1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="tiuBzGUCtA"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/shakespeare-company/">Shakespeare & Company</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/shakespeare-company/embed/#?secret=tiuBzGUCtA" width="600" height="338" title="„Shakespeare & Company” – Ulițarnica" data-secret="tiuBzGUCtA" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/01/2017-01-22-21-coperta.jpg1000662Tocmai am terminat de citit un roman. Se cheamă Viața pe care o îngropăm – The Life We Bury și e cartea de debut a lui Allen Eskens, un avocat din Minnesota americană cu vână de romancier. N-aș putea spune că mi-a plăcut în mod deosebit, nici că mi-a displăcut. E una dintre cărțile pe care o prietenă de-a mea le încadrează la categoria „semințe”. Un roman polițist, cu o intrigă care te prinde în laț pentru o zi întreagă (adică până îl termini), dar pe care, după ce trece ceva timp, ai uitat că l-ai citit. O carte ce seamănă mai mult a scenariu de film, cu eroi neînfricați și puțin veridici, cu ticăloși așișderea, cu amor, împușcături și happy-end. Pe dinăuntru nimic memorabil, așadar. Pe dinafară însă, cartea asta e nițel specială pentru mine pentru că e un mic suvenir. Am cumpărat-o din Paris, de la o librărie mai altfel (fanii filmului Before Sunset știu de ce), pe nume Shakespeare and Company. Poate ar fi trebuit să cumpăr ceva mai acătări. Poate ar fi trebuit să aleg vreo capodoperă a literaturii americane, sau englezești, sau măcar să fiu și eu mai romantică. Dar m-am pierdut cu firea, vrăjită, printre atâtea cărți. Librăria e ca o peșteră fermecată, cu încăperi mici tapetate de jos până sus cu rafturi bătucite cu cărți. De-ți face una cocoțată sus cu ochiul, trebuie să iei o scară ca s-o pescuiești. E un labirint unde trecătorul ocazional se poate pierde ușor. M-am învârtit nehotărâtă, buimăcită și, până la urmă, am ales la întâmplare. Era imposibil să ies de-aici fără o carte ștampilată. Shakespeare and Co se află în buricul Parisului, pe Rive Gauche, nu departe de catedrala Notre Dame. Vinde doar cărți în limba engleză, e veșnic aglomerată, iar în serile în care sunt organizate evenimente poți muri sufocat de atâta înghesuială. Pe de altă parte, e un fel de rai al cititorilor fără un șfanț în buzunar. Cine are chef poate alege o carte, urca la etaj și citi liniștit. Norocoșii pot rămâne chiar peste noapte, pe gratis, cu condiția de-a ajuta câteva zile prin librărie. Oaspeții ce se simt inspirați sunt îndemnați să lase în colțul „talentelor nedescoperite” un bilețel cu propriile gânduri așternute pe hârtie, inspirație pentru cine știe ce necunoscut ce se oprește să citească. Din păcate, fotografiatul era interzis, de aveam voie imortalizam toate colțișoarele. Librăria de astăzi e urmașa unei alte Shakespeare and Co, înființată în perioada interbelică de o expatriată americană la Paris, pe nume Sylvia Beach. Și aceea funcționa ca și cea de astăzi, vindea, împrumuta cărți. Mai bine zis, cea de astăzi încearcă să-i calce pe urme strămoașei sale. Atunci, buzunarele goale ce se perindau pe-aici au fost de-alde Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Ezra Pound, Gertrude Stein, Djuna Barnes. Cine știe cu ce nume răsunătoare se va mai lăuda librăria, peste ani și ani. 00