1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="F0f5S4RcIf"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-turnuri/">Sertarul cu Turnuri</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-turnuri/embed/#?secret=F0f5S4RcIf" width="600" height="338" title="„Sertarul cu Turnuri” – Ulițarnica" data-secret="F0f5S4RcIf" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/06/ChatGPT-Image-Jun-6-2026-06_34_55-PM-1024x683.png1024683Sertarul S.8 Definiție DEX TURN, turnuri s.n Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. Bla, bla, bla Întotdeauna m-au distrat filmele sau fotografiile care o arată pe suricata străjer cocoțată pe fotograf, pentru o perspectivă mult mai bună asupra împrejurimilor. De acolo putea să-și alerteze mult mai eficient comunitatea ce-și vede de treabă liniștit. Prima stâncă pe care a urcat un om ca să vadă mai bine a devenit și primul lui turn. Dar înălțimile amețesc și câteodată dau vertij. Pot insufla admirație, chiar invidie sau frică celor de jos, care stau și privesc curajul aceluia care a îndrăznit să se cocoațe atât de sus. Dar pot insufla și orgoliu celui care a reușit să urce și care, uneori, coboară de acolo schimbat. Specimene Ziguratul EtichetăTurnul zeului MesajAici muritorii nu ajung. Curios e că, după ce s-a cocoțat pe stâncă, omului i-a trecut prin cap că pe vârful muntelui trebuie să fie un zeu care-l supraveghează pe el. Și, ca să-l mulțumească, a construit un zigurat. Ziguratul a fost vreme de 3000 de ani centrul de greutate al întregii civilizații mesopotamiene. Era de fapt un munte de lut ridicat de oameni. Totul a început cu sumerienii, în mileniul al IV-lea î.Hr. Ei au inventat primele ridicături din considerente pur practice. Templele trebuiau înălțate pe platforme de lut pentru a fi protejate de inundațiile catastrofale și imprevizibile ale Tigrului și Eufratului. Zeii lor erau stăpâni ai cerului și templul trebuia să-i găzduiască când coborau în vizită la muritori. Cu timpul platformele acestea s-au tot întărit și s-au tot înălțat până au devenit dealuri, că munții tot nu puteau fi egalați. Toate populațiile care au venit după sumerieni, akadienii, babilonienii, au preluat cultura lor, inclusiv ziguratele. Miezul unui zigurat era format din cărămizi din lut uscate la soare. Învelișul exterior era realizat din cărămizi arse în cuptor, mult mai rezistente, lipite între ele cu bitum, o smoală naturală, pentru a le impermeabiliza împotriva inundațiilor.Structura nu avea camere interioare. Era un bloc masiv, solid, o mlaștină de lut ridicată cu mâna până la rangul de munte. Din pricina materialului din care a fost construit nu au avut o viață la fel de lungă ca a piramidelor. S-au spulberat înapoi în țărână. Se spune că numele de zigurat provine dintr-un verb babilonian, zaqāru, care înseamnă „a construi la înălțime” sau „a ridica pe o culme”. Un zigurat nu era un loc pentru adunări publice sau rugăciuni în masă. În vârful ultimei trepte se afla un mic templu, de obicei placat cu ceramică de culoarea cerului, considerat casa zeului atunci când acesta cobora pe pământ. Singurii care aveau voie să urce treptele abrupte care duceau în vârf erau marii preoți. Fișa postului lor spunea că trebuie să aducă zeului mâncare și băutură și să practice ritualuri astrologice. Pentru omul de rând, ziguratul era o structură intimidantă, o graniță de neatins care îți amintea cât de departe sunt zeii. Am văzut și eu rămășițele unui zigurat, la Choga Zambil în Iran. Nu e nici sumerian, nici akadian, nici babilonian și nu este prea renumit. A fost ridicat de elamiți, o populație ce trăia în locul care se află astăzi provincia Khuzestan. De departe e un deal de lut. De aproape îți ia ceva timp să-l înconjori și se poate observa atât miezul neinteresant cât și cărămizile. La baza lui, înghețata de mii de ani, talpa unui picior omenesc. La momentul vizitei mele, zeul ce coborâse să-l viziteze avea forma unei vulpi cu urechile ciulite ce ne urmărea curioasă. Este un mister pentru mine ce-i adună pe oameni laolaltă și ce-i face să construiască civilizații. După mintea mea ziguratul e muncă inutilă făcută pentru un oaspete ipotetic. Shikhara EtichetăAxis mundi MesajLeg cerul de pământ În India sunt alte turnuri-munte ce