1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="Ie73vVptBv"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sinharaja-forest-reserve/">Sinharaja Forest Reserve</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sinharaja-forest-reserve/embed/#?secret=Ie73vVptBv" width="600" height="338" title="„Sinharaja Forest Reserve” – Ulițarnica" data-secret="Ie73vVptBv" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/01/2018-01-03-0771-coperta.jpg1000662Miercuri 3 ianuarie. Conform planurilor stabilite înainte de plecarea de-acasă, în acea zi ar fi trebuit să stau locului la hotel, să-mi mai trag sufletul. Dar mai erau atâtea de văzut  în Sri Lanka, o zi la hotel mi se părea c-ar fi fost o zi pierdută de pomană. Așa c-am plecat la drum într-o excursie organizată ad-hoc, de data asta într-o altă rezervație naturală – pădurea tropicală Sinharaja. Partea proastă cu hotărârile inopinate e că nu prea ești pregătit pentru ele. Excursia din Sinharaja presupunea câteva ceasuri de umblat la pas pe cărări din mijloc de codru des așa că s-ar fi cuvenit să mă prezint acolo cu echipament adecvat. Citisem pe internet că în  pădurea aceea trăiesc vreo șapte soiuri de șerpi veninoși  și milioane de lipitori. I-am văzut apoi și pe cei cu scaun la cap ce se prezentaseră la intrare cu suprapantaloni îndesați bine în bocanci. Bocancii mei însă mă așteptau cuminți în dulap, la București. Nici măcar cu pantalonii lungi nu stăteam prea bine. Am fost așadar întruchiparea perfectă a pantofarului, în sandale ( măcar astea erau de trekking ) și pantaloni scurți, dar lustruită bine cu soluție Autan împotriva dușmanilor. Ori de câte ori îmi scăpa piciorul în boscheții de la marginea cărării ghidul ce m-a însoțit mă controla cu câte lipitori m-am întors de acolo. Din fericire am scăpat nevătămată de fiecare dată. Sinharaja Forest Reserve este ultima redută a pădurilor tropicale ce acopereau odinioară sudul umed al insulei. A rămas virgină doar din cauză că era practic inaccesibilă. Șoferul ce m-a dus până acolo se minuna într-una de nenumăratele schimbări în bine pe care le vedea de când nu mai fusese pe aici. Acum a găsit drum asfaltat până la intrarea în Rezervație, înainte avea probleme să-l nimerească. La intrarea în Rezervație am fost luată în primire de un ghid local cunoscător al locurilor, responsabil cu zărirea lucrurilor interesante și cu lipirea unor nume pe specimenele de plante și animale pe care le întâlneam. Primul lucru pe care mi l-a adus la cunoștință a fost că în pădure se mai ascund vreo trei elefanți țâfnoși și vreo 10 leoparzi, în afară de grămada de șerpi veninoși și de milioanele de lipitori. Dar că nu trebuia să mă impacientez pentru că toți sunt activi mai mult noaptea, acum dormeau duși. Pe de altă parte ar fi fost mai bine dacă ajungeam puțintel mai devreme pentru a crește șansa de-a vedea mai mult păsăret. În pădurea Sinharaja – nume ce s-ar traduce prin Regatul Leului – cam 60% din plante sunt endemice, din 21 de specii de păsări endemice pot fi întâlnite aici 19, iar la capitolul amfibieni, reptile și alte lighioane procentul ar fi de 50%. Ar fi meritat efortul. Am uitat repede de toate primejdiile imediat ce-am pornit la drum. A trebuit să mă concentrez 1. pe unde călcam și 2. la noutățile ce-au năvălit grămadă pe capul meu de neștiutor. Pădurea era deasă tare, misterios-întunecată. Soarele răzbătea cu greu până la parter, acolo unde ne plimbam noi. Foșgăiala interesantă se petrecea la vreo 10-20 m deasupra capului, poate chiar mai mult, în coronamentul pădurii. Acolo cântau păsările, acolo zburau fluturii, acolo țopăiau maimuțele. Am căscat ochii cât de tare am putut, dar a fost cam greu să-i depistez. La sfârșit am ieșit de acolo leoarcă de sudoare din pricina căldurii și a efortului depus și doar parțial mulțumită de colecția fotografică cu care m-am ales. În schimb mi-am întărit convingerea ce se născuse după vizita de la Udawalawe că, de mă voi mai întoarce vreodată în Sri Lanka, o să iau la rând toate parcurile naturale care mi-au scăpat. Așadar, la revedere Sinharaja, sper să mă mai întâlnesc în această viață cu surate de-ale tale. 00