1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="kEE1Z5E5YR"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sousse/">Sousse</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sousse/embed/#?secret=kEE1Z5E5YR" width="600" height="338" title="„Sousse” – Ulițarnica" data-secret="kEE1Z5E5YR" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/01/2022-01-04-0712-coperta.jpg1000563Sousse – prin medină În Sousse am petrecut o jumătate de zi doar. Merita oare să rămânem mai mult? Habar n-am, eu una m-am declarat mulțumită cu ce-am căpătat. Timpul pe care l-am avut la dispoziție l-am petrecut doar în medină, vizitând un muzeu și apoi făcând ceva shopping. Cu prilejul acestei vizite am aflat și care sunt cele cinci ingrediente pe care trebuie musai să le posede o medină adevărată, și anume: 1.ziduri înconjurătoare care s-o apere de dușmani;  2.case de locuit pentru rezidenții săi; 3.o moschee; 4.un kasbah, adică o cetate în care să stea cârmuitorul și armata sa; 5.neaparat un souk, adică un mall al timpurilor de demult. Medina din Sousse le avea pe toate, ba în plus mai e dotată și cu un ribat, adică un soi de caravanserai ce-i găzduia pe vremuri pe războinicii voluntari ce se declarau apărători ai islamului. Programul noastru a început în Kasbah, nu neaparat pentru a-i admira zidurile sau panorama ce se vedea de pe metereze ci pentru o vizită la muzeul de arheologie al orașului. Și pentru că înainte de-a apărea pe hartă orașul arab Sousse a mai existat în acest loc un oraș fenician și apoi unul roman pe nume Hadrumetum, Muzeul de arheologie era plin de cioburi punice și mai ales de mozaicuri romane. Muzeul acesta a fost pus pe lista noastră doar pentru că principalul și cel mai renumit muzeu al țării, Galeriile Bardo din Tunis, era închis pentru o perioadă nedeterminată. Am fost foarte tristă când am fost anunțată că n-am să-l pot vizita și am pus această tragedie pe seama pandemiei. Se pare însă că închiderea galeriilor ar fi mai degrabă de natură politică, motivul exact fiind unul foarte obscur. A rămas până în ziua de azi un mister neelucidat. N-am avut de ce să mă plâng însă, mozaicurile din Sousse sunt și ele foarte frumoase. După ce-am terminat vizita la muzeu am fost poftiți în souk. Prima tură am făcut-o însoțiți de Anas, ca să prindem gust și să vedem care ar fi străzile principale, după care am fost lăsați de capul nostru. S-a descurcat fiecare cum a putut. Eu una mi-am zis c-acu-i momentul să-mi fac damblaua cu care am pornit de-acasă, de la București, și anume să-mi cumpăr un pouf din piele. Zis și făcut. Am intrat în primul magazinaș de pielărie care mi-a ieșit în cale și mi-am spus păsul. Dar discuțiile în souk nu sunt chiar așa simple și directe. Am fost întrebată mai întâi de unde sunt și dacă pe la noi circula Covidul sau nu. Circulă, cum să nu, zic eu. Dar voi vă vaccinați? Ne vaccinăm da, că altfel nu mă vedea el în prăvălia lui. Da, nu ne e frică să ne vaccinăm, că uite ce-a auzit el … Să-ți vină s-o iei la fugă, nu alta … După ce-am terminat discuția medicală ne-am întors la pouf. Avea domnul respectiv ceva de vânzare dar nu mi-a plăcut nici culoarea nici modelul. Nicio problemă, zice el, care-i culoarea care-ți place? I-am arătat. Ia vin-o după mine, zice el. Și m-a cărat domnul meu jumătate de souk pe străduțe întortocheate până la o prăvălie ce-avea tot ce-mi doream. Iacătă cum stă treaba cu colaborarea dintre comersanții medinei din Sousse, bravo lor. Tot în Sousse am pățit eu pățania-pățăniilor din acest concediu 🙂 . Pentru că mai aveam o grămadă de timp până la ora de plecare și pentru că dădusem deja ocol de suficient de multe ori souk-ului, m-am întors în piațeta unde urma să vină autocarul în ideea că voi întâlni pe cineva din grup cu care să mai schimb o vorbă. Am dat peste Magda așa c-am căutat un locșor unde să ne instalăm. Am ochit o bordură numai bună, în jurul căreia nu era nici picior de om pe-o rază de vreo câțiva metri. Bucuria noastră (că de … pandemia), ne-am așezat și-am început să stăm la taclale până când o tânără doamnă s-a apropiat rușinată de noi și ne-a rugat să nu ne supărăm pe ea dar ne sfătuiește din tot sufletul să plecăm de-acolo. De ce, ne-am mirat noi? Păi locul ăsta nu e bun deloc, e fff rău famat, e punctul de întâlnire a LGBT. Ne-a pufnit râsul dar i-am făcut pe plac. Am ales o altă bordură dintr-un colț mai animat al pieței. El Kantaoui – o oază de răsfăț După prânz am plecat din Sousse cu destinația Hammamet. Pe drum am făcut o scurtă oprire într-o altă stațiune cochetă de pe litoralul tunisian, în El Kantaoui. De-ar fi să vin vreodată la plajă în Tunisia locul acesta ar fi primul pe care l-aș alege. Părea a fi un soi de sat tunisian mai simandicos, fără hotelurile acelea monstruos de mari care nu-mi sunt deloc pe plac. Am fost lăsați liberi cam un ceas ca să ne plimbăm puțin în jurul marinei și să lenevim la soare precum pisicile ce se găseau aici cu nemiluita. 00