1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="s75iAuLSaP"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/tara-secuilor-ziua-treia/">Ivo – ziua a treia în Țara Secuilor</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/tara-secuilor-ziua-treia/embed/#?secret=s75iAuLSaP" width="600" height="338" title="„Ivo – ziua a treia în Țara Secuilor” – Ulițarnica" data-secret="s75iAuLSaP" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/10/2014-10-11-395-Parcul-Ivo.jpg1000633Sosise în sfârșit vremea să ajung la primul punct de pe lista dorințelor, din pricina căruia am bătut atâta drum, Parcul de animale sălbatice din Ivo. Cum n-aveam chef de surprize neplăcute, am procedat întocmai cum era indicat pe site-ul lor, am aruncat cu buzduganul (pe mail) cu două zile înainte ca să-mi anunț sosirea. Răspunsul lor a fost prompt. Puteam vizita parcul când doream, recomandabil dimineața la 10 sau seara pe la 4 sau 5, pentru ca șansele de a vedea animalele să crească. La prânz se retrag și ele în desișul pădurii pentru siestă. Urma să dau un telefon Evei pentru a-i spune când sosesc și ea mă va însoți pe tot parcursul vizitei. Așa am făcut. Ne-am înțeles că, dacă nu se iveau alți mușterii pentru vineri după amiaza, vom amâna vizita pentru sâmbătă dimineața. Până la urmă a rămas pe sâmbătă. După ce am necăjt-o pe Eva cu alte câteva telefoane pentru a mă ajuta să ajung la destinație, iată-mă la poarta parcului. Cum se mai anunțaseră câțiva doritori de plimbare, am mai așteptat câteva minute, timp în care am scărpinat cele două ciute tinere și un mic căprior ce pășteau în apropiere și le-am făcut fotografii. N-aveau nici o teamă de oameni pentru că, rămași orfani de mici, au fost crescuți la biberon. Au acceptat ședința foto fără nici o problemă. După ce sfertul academic de așteptare s-a terminat fără rezultat, Eva a decis că e cazul să pornim la drum. Ce poate vedea călătorul, dacă are noroc, pe cele 300 hectare ale parcului din Ivo? În primul rând căprioare, cerbi, mufloni. Din când în când mai apare și câte-o vulpe șireată sau câte un mistreț isteț. Mai rar s-au observat râși. Urși nu, poate le e lene să sară gardul, că de putut ar putea s-o facă fără probleme. Parcul e înconjurat cu un gard de plasă de sârmă și încearcă să ofere animalelor un mediu protejat, cât mai apropiat de mediul lor natural, departe de amenințarea umană sau a prădătorilor din păduri. Un fel de rai al căprioarelor, ce mai. Și ne-am tot plimbat, cale de vreo două ceasuri, cu ochii cât cepele, doar doar vedem caprele. Eva, ce avea ochiul format, le repera mai repede. Am văzut o turmă de mufloni care, după ce ne-au studiat cu atenție, au decis că nu prezentăm încredere și-au trecut de cealaltă parte a dealului. Am văzut un cerb ce-și mâna turma de căprioare din și în desișul pădurii. Vorba Evei, sunt și ei șefi o lună pe an, acu toamna în perioada boncăluitului, apoi trec iar ciutele la conducere. Am mai văzut câteva codițe risipite prin pădure, vreo doi căpriori tineri ne-au tăiat calea, un cerb bătrăn (așa părea după vocea de bariton ce-o avea) ne-a salutat din desișul pădurii fără să-și arate coarnele însă. Cât timp am tot așteptat să iasă căprioarele prin poiene, să le fac și eu fotografii, am văzut și un ditamai mușuroiul de un metru înălțime construit de furnicile de pădure. Un adevărat zgârie nori furnicesc ridicat din ace de brad. Cât trebuie să fi muncit la el și ce mulțumită trebuie să fie regina lor. Eva îmi spune că în pădurile cele adevărate și neîngrădite, mușuroaiele astea nu au șanse s-ajungă atât de mari din pricina urșilor ce poftesc la ouăle furnicilor și la acidul formic pe care-l folosesc pe post de medicament. Sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să văd mai multe căprioare și, bineînțeles, mult mai de-aproape. Mi-ar fi plăcut să fac o fotografie de buletin unui cerb impunător. Am avut vreo două ocazii dar fie nu m-am mișcat eu destul de repede fie era prea departe pentru bietul meu obiectiv. Cred că șansele ar fi crescut dacă vizita noastră ar fi început mai cu noaptea în cap, când ieșeau căprioarele din păduri să se bucure de căldura soarelui. Acum mai toate erau ascunse prin desișuri, blănița lor de iarnă nepotrivindu-se defel cu căldura de-afară. Nu-i nimic, data viitoare voi încerca plimbarea de seară, tot așa pe la sfârșit de septembrie, poate voi avea norocul să prind boncăluitul cerbilor. Gata, pe la prânz mi-am luat rămas bun de la Eva, de la Ivo și-am pornit la drum spre Băile Tușnad, sediul meu general pentru următoarea zi. Până să ajung acolo însă am trecut prin unul din satele de pe drum pe lângă o procesiune mai aparte. Feciori fercheși călare pe cai și îmbrăcați în costume tradiționale încadrau o cărută plină cu fete frumoase îmbrăcate tot în port popular. Să le fi condus la o nuntă? Nu știu. Am apucat doar să trag repede mașina pe dreapta și să le fur vreo două poze. În rest nici o surpriză. Drumul a fost plăcut, șoseaua bună, peisajele frumoase. Să tot hălăduiești. Băile Tușnad însă mi s-au părut nițel necăjite. Stațiunea nu e foarte îngrijită, parcul și lacul Ciucaș ar merita o curățenie generală. Lume nu prea era, doar cei veniți la tratament. Am găsit numai două din izvoarele tămăduitoare, dar doar la unul curgea apa. Am băut bineînțeles și-am luat și pentru acasă. Mi-am întrebat gazda ce-aș mai putea face ca să-mi omor timpul până la ora de culcare. Mi-a arătat cu degetul un pietroi mare ce se ivea în vârful muntelui și-mi spune să fac o excursie până acolo, să văd toată stațiunea de la înălțime. Nu era mult de mers până la Piatra Șoimului, că așa se numea stânca cu pricina, o jumătate de oră doar. Dar să mă grăbesc, să nu mă prindă seara că atunci am șanse să fac cunoștință cu urșii locali. Iar urși? Văd că mă urmăresc oriunde m-aș duce. Am plecat neîntârziat la drum. Urcușul a fost greu, mai ales că l-am făcut cu burta plină. E cam pieptiș pentru gustul meu și continu, iar din loc în loc cărarea era barată de copaci căzuți ce trebuiau ocoliți prin hârtoape. Cei care au amenajat traseul s-au gândit totuși și la neantrenați ca mine oferindu-le pretexte pentru pauze lungi și dese. Au prins din loc în loc pe copacii pădurii panouri explicative despre flora și fauna zonei. Au început cu florile, au continuat cu păsările, cu mamiferele mici, cu ierbivorele, iar la sfârșit de tot, în vârful pantei, l-au prezentat și pe domnul Urs. Păi da, dacă începeau cu el, cine mai urca dealul? Priveliștea oferită de Piatra Șoimului a meritat osteneala. Am stat nițel să-mi trag sufletul și să admir panorama oferită asupra depresiunii Ciucului și-am luat-o la vale. Am ajuns în orășel cât ai zice pește. Se terminase și a treia zi petrecută în Țara Secuilor. 00