum. Spectacolul acesta îl văzusem și eu în Grecia, dar nu mă supăra deloc să-l mai văd încă odată. În Tenerife trăiesc mulți delfini cu nasul turtit – pe engleză bottlenose dolphins – pe care îi  putem găsi dealtfel și prin Marea Neagră. Trăiesc în grupuri de până la 50 de indivizi în societăți matriarhale. Teoria ca teoria, practica ne-a omorât și de data asta. Delfinii n-au fost deloc darnici cu noi și nu s-au arătat. Pescuiau în alte ape. Am mers însă la sigur în cazul balenelor pilot – pilot whales în engleză. Obiceiurile lor sunt diferite de ale delfinilor. Sunt animale nocturne, vânează în timpul nopții în special calmari – hrana lor preferată – și se odihnesc în timpul zilei. Cum organizatorii excursiei cunoșteau locurile în care își aveau dormitorul, am mers țintit până acolo. Vasele de croazieră au o interdiție de respectat – au voie să stea doar un timp limitat în preajma animalelor tocmai pentru a nu le deranja somnul, altfel riscă să fie amendați. Și uite-așa am făcut și eu cunoștință cu balenele pilot. Cam de două ori mai mari decât un delfin, cu care de altfel sunt rude foarte apropiate, au capul rotunjit și aripioare cârlionțate. Există o specie de balene pilot cu aripioare lungi, care nu înoată însă prin ape tropicale și o altă specie, din care făceau parte și cele pe care le aveam în fața ochilor, cu aripioare scurte. Era un grup mărișor în preajma vasului, dar nu prea stăteau locului, să le fac și eu o fotografie. Am înțeles că în timpul nopții se scufundă în ape adânci, unde găsesc tot felul de delicatese. Insulele Canare sunt unul din locurile lor  preferate, în care vin să se înmulțească și să-și crească puii, în special între Tenerife și La Gomera unde există o falie foarte adâncă plină cu calmari. Trăiesc tot în grupuri matriarhale de zeci de indivizi. Cam asta a fost întâlnirea mea cu cetaceele. Timpul a expirat pe nesimțite , așa că vasul a fost nevoit să părăsească zona. Am lăsat balenele cu visele lor și ne-am îndreptat spre Los Gigantes. Cât despre visele mele de a vedea un cașalot sau o balenă albastră … le-am amânat pentru o excursie viitoare. Los Gigantes sunt stâncile uriașe ale masivului Teno ce se termină brusc și vertical, afundându-se adânc în mare. Pentru foștii locuitori ai insulei, populația guanche ce locuia aici înainte de venirea spaniolilor, asta era poarta iadului. Nouă nu ni s-a părut deloc înspăimântătoare, poate n-am nimerit la momentul potrivit. Apa e adâncă aici și vasul nostru s-a putut apropia mult de mal. Ancora a fost lansată în golfulețul Masca, și cu toate că nu atingea fundul mării a oferit vasului ceva stabilitate, nu de alta, dar noi trebuia să facem o baie în apele oceanului iar apoi să luăm prânzul. Undeva deasupra noastră, în creierul munților, stătea cuibărit satul Masca pe care îl voi vizita zilele următoare. O potecă pornea din micul golf și urca prin chei până acolo. Prima mea bălăceală în Atlantic nu mi-a lăsat o impresie foarte plăcută. Apa era mult prea rece după gustul meu. După trei minute de înot pe lângă Shogun dinții au început să-mi clănțăne și nu știam cum să ajung mai repede la scara ce mă ducea înapoi pe punte. Să nu spun că a trebuit să stau și la coadă, mai înghețaseră și alții. Cum toate obiectivele excursiei fuseseră atinse a urmat doar întoarcerea în Puerto Colon din San Eugenio și drumul până la hotel. Prima mea zi în Tenerife se sfârșise. Dar dacă tot am pomenit de botezul meu în apele Atlanticului, am să vă povestesc aici și celelalte experiențe pe care le-am avut cu el și cu apele lui reci. Prima dintre ele s-a datorat broaștelor țestoase marine. De când tot doream să văd una în carne și carapace, în mediul ei natural. Chiar lângă hotelul în care stăteam era desenat pe perete un indicator spre un centru de scufundari, Barracuda Club. Nu prea aveam chef de o scufundare, apele Atlanticului nu erau nici pe departe atât de îmbietoare ca și cele ale Mării Roșii cu puzderia lor de corali, dar de o excursie într-un  loc mai deosebit în care să pot face snorkeling parcă aveam chef. Așa că m-am dus la club să văd oferta. Printre locurile cu care te îmbiau ei se afla și o excursie în Golful Broaștelor, unde