1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="nGTD4XAKoe"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-praguri/">Sertarul cu Praguri</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-praguri/embed/#?secret=nGTD4XAKoe" width="600" height="338" title="„Sertarul cu Praguri” – Ulițarnica" data-secret="nGTD4XAKoe" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/06/ChatGPT-Image-Jun-3-2026-05_00_33-PM-1024x683.png1024683Sertar S.2 Definiție DEX PRAG, praguri, s. n. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de ușă sau a unei porți, puțin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare și ieșire. 2. Ușă, poartă; p. ext. casă, locuință; cămin, familie. 3. (figurat) Început al unei situații noi, limită care desparte două situații, perioade etc. diferite. Bla, bla, bla De obicei pragul este un loc în care te împiedici de ceva sau dai cu capul în ceva. Câteodată însă, pragul te trage de mânecă și te obligă să te concentrezi taman pe el. Specimene Torii Specimenpragul ritualic MesajAici începe spațiul sacru. Un torii este un portal tradițional japonez aflat de cele mai multe ori la intrarea într-un sanctuar shintoist, mai rar la temple budiste sau în alte locuri considerate semnificative din punct de vedere spiritual. Torii se găsesc peste tot în Japonia, sunt cu zecile de mii. Fiecare sanctuar shinto are cel puțin un torii. Cele mai cunoscute sunt cele din:         •       Fushimi Inari (Kyoto) — unde mii de torii portocalii se încolăcesc pe munte, ca un balaur        •       Miyajima (Hiroshima) — unde un mare torii iese din apele mării, iar la flux pare să plutească        •       Meiji Jingū (Tokyo) — ce are mai mulți torii masivi din chiparos japonez și alte esențe foarte valoroase De obicei este pictat într-o culoare roșie-portocalie (vermilion) asociată cu protecția împotriva răului și cu energia vitală, dar există și torii albe, negre sau din piatră naturală. Forma clasică este următoarea: doi stâlpi verticali pe care se sprijină două bare orizontale. Este făcut din lemn, piatră, beton, metal, depinde de epocă și resurse. La Fushimi Inari, fiecare torii a fost donat de o firmă sau familie și este inscripționat cu numele donatorului, o practică care continuă și azi. Am găsit una donată de un rus din Moscova, singura pe care am fost în stare să o citesc Ce ar trebui să faci când treci pe sub un torii? Conform etichetei tradiționale, este de preferat să nu mergi exact pe mijlocul aleii, deoarece acesta este considerat simbolic drumul zeităților. De asemenea, torii este tratat cu respect, astfel că vizitatorii evită în general să se sprijine de stâlpi sau să îi atingă fără motiv. La sosire și la plecare este recomandat să faci o plecăciune către sanctuar pentru a-ți arăta respectul. Torii marchează granița dintre lumea profană și cea sacră. Trecând prin el, pășești de fapt, simbolic, dintr-o lume în alta. Deși are forma unei porți, torii funcționează mai degrabă ca un prag. El nu controlează accesul și nu împiedică trecerea. Rolul său este să marcheze o schimbare de statut a spațiului pe care urmează să îl traversezi. Pe scurt, torii este un dispozitiv arhitectural care face vizibilă o frontieră invizibilă. Mezuza Specimenpragul memoriei MesajAdu-ți aminte cine ești. O mezuza este un obiect ritualic evreiesc, o mică cutie sau tub ce se fixează pe tocul drept al ușii. De obicei se fixează pe tocul fiecărei uși din casă, cu câteva excepții (băi, cămări foarte mici, grajduri), pe partea dreaptă a tocului privind spre interior, la o treime din înălțimea de sus a tocului. E recomandat și unghiul la care trebuie să fie înclinat, aproximativ 45°, un compromis medieval între școala lui Rashi ce spunea că trebuie pus vertical și cea a lui Maimonide care spunea că trebuie pus orizontal. Cea mai importantă mezuză este cea de pe tocul ușii de la intrarea în casă. Mezuza conține în interiorul ei un pergament scris de mână cu două pasaje din Deuteronom. Sunt cunoscute ca primele două paragrafe ale rugăciunii Shema care spune „Ascultă, Israel, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este Unul”, împreună cu porunca de a iubi pe Dumnezeu cu toată ființa și de a scrie poruncile „pe stâlpii casei tale și pe porțile tale”. Tocmai această ultimă