1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="YBy0MYC4Kn"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/trompe-loeil/">Trompe l’œil</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/trompe-loeil/embed/#?secret=YBy0MYC4Kn" width="600" height="338" title="„Trompe l’œil” – Ulițarnica" data-secret="YBy0MYC4Kn" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/10/Edward_Colliers_trompe_loeil_painting.jpg800586Pe vremea înzorzonatului baroc s-a răspândit prin Europa o modă nouă în materie de pictură, trompe l’œil. Prinși în jocul reprezentării cât mai exacte a perspectivei pictorii au încercat să înșele ochiul privitorului astfel ca imaginea bidimensională să pară una tridimensională. Mutate pe pereții clădirilor, de multe ori în locuri neașteptate, picturile astfel realizate trebuiau să creeze iluzia unei realități care nu exista. Trecătorul neatent putea fi surprins de un servitor ce tocmai apărea în spatele unei draperii, putea încerca o ușă inexistentă, putea crede că grădina vecinului e mai mare decât a lui. Moda n-a dispărut cu totul nici până în ziua de astăzi. Sunt multe orașe prin Europa și nu numai care preferă să ofere călătorului mici păcăleli în stilul trompe l’œil. Preferă un desen interesant în locul pereților monotoni și plictisitori. După mine, străzile întortocheate ale Bucureștiului ar fi tocmai nimerite pentru așa ceva. Dar la noi moda n-a prins. Eu una am descoperit doar trei încercări de acest fel. Toate trei sunt în București, în zona Lipscaniului așezate puțin cam departe de “potecile” bătute de marea majoritate a trecătorilor. Una reprezintă două demoazele interbelice, alta o domniță din vremuri de mult apuse, iar a treia o grădină înverzită suspendată deasupra acoperișurilor. Ați mai descoperit voi și altele? 00