1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Oiw52n073J"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/swidnica/">Świdnica</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/swidnica/embed/#?secret=Oiw52n073J" width="600" height="338" title="„Świdnica” – Ulițarnica" data-secret="Oiw52n073J" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> Partea întâi – Pregătirea Biserica Păcii din Świdnica este unul dintre acele monumente care s-au născut tocmai din restricțiile impuse constructorilor. Pentru a o înțelege trebuie pornit de la Războiul de Treizeci de Ani, conflictul care a devastat Europa Centrală între 1618 și 1648 și în care rivalitățile politice s-au suprapus peste conflictul dintre catolici și protestanți. Silezia avea o populație protestantă numeroasă, dar o parte a regiunii se afla direct sub autoritatea Habsburgilor catolici. După război, protestanții din principatele ereditare habsburgice și-au pierdut aproape toate bisericile și o mare parte din libertatea religioasă de care beneficiaseră anterior. Pacea de la Westfalia din 1648 a schimbat situația doar parțial. În urma intervenției diplomatice a Suediei protestante, împăratul Ferdinand al III-lea a acceptat în cele din urmă construirea a trei biserici protestante în Silezia, la Głogów, Jawor și Świdnica. Permisiunea a venit însă cu condiții foarte restrictive. Bisericile trebuiau construite în afara zidurilor orașelor, pe terenuri indicate de autoritățile imperiale, fără turnuri și din materiale precum lemnul și lutul. Construcția trebuia terminată într-un singur an, iar comunitățile protestante trebuiau să suporte toate costurile. În loc să rezulte niște capele provizorii, comunitățile au construit niște biserici uriașe. Arhitectul Albrecht von Säbisch a folosit sistemul Fachwerk – o structură portantă din grinzi de lemn, ale cărei spații au fost umplute cu un amestec de lut și paie. Nu existau zidurile masive de piatră care susțineau marile biserici ale epocii. Biserica Sfintei Treimi din Świdnica a fost construită în 1656–1657. Planul în formă de cruce greacă și galeriile suprapuse au permis folosirea extraordinar de eficientă a spațiului. Clădirea putea primi aproximativ 7.000 de credincioși. UNESCO consideră bisericile din Świdnica și Jawor cele mai mari edificii religioase cu structură de lemn din Europa. Dintre cele trei Biserici ale Păcii, cea de la Głogów a fost distrusă de un incendiu în secolul al XVIII-lea. Au supraviețuit cele din Jawor și Świdnica, ambele înscrise în patrimoniul UNESCO în 2001. Exteriorul a rămas relativ sobru, cu pereții albi străbătuți de rețeaua grinzilor de lemn. Interiorul este exact opusul. În secolele XVII–XVIII, comunitatea luterană a decorat biserica foarte bogat. Au apărut picturi, ornamente aurite, loji, galerii, un amvon monumental și un altar baroc. Contrastul nu este întâmplător. Protestanții au fost constrânși în privința formei și materialelor clădirii, dar nu li s-a interzis să-i decoreze interiorul. Galeriile suprapuse aveau în primul rând o funcție practică, trebuiau să încapă foarte mulți oameni. Unele loji au fost însă rezervate familiilor importante, breslelor și diferitelor grupuri ale comunității. Interiorul a devenit astfel și o imagine a societății protestante din Świdnica. Biserica a supraviețuit mai bine de trei secole și jumătate, deși a fost construită din materiale pe care condițiile impuse în secolul al XVII-lea le considerau nepotrivite pentru un edificiu monumental. Tocmai soluția tehnică găsită pentru a ocoli aceste limitări constituie unul dintre motivele includerii sale în patrimoniul UNESCO. Biserica aparține și astăzi comunității evanghelice luterane și este folosită pentru servicii religioase. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Partea a treia – Ce a ieșit 00