par mai înalte pentru că sunt mai suple. Templele hinduse au fost construite astfel pentru a reprezenta muntele Meru, muntele sacru cu cinci vârfuri care constituie centrul universului atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual. Templul reprezintă astfel transpunerea terestră a cosmosului iar arhitectura devine o punte între lumea umană și cea divină. Muntele Meru este considerat axa lumii, Axis Mundi, în jurul căreia se învârt soarele, luna și stelele. Vârfurile muntelui sunt populate de divinități, cel mai înalt vârf fiind asociat cu Brahma, Vishnu sau Shiva, în funcție de tradiție. În vârful fiecărui turn din acesta există un moț ce imită vârfurile zimțate ale muntelui Meru. În nordul Indiei, acest moț se numește Shikhara, iar în sud se numește Vimana. Acolo este sălașul zeului. Exact sub moț există o cameră mică și întunecată, foarte importantă, peștera din inima muntelui, unde se concentrează energia primară a zeității principale. Forma acestor temple diferă destul de mult de la o regiune la alta. În nordul Indiei arată ca un stup, în sud mai degrabă cu niște piramide în trepte mai turtite pe două laturi. Și pentru că muntele Meru este centrul vibrant al universului turnurile acestea sunt înțesate cu statui ce povestesc vrute și nevrute. Sunt o enciclopedie în piatră. Înconjurându-le afli povești din Ramayana și Mahabharata. Sau îți amintești de cei patru mari piloni hinduși pe care se sprijină viața: dharma, datoria morală și religioasă, ilustrată prin regi drepți, preoți și scene de sacrificiu; artha, prosperitatea materială și succesul, redate prin scene de comerț, curți regale și bogăție; kama, plăcerea, dragostea și senzualitatea, reprezentate prin faimoasele sculpturi erotice (în hinduism, energia sexuală este considerată o forță sacră a creației, nu un tabu); moksha, eliberarea spirituală, simbolizată de asceții care meditează în liniște absolută. Recunosc, eu una am amețit doar uitându-mă la ele, darămite să le descifrez poveștile spuse atât de colorat. Pagoda EtichetăTurnul cer MesajPăzesc ce nu are preț Pagoda, la fel ca și strămoșul ei direct, stupa, provine de la aceeași idee de munte sacru. Când budismul s-a răspândit din India în China, Japonia, Coreea și Vietnam, arhitectura s-a adaptat culturilor locale La origine, pagoda a apărut din stupa indiană, o structură emisferică ,în formă de cupolă, construită pentru a adăposti relicvele lui Buddha: o părticică din cenușa sa, un dinte sau chiar alte obiecte sacre. Când stupa a ajuns în China, arhitecții chinezi au combinat forma cupolei indiene cu turnurile lor tradiționale de veghe din lemn, înalte și etajate. Așa s-a născut pagoda cum o cunoaștem noi în ziua de azi. La fel ca în cazul templului-munte hindus, fiecare parte a unei pagode vrea să reprezinte câte ceva. Baza ar fi pământul. Etajele ar reprezenta celelalte elemente esențiale: apa, focul și aerul. Spira din vârf reprezintă un soi de vid și tinde către Nirvana. În centrul pagodelor de lemn, mai ales în Japonia, există un pilon central masiv de lemn care nu susține etajele, ci atârnă ca un pendul. Acesta simbolizează Axis Mundi și are un rol practic important, amortizează vibrațiile cauzate de cutremure. În interiorul unei pagode se află cele mai sacre comori ale templului, structura funcționând ca o relicvă arhitecturală masivă. Dacă proprietarii pagodei au reușit să pună mâna pe așa ceva atunci inima pagodei adăpostește sarira, adică rămășițe corporale sfinte, cum ar fi cenușă, fire de păr sau fragmente de oase ale lui Buddha și ale marilor maeștri. Adesea, aceste relicve sunt sigilate în cripte subterane secrete, protejate în cutii succesive din aur și argint, alături de ofrande imperiale din jad și nestemate. Pe lângă valorile fizice, pagodele păstrează sutre, texte sacre scrise pe suluri de mătase sau hârtie și altare interioare impresionante, decorate cu statui ale divinităților care ghidează pelerinii spre iluminare. Cea mai interesantă pagodă pe care am văzut-o eu nu era nici pe departe cea mai frumoasă dar spunea o grămadă de povești, începând cu însăși denumirea ei. Este vorba despre Marea Pagodă a Gâștei Sălbatice din Xi’an, ridicată în secolul al VII-lea d.Hr. în timpul dinastiei Tang. Se spune că această