1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="qLjqoY6Fme"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/tyulenovo/">Tyulenovo</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/tyulenovo/embed/#?secret=qLjqoY6Fme" width="600" height="338" title="„Tyulenovo” – Ulițarnica" data-secret="qLjqoY6Fme" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/09/2013-08-30-57-Tyulenovo.jpg?fit=1000%2C729&ssl=11000729In acest sfârșit de săptămână am descoperit colțișorul de Bulgarie ce poartă numele de Tyulenovo. Am ajuns vineri seara și nu am avut probleme să găsesc hotelul Venera unde aveam o rezervare. Satul are cam 40 de locuitori și două străzi. Una principală, care coincide cu hai să-i zicem drumul județean, ce șerpuiește de-a lungul coastei din Shabla până la Cap Kaliakra și o uliță perpendiculară pe prima ce conduce călătorul spre mare și spre hoteluri. Slabe șanse să dai greș. Problemele au apărut însă la destinație. Hotelurile sunt de fapt precum pensiunile mai mărișoare de pe la noi, afaceri de familie. Familia la care am nimerit eu nu știa o boabă de engleză, română sau altă limbă pe care să ne înțelegem cât de cât. Eu nu știu nici o boabă de bulgară. Semnele să trăiască. Dar nici ele nu au reușit să convingă gazdele că am totuși rezervare  și că nu era cazul să mă trimită la plimbare, că de fapt mă așteptau. Nici pomeneală, îmi tot arătau pe calendar că mă pot găzdui abia după vreo două zile. Așa că a trebuit să dau un telefon celor care mă ajutaseră cu rezervarea, să mă scoată din încurcătură. Salvarea a venit de la domnul Damian, proprietarul de la Poseidon, probabil singurul vorbitor de engleză din sat. După parlamentări cu gazdele mele, lucrurile s-au clarificat. Așa că, dacă ajungeți prin preajmă și nu știți bulgărește căutați-l pe Damian. Merită oare să lupți cu barierele lingvistice, să treci granița, să plătești o BUvignetă valabilă o săptămână? Care sunt atuurile lui Tyulenovo?  Românii pe care i-am întâlnit eu, și care nu erau doar în trecere prin mica localitate, veniseră în marea lor majoritate pentru scufundări. Din câte am înțeles, aici poți găsi o mare mult mai limpede și curată decât prin alte părți. De vină e malul stâncos, faleza înaltă ce se întinde de aici și până la Cap Kaliakra. Un alt avantaj, pentru cine gustă acest lucru, e relativa izolare față de lumea civilizată. Adică poți avea liniște, poți să-ți întinzi cortul de-a lungul a km întregi de faleză, poți să-ți alegi distanța convenabilă față de vecinii de plajă. Masa o poți lua la o terasă frumoasă așezată chiar pe malul mării unde vei găsi „good food, good drink, cool people”. S-au scris multe despre Tyulenovo prin blogosfera de călătorii, așa că n-am să vă mai plictisesc și eu. Am să vă prezint doar capturile mele fotografice, luate în momentele prielnice ale zilei: la răsăritul soarelui și seara, spre apus. In restul timpului n-am stat prin preajmă. Eram ocupată … cu scufundări ;). Vizualizare hartă mărită 00