1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="5c7r7zP4sA"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/taritino/">Țarițino</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/taritino/embed/#?secret=5c7r7zP4sA" width="600" height="338" title="„Țarițino” – Ulițarnica" data-secret="5c7r7zP4sA" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-22-171-Moscova-Castelul-Tsaritsyno.jpg1000662Am stat bosumflată tot timpul cât a ținut drumul până la Palatul Țarițino. Bombăneam într-una că uite, din cauză că ne duc așa departe, la mama dracului în marginea Moscovei, la un palat ce nici măcar nu era original ci refăcut de primarele mazilit al Moscovei Yuri Luzhkov, pierd eu o minunăție de oră albastră. Ieri nu m-am bucurat de așa ceva, că ne-a prins ploaia pe drumuri, iar astăzi, ultima seară în Moscova, petrec momentele cheie în autobuz, nu în fața unei priveliști minunate. Ce fraieră am fost … Ce înseamnă să nu-ți faci lecțiile înainte de plecare! În iunie sunt nopțile albe și, cu toate că nu sunt la fel de intense ca la Sankt Petersburg, se simt și în Moscova. Am vizitat Țarițino, ne-am plimbat prin grădini, ne-am întors în Moscova și tot oră albastră era. Paradisul fotografilor, ce mai. Când am ajuns la palat mi-a mai trecut supărarea. Tare frumos mai era. Am luat-o la picior printr-un parc imens în fundul căruia se zărea, ițindu-se timid deasupra copacilor cocoțați pe un delușor, acoperișul unui palat. Era cale lungă de străbătut și Evghenia ne cam alerga. Eram doar la începutul programului – un tur de noapte prin Moscova – și-aveam multe de văzut. Noi ne lipiserăm cu toții de fântâna arteziană muzicală și colorată, mai rău decât muștele pe hârtiile cu lipici din bucătăria bunicilor. Greu ne-a dezlipit Evghenia de-acolo. Lume puzderie. Raportul de forțe era clar în favoarea rușilor, spre deosebire de obiectivele vizitate până acum, când turiștii erau într-o majoritate confortabilă. Uitându-ne noi cu atenție în jur, dezlegăm misterul. Ne aflăm lângă un cartier de locuințe, blocuri imense zărindu-se în depărtare. Ce bine de locatarii lor, că au la dispoziție un asemenea parc pentru a se relaxa. Iată-ne ajunși și la palat. Ce istorie curioasă a mai avut. În vremurile de dinaintea primilor Romanovi a aparținut Irinei, soția țareviciului Feodor și sora mult mai cunoscutului Boris Godunov. Mai apoi, proprietatea a aparținut lui Dimitrie Cantemir, fiindu-i probabil dăruită de către Petru cel Mare ca răsplată pentru ajutorul acordat împotriva turcilor. După bătaia ce-au mâncat-o cei doi aliați la Stănilești, domnitorul nostru s-a mutat cu totul în Rusia. O biserică ctitorită pe moșia sa rusească poate fi văzută și-n ziua de azi, chiar lângă palat. Într-un final, moșia fost cumpărată de Ecaterina cea Mare, care s-a îndrăgostit de peisajul deosebit de-aici și a ordonat construcția unui palat. Ce folos că odată ridicat, nu i-a plăcut defel. A strâmbat din nasul ei imperial declarând că încăperile sunt prea mici și întunecoase, a concediat arhitectul și-a ordonat dărâmarea palatului. Rămășițele construcției se văd și astăzi, în fața clădirii actuale. A fost angajat apoi un nou arhitect care s-a apucat de construit alt palat. Din păcate nu după mult timp Ecaterina a murit, iar urmașul său a considerat că e mult prea costisitor să termine un palat aflat atât de departe de Sankt Petersburg, capitala de la acea dată a Rusiei. A abandonat proiectul iar ruinele lui Țarițino – în traducere , Al Țarinei – s-au tot degradat. Asta până în zilele noastre, când la frâiele Moscovei s-a instalat Yuri Luzhkov. Din poveștile auzite despre acest faimos primar, am ajuns la concluzia că dorea musai să-l întreacă pe Stalin, cel puțin în materie de construcții. A construit și-a tot construit, prin toată Moscova, inclusiv palatul în fața căruia ne aflam noi acum. Din punctul meu de vedere, bine a făcut. Însă de la construcțiile astea i s-a tras mazilirea. Se spune că și-a făcut și el parte serioasă din banii cheltuiți de primărie, cu ajutorul soției sale, patroană a firmei de construcții ce primea comenzile de înfrumusețare a Moscovei. Au ajuns ei multimilionari, dar și pe lista neagră a lui Putin. Să vedem cine râde la urmă, războiul e încă în desfășurare. N-am stat prea mult în preajma palatului Țarinei.  Nu i-am admirat interioarele, nu am vizitat muzeul cu obiecte adunate din vremuri de demult. Am făcut cale întoarsă prin parc, am dansat un vals și o rumba cu fântânile arteziene și ne-am îmbarcat în autocar pentru a merge să admirăm Moscova noaptea. Am avut ce vedea. 00