frază stă la baza obligației instalării unei mezuzei. Pe spatele pergamentului este scris numele divin Shaddai, vizibil printr-o fereastră sau inscripționat pe exteriorul cutiei. Pergamentul trebuie verificat de un scrib după un an sau doi pentru că cerneala se poate degrada, iar o mezuza cu text deteriorat nu îndeplinește porunca. Cele mai vechi mezuze fizice descoperite vreodată au fost găsite în peșterile de la Qumran de lângă Marea Moartă. Inițial, pergamentul era pus pur și simplu într-o gaură special scobită în piatra ușii. Abia începând cu evul mediu, comunitățile evreiești au început să creeze carcasele exterioare decorative din lemn, argint sau metal pentru a proteja pergamentul, transformând mezuza în obiectul de artă religioasă pe care îl recunoaștem astăzi. Au purtat-o cu ei oriunde s-au așezat și au transformat-o într-o declarație discretă a identității lor. O mezuza funcționează prin reamintire. Când cineva intră sau iese pe o ușă, vede mezuza și își amintește că trece între două lumi: lumea de afară, cu grijile și ocupațiile ei și lumea casei, care ar trebui să fie un spațiu ordonat după legea și valorile credinței. Mulți evrei ating mezuza cu degetele și apoi își ating buzele, ca un gest de respect și de aducere aminte. Pe scurt, o mezuza nu e nici talisman magic, nici doar un obiect decorativ. E mai degrabă un prag al memoriei și al identității. Ea marchează momentul în care omul este chemat să-și aducă aminte ce fel de casă este aceasta și ce fel de om dorește să fie când intră în ea. Ciocănele de poartă Specimenpragul politeței MesajAnunță-te înainte să intri. Pe foarte multe porți tradiționale musulmane, mai ales cele din nordul Africii și Orientul Mijlociu, sunt instalate două ciocănele ce au rolul unor praguri sociale. Funcționarea lor este simplă. Un ciocănel este mai mare, produce un sunet grav și este folosit de bărbați. Celălalt este mai mic, produce un sunet mai ascuțit și este folosit de femei. Cei din casă își dădeau seama după sunet dacă la poartă se află un bărbat sau o femeie și astfel puteau trimite persoana potrivită ca să răspundă. În societățile unde separarea spațiului feminin de cel masculin era importantă, acest lucru evita situațiile stânjenitoare. Uneori există și un al treilea cod. În unele comunități apărea un al treilea ciocănel pe poartă, montat foarte jos. Acesta era folosit exclusiv de copii, producând un sunet rapid și repetitiv sau de vecinii extrem de apropiați care nu aveau nevoie de protocolul formal al unei vizite oficiale. În Maghreb ciocănelul destinat femeilor nu este doar mai mic ci are adesea o formă simbolică specifică: Mâna Fatimei. Aceasta adaugă o nouă semnificație, nu este doar un instrument de comunicare ci și o amuletă de protecție împotriva deochiului și a răului care ar încerca să treacă pragul casei. Diferențele de sunet nu erau date doar de mărime ci și datorită materialelor din care erau făcute. Ciocănelul bărbaților era de obicei turnat din fier masiv, greu, bătând direct pe un nit de fier fixat în lemnul porții. Cel al femeilor era adesea din bronz sau alamă, materiale care produc un clinchet mai cristalin, mai înalt și mai puțin invaziv. Ca prag simbolic, cele două ciocănele nu spun că intrarea ar fi interzisă ci spun ceva mai subtil „Anunță-te și lasă-ne să ne pregătim pentru întâlnire.” Vizitatorul nu forțează contactul. Nu apasă un buton anonim. El transmite deja o informație despre sine înainte ca ușa să se deschidă. Pe scurt, cele două ciocănele sunt un prag al recunoașterii și al respectului reciproc. Nu controlează spațiul, ci controlează felul în care începe relația dintre cel dinăuntru și cel de afară. Piatra lunii Specimenpragul transformării MesajLasă lumea obișnuită în urmă. Piatra lunii este o lespede semicirculară așezată la baza treptelor care duc spre o clădire sacră. Vizitatorul trebuie să pășească pe ea înainte de a intra. Deși elemente decorative la intrarea templelor există în multe culturi ale lumii, această formă de semilună, numită local Sandakada Pahana, se găsește doar în arhitectura din Sri Lanka și este folosită de peste o mie de ani. Ea nu este un simplu element de decor, ci o podoabă care îmbină meșteșugul în piatră cu o întreagă filozofie spirituală. Deși numele ei te-ar