1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="XY2qzprONZ"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/tivoli/">Tivoli</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/tivoli/embed/#?secret=XY2qzprONZ" width="600" height="338" title="„Tivoli” – Ulițarnica" data-secret="XY2qzprONZ" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2019/11/2019-10-08-0602-Tivoli.jpg1000662Andiam, andiam, mio bene, a ristorar le pene d’un innocente amor! Să existe oare vreo legătură între Tivoli și Don Giovanni a lui Mozart ? Habar n-am. Posibil, lui Mozart pare să-i fi plăcut Italia și muzica ei. Pe de altă parte, sunt convinsă, desișurile grădinilor din Tivoli trebuie să fi ocrotit multe încercări de ademenire a unor cochete Zerlinde în plasele unor Giovanni, decorul lor renascentist-baroc fiind numai bun pentru așa ceva. Nici eu n-am scăpat nevătămată. Am căzut, vrând-nevrând, în plasa lui don Giuseppe și-ale lui lecții de limbă italiană. Iată cum s-a întâmplat. Pentru că fântânile Romei mi-au deschis doar apetitul pentru acest gen de spectacol, mi-am zis c-ar fi cazul să particip și la o reprezentație mai spectaculosă, ca de exemplu cea ținută în grădina Villei d’Este din Tivoli, aflată la vreo 30km depărtare de Roma. Mi-a fost lene să studiez cum aș putea ajunge acolo pe cont propriu, așa că mi-am arvunit on-line o mică excursie organizată. Urma să plecăm pe la 9 dimineața din Roma cu un autocar, să vizităm Villa Adriana și Villa d’Este și-apoi să ne întoarcem la Roma în jurul orei 5 după amiaza. Zis și făcut. Ghid în această escapadă ne-a fost un domn pe nume Giuseppe, tiburtin get-beget, adică cetățean cu acte în regulă al orașului Tivoli – zis și Tibur încă de pe vremea romanilor. Printre multe alte explicații pe care ni le-a dat ( în engleză ) Giuseppe al nostru s-a lăudat c-o să ne învețe câteva cuvinte în italiană. La ora cinci,  la despărțire, băga el mâna în foc, o să știm să spunem buongiorno, buonasera, prego, grazie mille. Și, nu în ultimul rând, vom înțelege cuvântul andiamo cu variantele lui andiamo avanti și andiamo a mangiare, la auzul cărora trebuia să ne conformăm repejor, că altfel o să rămânem de căruță și-o să trebuiască să dormim în Tivoli. Și uite-așa, din cauza acestui andiamo a lui Giuseppe-don Giovanni, repetat de nenumărate ori în cursul zilei, mi s-a înșurubat în creier aria lui Mozart (Là ci darem la mano), de mi-a răsunat în cap trei zile la rând. Constat acum că m-am ales și cu-n reflex condiționat. Ori de câte ori îmi amintesc excursia la Tivoli, hop, mi se strecoară iarăși, perfid, refrenul în minte. Villa Adriana Prima parte a zilei am petrecut-o scormonind printre ruinele vilei construite de împăratul Hadrian la Tivoli. Tare necăjite mi s-au mai părut aceste ruine, mai ales în momentul în care a trebuit să le compar cu ilustrațiile pe care ni le tot arăta Giuseppe în cărticica lui magică, un album plin cu fotografii ale dărăpănăturilor pe care le-aveam și noi în fața ochilor. Printre filele lui însă erau strecurate folii pe jumătate transparente, pe jumătate desenate cu reconstrucții imaginate de arheologi și arhitecți. Folia suprapusă peste fotografie te ajuta să-ți dai seama de splendoarea de altădată a clădirilor.  Să tot fii împărat roman în acele condiții. Din păcate, pentru călătorul zilelor noastre n-a mai rămas mare lucru de admirat ci doar, cu bunăvoință, o jumătate de schelet. „Cărnița” a dispărut în cei mai bine de 1000 de ani de când vila a fost folosită pe post de carieră de marmură și travertin. Cealaltă jumătare de schelet stă încă îngropat sub case și livezi. Subsemnatul călător s-a lăsat impresionat îndeosebi de imensitatea construcției. Vila lui Hadrian era o vilă doar cu numele, în realitate a fost mai degrabă un mic orășel ce se întindea pe o suprafață mai mare decât a orașului Pompei. Un orășel ce trebuia să reprezinte în miniatură întregul Imperiu Roman. Se povestește că însuși împăratul s-a amestecat în conceperea planurilor vilei (îl pasiona arhitectura) și-a îngrămădit acolo nenumărate clădiri care să-i amintească de toate colțurile imperiului pe care le-a vizitat (îl pasionau călătoriile), în special de preaiubita Eladă (senatorii îl