1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="lUBvEW7xUU"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/tarskoe-selo/">Țarskoe Selo</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/tarskoe-selo/embed/#?secret=lUBvEW7xUU" width="600" height="338" title="„Țarskoe Selo” – Ulițarnica" data-secret="lUBvEW7xUU" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-25-79-Tsarskoye-Selo.jpg1000662Stăteam de ceva timp ciorchine în fața porților palatului Ecaterinei din Țarskoe Selo și ne uitam cu groază cum grupuri, grupuri de turiști ne-o luau înainte. Undeva departe, în curtea imensă, șirul de oameni de la intrare se lungea și se îngroșa văzând cu ochii. Nici măcar Elena, ghida rusoaică ce ne-a însoțit prin Sankt Petersburg nu putea intra, să pună și ea sticlele goale de lapte la coadă, să ne țină rând. Iuri dispăruse cu biletele. Telefoanele zbârnâiau, apeluri la agenție, apeluri către Iuri ce se încăpățâna să nu răspundă, nici un rezultat. Cerberul de doi metri pe doi de la poarta palatului ne zicea întruna NIET, n-aveți voie înăuntru! Gândurile ne erau oglindite limpede pe fețe. Bine că am plătit excursia acu trei zile, bine că ne-am sculat cu noaptea în cap și-am fost punctuali la întâlnire, acu de ce trebuie să pierdem vremea pe la porți? Iar o să ne-nghiontim prin săli printre milione de turiști, iar o să ne ridicăm pe vârfuri ca să vedem ceva. Păi da, românii sunt turiști de categoria a doua, uite cum intră alții fără probleme! Dar tocmai în momentul în care mămăliga era pe cale să explodeze, a sosit un semnal din neant, de la un Iuri invizibil, și-am fost poftiți la Palat. Bosumflarea a mai persistat nițel, cât timp am stat la coadă dar s-a risipit pe măsură ce pășeam prin săli. Nici nu era așa de rău. Era lume multă, dar disciplinată. Nu ne-am încurcat unii pe alții, n-am alergat prin camere, am putut rămâne cât ne-a tihnit. La ieșire zâmbetele ni s-au lipit iarăși pe figuri. Povestea imperială a micii localități aflată la 25 de kilometri de Sankt Petersburg a început pe timpul lui Petru cel Mare. El a cumpărat domeniul ce avea să se numească de atunci Țarskoe Selo (în traducere Satul Țarului) și l-a dat în dar soției sale Ecaterina. Ciudate și încâlcite sunt ițele istoriei, sau voia sorții sau căile Domnului, cum vreți să le spuneți. Cum altfel decât ajutată de ursitoare binevoitoare, ar fi ajuns Marta, o țărancă analfabetă, țarină în Rusia și marea dragoste a lui Petru cel Mare? Așa se povestește, că o amărâtă de slujitoare ce-a trecut din mână în mână pe la diverși stăpâni, a fost batjocorită, vândută când de suedezi când de ruși a reușit să-i cadă cu tronc țarului Rusiei suficient de tare cât s-o ia de nevastă și s-o facă împărăteasă. Ecaterina Alexeievna, căci așa s-a numit Marta după măritiș a reușit să-l păstreze pe Petru alături de ea până la sfârșit, a reușit să strângă în jurul ei interesele celor mai influenți oameni ai imperiului și cu ajutorul lor să fie încoronată țarină după moartea lui Petru. Ecaterina I a construit prima un mic palat de vară în Țarskoe Selo. Fiica ei, Elisabeta, ajunsă și ea țarină autocrată, l-a transformat după gusturile ei. Adică l-a mărit nespus de mult, l-a aurit și pe dinafară și pe dinăuntru și l-a vopsit în albastru, culoarea ei preferată. Se spune că meșterii ei au folosit 100 kg de aur pentru a polei interioarele luxuriante, iar atlașii de pe fațade erau auriți din cap până-n picioare. Când a ajuns la rândul ei țarină, Ecaterina a II-a a strâmbat din nas la gusturile Elisabetei și a ordonat construcția unei anexe cu interioare mai domolite, după stilul englezesc. În timpul celui de-al doilea război mondial palatul a fost distrus aproape în totalitate. Obiectele transportabile au fost evacuate în pripă de rușii aflați în retragere, dar clădirea mai avea puțin și era făcută una cu pământul. Bijuteria palatului, camera de chihlimbar a dispărut fără urmă. După război rușii s-au apucat de restaurat. Și-au tot muncit vreme de zeci de ani, ca să aducă palatul în stadiul în care-l vedem azi. Mai muncesc și în zilele noastre că tot n-au terminat. PS. În zilele noastre numele localității nu mai e Țarskoe Selo ci Pușkin. Asta pentru că marele poet rus a locuit prin preajmă. Lipit de palatul Ecaterinei se află Liceul Imperial fondat de țarul Alexandru I, iar Pușkin a fost unul dintre elevii ce-au absolvit aici. 00