1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="cdj1XcAxRJ"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/tunis/">Tunis</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/tunis/embed/#?secret=cdj1XcAxRJ" width="600" height="338" title="„Tunis” – Ulițarnica" data-secret="cdj1XcAxRJ" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/01/2022-01-06-0712-coperta_tunis.jpg1000662În capitala țării, Tunis, am stat doar vreo două ore, aș putea liniștit spune că nici n-am vizitat-o. Mai mult timp l-am petrecut dându-i ocol, în autocar. La sosirea în țară ne-a așteptat cu un ambuteiaj de zile mari pentru că am nimerit taman la sfârșitul programului de muncă și lumea se retrăgea de la serviciu spre casă. Prima impresie n-a fost tocmai favorabilă mai ales că nu vedeam mare lucru pe geam din cauza întunericului ce se lăsase deja. În ziua în care am vizitat Cartagina i-am mai dat un ocol iar atunci m-a impresionat în mod plăcut centura de autostrăzi și poduri ce ne-au permis un acces foarte ușor spre port și spre nordul orașului. Pietoni am fost doar în ultima zi a excursiei în Tunisia, cu câteva ceasuri înainte de-a ne duce la aeroport și a lua avionul spre casă. Am fost debarcați în Piața Kasbah, centrul de putere dintotdeauna al țării. Pe vremuri aici se ridica o fortăreață, acum am găsit doar o esplanadă înconjurată de clădiri guvernamentale pe care am fost poftiți să nu le fotografiem dacă doream să rămânem posesorii aparatelor de fotografiat. Singurele lucruri de imortalizat aici au fost un Monument Național înconjurat de steaguri și o privire generală spre medină. După care ne-am afundat în souk. La început ne-am învârtit puțin pe lângă palate și moschei, doar așa ca să ne crească pofta de-a le vedea și pe dinăuntru și apoi ne-am încolonat în spatele lui Anas și am parcurs o străduță dreaptă care ne-a scos la Porte de France, unde începe zona franțuzească a orașului. Timpul liber pe care l-am mai avut la dispoziție l-am petrecut pierzând vremea prin souk, într-o aglomerație îngrozitoare, și cheltuindu-mi ultimii dinari din buzunar. Noroc că-mi însemnasem pe GPS punctul de întâlnire că altfel nu mai ieșeam din încrengătura aceea de străduțe. Am mai avut o tentativă să mărșăluiesc pe bulevardul Habib Bourguiba (nu se putea să nu existe unul și în Tunis) considerat a fi un soi de Champs-Élysées, dar m-am oprit pe la jumătate. L-am găsit acolo, imortalizat într-o statuie, pe Ibn Khaldun – savantul polivalent, născut în Tunis, considerat a fi ultimul reprezentant de seamă al epocii de aur a islamului. Curios, numele lui nu l-am auzit rostit niciodată în cele aproape două săptămâni petrecute în Tunisia. În concluzie, Tunis mi-a scăpat printre degete. Mi-ar fi plăcut să poposim măcar o noapte în oraș pentru a avea timp de-o plimbare mai lungă și eventual pentru una-două vizite la obiectivele de maxim interes. Asta e, am interpretat scurta noastră oprire ca pe o invitație pentru o escapadă viitoare … 00