putea duce cu gândul la piatra semiprețioasă numită tot piatra lunii, lespedea e cioplită în piatră. Numele ei derivă pur și simplu de la formă, nu de la material. Meșterii antici au folosit blocuri masive din pietre extrem de dure, în special granit. Aceste roci au fost alese special pentru că erau foarte rezistente la uzură și permiteau sculptarea unor detalii extrem de fine, care au supraviețuit foarte bine peste o mie de ani, deși generații întregi de pelerini au călcat pe ele. Piatra aceasta funcționează simbolic. Sculptura este alcătuită din inele concentrice care trebuie parcurse din exterior spre interior. Interpretarea clasică ne arată că desenele reprezintă, de fapt, călătoria omului prin viață, în interpretare budistă. Astfel, cercul exterior cu flăcări reprezintă lumea agitată a dorințelor și a pasiunilor pământene care ne controlează existența. Imediat după el, cele patru animale, adică elefantul, taurul, leul și calul sunt interpretate în mod tradițional ca simboluri ale diferitelor aspecte ale existenței umane și ale ciclului vieții. Vrejurile și frunzele ce urmează simbolizează dezvoltarea noastră personală și puterea de a ne transforma în bine. Chiar înainte de centru, sculptorii au adăugat adesea un șir de lebede, care sunt un simbol al înțelepciunii și al capacității de a cerne binele de rău. La sfârșit, lotusul central reprezintă puritatea, pacea totală și iluminarea spirituală, adică destinația finală a sufletului eliberat de suferință. În timp, modelul desenat pe Piatra lunii s-a modificat. În prima perioadă a regatului, numită Anuradhapura, toate cele patru animale alergau împreună pe același inel. Câteva secole mai târziu însă, în epoca Polonnaruwa, taurul a fost eliminat complet și celelalte trei animale rămase au fost separate pe benzi diferite. O explicație frecvent întâlnită este că influența hinduismului a făcut ca reprezentarea taurului să devină problematică, deoarece animalul era asociat cu Shiva și s-au ridicat obiecții împotriva călcării lui în picioare. Practic, Piatra lunii funcționează așa. Fiind îndemnat să calci pe ea înainte să intri în templu ești oarecum invitat simbolic să parcurgi un rezumat al condiției umane. Piatra lunii pare să-ți spună așa: „Lasă lumea obișnuită în urmă și pregătește-te să intri într-un alt nivel al existenței.” Pe scurt, Piatra lunii este un prag spiritual al transformării. Pragurile din Lalish Specimenpragul locuit MesajPășește cu grijă, nu ești singur. În nordul Irakului există o comunitate religioasă mai aparte numită yazidi. Tot acolo se găsește și Lalish, cel mai sfânt centru al lor, locul în care sunt construite principalele temple. Regulile de conduită în Lalish sunt foarte stricte. Toată lumea, pelerini și turiști deopotrivă, trebuie să umble în picioarele goale prin tot satul, încă de la poartă. În temple regulile se înăspresc și mai mult pentru că e strict interzis să calci pe praguri, gestul fiind văzut ca o profanare gravă. În preajmă stau mereu paznici și bătrâni ai comunității care supraveghează vizitatorii și îi avertizează pe cei neatenți să facă un pas mare peste prag. Nu e întotdeauna ușor. Yazidismul este o religie monoteistă străveche, transmisă în principal prin tradiție orală. De-a lungul timpului a fost influențată de mai multe tradiții religioase din Orientul Mijlociu, inclusiv de zoroastrism, creștinism și misticismul sufit. În centrul credinței yazidi se află șapte mari îngeri conduși de Îngerul Păun, cărora Dumnezeu le-a încredințat grija lumii. Pe lângă aceștia, yazidiții cred că fiecare clădire este ocrotită de îngeri protectori, iar pragul este locul unde aceștia stau de pază sau se odihnesc. A călca pe prag înseamnă a deranja sau a răni îngerul care se află acolo, motiv pentru care credincioșii pășesc larg peste el și preferă să sărute tocul ușii în semn de respect. Chiar lângă poarta principală din Lalish se află un alt simbol important, un șarpe negru sculptat în relief pe peretele de piatră. Spre deosebire de multe tradiții religioase în care șarpele este asociat cu răul, la yazidiți el simbolizează protecția și înțelepciunea. O legendă locală spune că, în timpul potopului, un șarpe a astupat o spărtură din arca lui Noe, salvând omenirea de la înec. Spre deosebire de prag,...