trăiau câteva familii de țestoase. Ia te uită, gând la gând, trebuia să mă duc și eu. Zis și făcut, m-am înscris, iar în ziua stabilită m-am prezentat la club. În prețul excursiei intrau și ustensilele necesare: tubul, labele și ochelarii de snorkeling. Eu le aveam pe cele aduse de-acasă, așa că le-am folosit pe-ale mele. În schimb am primit, spre bucuria mea, un costum de neopren care mi-a îngăduit să înot mult mai relaxată, altfel aș fi rezistat cu greu un ceas întreg, cât ne-a luat nouă să găsim ceea ce căutam. Gazdele ne-au dus cu mașina într-un golf apropiat de stațiunea noastră, unde știau ei că sunt țestoase. Expediția consta în explorarea golfului respectiv în căutarea broaștelor. Ne învârtim noi ce ne învârtim dar ia broasca de unde nu-i. Părea că nu avem noroc. Erau și alți snorkăluitori în preajmă, iar de pe fundul golfului se ridicau bulele scufundătorilor. O grămadă de lume în căutare de țestoase. Dintr-o dată, s-au auzit chicoteli și freamăt mare din mijlocul golfului. Toată lumea s-a îndreptat repede într-acolo. O broască catadicsise să-și arate fața. S-a îndreptat agale spre suprafața apei, a luat o gură de aer proaspăt și-apoi dusă a fost, spre adâncimi. Pa și la revedere. Noroc c-am putut să-i fac câteva fotografii. Cea de-a doua experiență de care am să amintesc e ucenicia mea în fotografia subacvatică. După cum probabil bănuiți din cele povestite adineaori, sunt mândra posesoare a unui aparat foto subacvatic. Nu e ceva special, e doar un Olympus compact care nu are prea multe setări disponibile. În schimb rezistă până la 10 m adâncime și nu are nevoie de carcasă sau alte minuni pentru a face fotografii subacvatice. L-am cumpărat cu două zile înainte de plecarea în Tenerife, așa că nu ne împrieteniserăm încă. Am cimentat relația noastră în zilele cât am stat la plajă în micul golf de lângă hotel. Aici am făcut primii pași din ceea ce-mi doresc eu pentru viitor, o îndelungată serie de explorări fotografice prin mările și oceanele lumii. Pe cât de leneși eram noi pe plajă pe atât de animată era viața din apele golfului nostru. O puzderie de pești de toate mărimile  se-nvârteau pe-acolo ( mai precis de la câțiva cm pâna pe la vreo 30 cm ).  Marea majoritate erau ocupați cu luarea mesei , adică stăteau lângă stânci și ciuguleau din plantele ce creșteau pe ele. Unii nici nu se sinchiseau de prezența mea, alții se îndepărtau imediat ce mă apropiam. Câteodată înotam în mijlocul unui banc de pești de parcă eram într-o păstrăvărie. Pe unii dintre ei îi găseam în același loc în fiecare zi, deveniserăm cunoștințe vechi, ne spuneam deja pe numele mic. Ce învățăminte am tras din scurta mea ucenicie ? În primul rând să nu uit să schimb white balance-ul aparatului. Setarea auto nu  e bună de nimic, cel mai bine a fost când am ales modul subacvatic ( era și logic dealtfel ). Culorile înregistrate cu această setare au fost mult mai aproape de adevăr. În al doilea rând, am constatat că trebuie să fii foarte aproape de obiectiv pentru a prinde în poză subiectul de interes. Din fotografiile făcute în ape adânci n-am mai înțeles nimic – habar n-am ce-am vrut să fotografiez. Și nu în ultimul rând am văzut că a face o poză sub apă este o cu totul altă mâncare de pește decât a fotografia pe uscat, cum eram eu obișnuită. În apă nimic nu e static. Peștii nu vor neam să stea locului. Colcăie în jurul tău fără nici o considerație față de timpul de expunere. Partea proastă e că nici fotograful nu stă locului. E luat de valuri, izbit de stânci și încurcat în labe, tuburi și ochelari. Cum să iasă ceva? Am făcut 1000 de fotografii subacvatice și am șters 950. Dar am circumstanțe atenuante. Sunt doar un ucenic. Cam atât am avut pe spus. Ferice de locurile în care poți face atât de multe lucruri în vacanță. Unde trebuie să vii și cu bocancii de munte și cu echipamentul de snorkeling. Unde poți alege între o drumeție pe la 3000 de metri sau prin păduri de pin ( oare sunt canari aici ? ) pe de o parte, sau o scufundare în apele albastre ale oceanului pe de altă parte. Nu cred că sunt multe locuri de acest fel pe Pământ. Nu degeaba arhipelagul Canarelor sunt numite Insulele Fericite. 00