numeau, în batjocură, Graeculus) și de Egipt (care i l-a furat pe Antinous, tânărul efeb ce pare să fi fost iubirea vieții lui). În ultima parte a vieții, Hadrian a condus imperiul din Villa Adriana, transformând-o, pentru câțiva ani, în buricul lumii. Ce forfotă trebuie să fi fost pe-atunci aici, cu toată funcționărimea și garda pretoriană mișunând prin clădiri. Un al doilea lucru care l-a impresionat pe subsemnatul călător a fost constatarea că sub această fațadă menită să rupă gura târgului se ascundea o altă lume, mai puțin strălucitoare. Subsolurile vilei aparțineau sclavilor. Am zărit și noi, puțin și doar de la suprafață, câteva tuneluri săpate pe dedesuptul vilei, un furnicar destinat celor ce trebăluiau necontenit pentru ca băile, bibliotecile, templele, …  de la suprafață să funcționeze. Oare cum o fi fost viața lor? (Am găsit un filmuleț interesast pe YouTube cu o reconstrucție imaginară a Vilei Adriana) Andiamo a mangiare Excursia noastră a continuat cu un popas în Tivoli și cu un intermezzo cât se poate de binevenit ( mă apucase foamea printre ruinele vilei lui Hadrian). Giuseppe ne-a dus la un amico mio ce știa să gătească cele mai bune paste din Tivoli și ne-a dat liber o oră. A fost plăcut să stau în curticica lui Filippo Pusterla iar apoi să mă plimb nițel prin orașul vechi. Villa d’Este După pauza de prânz ne-am prezentat la porțile vilei d’Este, vedeta incontestabilă a excursiei noastre. Vizitarea micului palat n-a durat mult, încăperile lui semi-pustii nereușind să ne mențină treaz interesul pentru mult timp. Toată lumea își dorea să scape prin grădini. Villa d’Este a fost construită din ordinul și pe banii lui Ippolito d’Este, fiul ducelui de Ferrara  Alfonso d’Este și al Lucreziei Borgia. Fiind cel de-al doilea băiat al familiei a fost nevoit, conform tradiției, să intre în rândul clericilor. La 31 de ani a fost făcut cardinal, nu atât datorită calităților sale ci mai degrabă pentru că aparținea unei ilustre și influente familii. A fost un patron al artelor și un mare colecționar de antichități. Vila pe care și-a construit-o în Tivoli e o dovadă vie a acestei iubiri pentru antichitatea romană, marmura și mozaicurile Villei Adriana fiind mutate aici fără prea multe menajamente. Visul vieții lui era să devină papă, a cheltuit în acest scop o grămadă din imensa lui avere, dar n-a fost să fie. Ultimii ani i-a petrecut înfrumusețându-și necontenit vila din Tivoli. Rezultatul e atât de frumos încât i-a uimit pe toți cei care-i călcau pragul, inclusiv pe călătorii zilelor noastre. Grădina vilei d’Este pare a fi un templu închinat apei, reprezentată aici de tot soiul de făpturi mitice, de la sfioasele nimfe ale izvoarelor până la atotputernicul Neptun. E ticsită cu nenumărate fântâni arteziene aduse la viață de apele râului Aniene, ce-au fost gospodărite cu multă dibăcie de ingineri pricepuți. La fel ca pe vremea romanilor, nu s-au folosit pompe ci s-a profitat de diferențele de nivel și de forța apei. Nu toate fântânile erau pornite la ora vizitei noastre dar chiar și-așa a fost nemaipomenit să le trec în revistă. Cel mai mult m-a impresionat orga hidraulică ce ne-a ținut un scurt concert. Nici aici nu era nevoie de intervenția omului, orga interpretându-și melodiile doar cu ajutorul apei, într-un tempo nițel diferit de cel obișnuit (ne ruga Giuseppe să nu-l învinovățim pe el pentru eventualele falsetto). Recunosc, mi-ar fi plăcut să mai rămân în grădinile Vilei d’Este până seara târziu. Dacă mi-ar fi fost permis aș fi declinat invitația de andiamo a lui Giuseppe și-aș fi rămas aici până a doua zi dimineața. Cam atât am avut de povestit despre excursia în Tivoli. Departe de-a reuși să-mi astâmpere pofta de frumuseți italienești mi-a stârnit-o și mai tare. Așa se face c-am adăugat repejor pe lista dorințelor o călătorie dedicată grădinilor renascentiste și vilelor presărate de-a lungul și de-a latul Italiei. Poate o voi face odată și-odată. Și-am mai constatat, cu melancolie, că nu aveam nici o șansă să scap de-ndrăgosteala pentru acestă minunatată țărișoară ticsită cu opere de artă. Odată prinsă în mrejele ei nu mai am altceva de făcut decât să mă lupt pe vecie cu „le pene d’un innocente amor!” 00