1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="n0sP0wX1rw"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sigtuna/">Sigtuna</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sigtuna/embed/#?secret=n0sP0wX1rw" width="600" height="338" title="„Sigtuna” – Ulițarnica" data-secret="n0sP0wX1rw" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2019/06/2019-06-17-0001-coperta.jpg1000662Luni după amiaza am făcut o mică incursiune în afara Stockholmului, la Sigtuna, primul oraș al Suediei. Ne-ar fi plăcut să ajungem acolo tot pe calea apelor, într-o croazieră pe lacul Mälaren, dar acestea începeau abia la sfârșitul lunii iunie așa că a trebuit să găsim o altă variantă. Am plecat la drum cu trenul – până în Märsta – și apoi cu autobuzul până la destinație. N-a fost deloc complicat. În Suedia trenuri sunt cu duiumul și merg ca ceasul. Iar programul autobuselor e corelat cu cel al trenurilor. Din gara din Stockholm până în autogara din Sigtuna am străbătut vreo 50 km în 40 de minute. Sigtuna îndeamnă la leneveală, nu sunt prea multe lucruri de făcut aici. Am luat-o de-a lungul lui Stora Gatan, sinuoasa stradă principală a orășelului ce începe chiar lângă mica autogară și se termină pe malul lacului, în port. De-a lungul ei se înșiră case din lemn, vechi de veacuri, vopsite în culori pastelate și adăpostind tot soiul de ateliere și magazine. Într-una din ele am găsit un oficiu de informare turistică de unde m-am înarmat cu o hartă și cu un pliant. La muzeu n-am avut chef să intrăm în schimb am urcat dealul, în căutare de bolovani cu rune și biserici în ruină. După ce ne-am plictisit și de această activitate am eșuat pe malul lacului. Era acolo un soi de canapea imensă din lemn de care ne-am lipit instantaneu. Era liniște, răcoare și aer curat pe malul lacului. Să tot stai cu fața la soare și să lenevești. Iar acum să povestesc și ceva lucruri serioase pe care le-am aflat din pliantul pescuit la oficiul de turism. După cum am mai amintit, Sigtuna se laudă c-ar fi primul oraș al Suediei. A fost ridicat din porunca lui Erik cel Victorios în jurul anului 970 d.Cr. Se povestește că regele ar fi dăruit aici loturi de pământ celor care îi erau loiali. Orășelul de astăzi păstrează în mare parte planurile de acum 1000 de ani. Ulița principală a târgului, Stora Gatan de astăzi, se află la trei metri deasupra străzii principale a orașului lui Erik. În jurul anului 1000 Sigtuna era o așezare cu aproximativ 1000 de locuitori. În timpul săpăturilor arheologice au fost descoperite obiecte ce confirmă existența unui comerț intens cu Rusia Kieveană, Polonia, cu Bizanțul și lumea arabă. Tot în Sigtuna a fost bătută și prima monedă suedeză, pe vremea lui Olof Skötkonung, fiul lui Erik. O prințesă din Sigtuna, Ingegerd fiica lui Olof, s-a măritat cu țarul Yaroslav I cel Înțelept al Kievului și a devenit regină ortodoxă cu numele de Irina. Se povestește că din dorința ei au fost construite catedralele Sfintei Sofia din Kiev și din Novgorod, motiv pentru care a fost declarată sfântă după ce-a murit, Sfânta Ana. Nici prin cap nu mi-a trecut că vizitând Sigtuna am să nimeresc într-o poveste cu varegi. Te pomenești că cel ce-a scrijelit runele în Sfânta Sofia din Constantinopol o fi fost vreun mercenar plecat din Sigtuna. În jurul anului 1100 au fost ridicate în oraș primele biserici de piatră. Am găsit și noi două, cea a Sfântului Lars și cea a Sfântului Olof, ruinate și părăsite amândouă. Singura pe care am găsit-o în picioare a fost Biserica Sfintei Maria, o veche clădire din cărămidă roșie ctitorită în secolul al 13-lea de către dominicani. În jurul ei era pe vremuri și o mănăstire dar aceasta a dispărut în momentul în care suedezii s-au făcut luterani. Prin preajma bisericilor am găsit câteva stele din piatră, scrijelite cu rune. Nici un alt oraș suedez nu se poate lăuda c-ar avea mai multe pietre runice decât Sigtuna. În total ar fi cam 20 dar noi am văzut doar 5 din ele. Am aflat cu această ocazie că stelele astea nu erau ridicate doar de vikingii păgâni ci și de suedezii creștini. Erau închinate de obicei unui eveniment special sau în memoria unui personaj ce-a trăit în acele locuri. Unele din ele povestesc călătorii 👍. Faptul c-au fost așezate lângă biserici nu e un fapt neobișnuit, de obicei erau puse în locurile în care puteau fi văzute de cât mai multă lume. După anul 1200 orășelul și-a pierdut însemnătatea. Raidurile inamicilor se întețeau iar așezarea a devenit din ce în ce mai greu de apărat. Drept urmare s-a luat hotărârea de a muta capitala acolo unde se va propti bușteanul plin cu aur căruia i s-a dat drumul să plutească pe lacul Mälaren – adică taman la Stockholm, insula bușteanului. În același loc o veți găsi și în ziua de azi. Iar eu am încălecat pe-o șa și-am să mai spun o poveste fotografică așa 👇. 00