pagodă a fost construită pentru Xuanzang, călugărul ce-a plecat din China, pe Drumul Mătăsii, până în India pentru a învăța secrete budiste și pentru a lua cu el acasă cât mai multe scrieri. Aventura vieții lui este spusă într-unul din cele patru romane tradiționale, Călătorie spre Vest. Mi-l și închipuiam buchisind slove sanscrite și transpunându-le în ideograme chinezești și meșterind astfel comoara pe care urma să o adăpostească pagoda. Turnul de veghe Etichetă MesajI am watching you! Despre turnurile de veghe nu cred că merită povestit prea mult. Câteodată înlocuiesc, alteori amplifică efectul pietroiului pe care s-a urcat omul la începuturi, pentru a vedea mai departe. Și pentru că nu avea la dispoziție un fotograf precum suricata, și-a meșterit el unul. Turnul de veghe este doar o coajă de piatră sau de lemn, un deget ridicat deasupra pădurilor sau coastelor maritime, al cărui singur scop este să prelungească privirea străjerului. Scurt pe doi. De obicei turnurile de veghe se construiau în locuri vulnerabile, în preajma granițelor din spatele cărora venea de obicei dușmanul. Soldații staționați acolo scanau orizontul pentru a detecta mișcări suspecte. Dacă apărea un pericol, ei aprindeau focuri mari în vârful turnului pentru a trimite semnale de alertă către garnizoanele din interior. Pe Marele Zid Chinezesc sunt presărate cu sutele. Fapta de vitejie turistică modernă nu mai e să aperi un imperiu, ci să vezi câte poți atinge înainte să rămâi fără suflu. Farul EtichetăTurnul lumină MesajNu te teme, sunt aici! Cu timpul, drumeții și în special marinarii care se întorceau noaptea spre casă au realizat că focurile de alarmă de pe turnurile de veghe îi ajutau să nu se rătăcească. Nu erau bune doar ca alerte pentru cei dinăuntru. Puteau folosi la fel de bine pentru a-i ajuta pe ai tăi să găsească drumul spre casă. Focurile au început să fie aprinse permanent pe timp de noapte, transformând turnul defensiv într-un punct de reper. Turnul de veghe cu o lumină în frunte s-a transformat în far. Cel mai faimos far din istorie și una dintre cele Șapte Minuni ale Lumii Antice a fost Farul din Alexandria. A fost construit în secolul al III-lea î.Hr., la comanda lui Ptolemeu I Soter, pe mica insulă Pharos din Egipt. A fost atât de celebru încât numele insulei a dat cuvântul far în multe limbi ale pământului. Era clădit pe trei nivele distincte așezate pe o platformă masivă din piatră. Primul nivel era o structură pătrată și masivă, în care erau camere pentru soldați, mecanici și animalele care cărau combustibilul. Urma o structură octogonală, înaltă, goală pe interior, prin care se ridicau materialele ce trebuiau să ardă în vârf. Și la sfârșit era o platformă cilindrică deschisă, unde ardea focul, deasupra căreia trona o statuie uriașă, probabil a lui Zeus sau a lui Poseidon. Spre deosebire de farurile simple, cel din Alexandria era bun atât ziua cât și noaptea. Ziua lumina soarelui era captată și reflectată cu ajutorul unei oglinzi uriașe din bronz șlefuit. Noaptea se aprindea un foc uriaș, alimentat cu lemne sau rășini speciale. Marinarii povesteau că lumina lui se confunda adesea cu o stea la orizont. Farul din Alexandria a fost atât de bine construit că a supraviețuit mai bine de un mileniu. I-au venit de hac trei cutremure puternice ce-au avut loc între secolele X și XIV. Până la urmă a ajuns carieră de piatră pentru sultanii mameluci ce i-au luat pietrele pentru a-și construi citadelă. În zilele noastre urme de-ale lui le poți vedea doar dacă ești scafandru. Minaretul EtichetăTurnul victoriei MesajVă chem la altă bătălie, la altă victorie! În zilele noastre ne-am obișnuit să privim minaretul ca pe o prelungire firească a moscheii. Doar că pe vremea primelor comunități islamice el nu era prin preajmă. Chemarea la rugăciune se făcea simplu, de pe acoperișul plat al caselor. Forma minaretului s-a născut prin Asia Centrală, în lumea turcilor din stepă și din orgoliul lor militar. După ce-și băteau dușmanii în război obișnuiau să ridice coloane masive de piatră, ca pe niște ștampile de piatră ale succesului militar. Erau Turnuri ale Victoriei, semne de mândrie politică vizibile de la zeci de kilometri distanță. Numele minaretului vine din cuvântul arab manāra,...