1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ElbL23gLRQ"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-fantani/">Sertarul cu Fântâni</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/sertarul-cu-fantani/embed/#?secret=ElbL23gLRQ" width="600" height="338" title="„Sertarul cu Fântâni” – Ulițarnica" data-secret="ElbL23gLRQ" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/06/ChatGPT-Image-Jun-4-2026-04_04_43-PM-1024x683.png1024683Sertar S.4 Definiție DEX FÂNTÂNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne]  Bla, bla, bla Omul n-a lăsat niciodată apa în pace. Din clipa în care și-a dat seama că nu poate trăi fără ea a vrut să o aibă mereu aproape. Pentru asta și-a pus mintea la contribuție și s-a apucat de muncă. Unele dintre creațiile sale merită colecționate ca și curiozități. Oamenii nu s-au mulțumit deloc cu o groapă în pământ și cu izvorul găsit acolo. Au început să tot adauge la ea. Mai întâi au cioplit o piatră deasupra, ca să nu cadă pământul în apă. Apoi au pus un drug de lemn și o roată, să fie mai ușor să scoți găleata. Apoi au sculptat un cap de leu pe unde curge apa. Apoi au chemat un arhitect să facă o scară și trei niveluri de statui. Apoi au construit apeducte de zeci de kilometri ca să aducă apa acolo unde le era pofta inimii. Omul s-a hotărât să confiște izvorul. Oricât de simple sau de trăsnite sunt, toate aceste inovații păstrează în centrul lor același lucru, întâlnirea dintre om și apă. Te oprești lângă ele, asculți apa, uiți de ce mergeai. De fiecare dată când te apleci să bei sau doar să privești, izvorul parcă îți șoptește: n-ai știut tu în ce te bagi când m-ai luat de-acolo, din inima muntelui. Dar de fapt izvorul nu știa în ce se bagă. Specimene Fântâna originară PrototipIzvorul sacru ÎntrebareDe ce apa care apare singură din pământ nu poate fi doar apă? Probabil fiecare dintre noi cunoaște senzația. După vreo douăzeci de kilometri de umblat aiurea sub un soare arzător, sleit de puteri și cu gâtul uscat, dai peste un izvor cu apă limpede și rece. Îngenunchiezi, bei pe săturate și te simți alt om. Așa or fi apărut pe lumea asta izvoarele sacre. În acel moment de grație, unui om i-a trecut prin cap că nu poate fi doar o coincidență. S-o fi gândit că Cineva – spiritele naturii, o divinitate a locului – i-a întins o mână de ajutor și i-a oferit un dar salvator. Din recunoștință, s-a închinat și a început să venereze acel loc. Așa s-a umplut pământul, treptat, cu izvoare sacre și ocrotite. Oamenii care umblau teleleu pe drumurile lumii au trăit aceeași revelație. Celții le-au numit porți spre altă lume, grecii le-au pus sub paza nimfelor, iar romanii le-au dedicat zeilor. În esență, fiecare izvor sfânt a început la fel: cu un călător însetat care a găsit viață acolo unde se aștepta mai puțin. Mircea Eliade avea să formuleze, mult mai târziu, ideea care stă la baza atâtor mituri despre sacralitatea apei. Pentru el, apa era fons et origo, fântâna originară, sursa întregii existențe. Fântâna vindecătoare Prototipizvorul lui Asclepios de la Epidaur ÎntrebareCum ajută apa un medic să te vindece? În valea izolată și blândă din Epidaur, apa izvora inițial de pe pantele Muntelui Kynortion. Pentru că pelerinii veneau în număr uriaș la templul lui Asclepios, grecii au construit un sistem ingenios de apeducte subterane și conducte din piatră pentru a aduce această apă curată direct în inima noului sanctuar, colectând-o într-o fântână sacră și bazine mari. Apa acestui izvor era considerată o fântână originară a sănătății, din trei puncte de vedere. În primul rând avea un rol de purificare. Niciun pelerin nu avea voie să calce în zona sacră fără să se spele mai întâi. La intrarea în sanctuar existau bazine unde călătorii sosiți de la mari distanțe își spălau praful de pe drum, pregătindu-și mintea și corpul pentru întâlnirea cu zeul. În al doilea rând apele erau folosite pe post de medicament. Textele antice povestesc că apa izvorului din Epidaur avea proprietăți laxative și purgative. Pacienții erau puși să o bea în cantități mari pentru a-și curăța organismul de toxine. De asemenea, bazinele erau folosite pentru hidroterapie și băi reci sau termale. Și, în sfârșit dar nu în ultimul rând, după ce se purificau cu apa izvorului și posteau, pacienții se culcau în zona sacră. Se credea că zeul Asclepios le va apărea în vis și fie îi vindeca instantaneu, fie le dicta rețeta pe care trebuiau să o urmeze. Apa era doar un instrument, cea care deschidea poarta spirituală către acest somn sacru. Dintre toate aceste obiceiuri cel mai bine a supraviețuit al doilea până în zilele noastre. Altfel cum ne-am duce cu atâta încredere să bem apele puturoase de la Olănești sau Borsec și să mergem la scăldat în apele calde de la Felix. Fântâna călătoare Prototipapeductul roman, qanatul ÎntrebareCum ajunge apa unde vrei tu să ajungă? După ce a învățat să îngenuncheze în fața izvoarelor ascunse în munți și să transforme apa în ajutor de medic, omul a înțeles că nu poate depinde mereu de capriciile naturii. În cazul în care nu avea șansa să găsească un izvor natural în preajma casei sau măcar apă freatică, să sape o groapă doar ca să le aducă la lumină, nu s-a dat bătut. S-a apucat să inventeze instalații prin care să convingă apa să curgă ascultătoare exact până la pragul curții sale. După părerea mea, cele mai spectaculoase și durabile instrumente de acest fel sunt apeductul roman și qanatul iranian. Apeductul roman este o dovadă de măestrie inginerească. Pentru a aduce apa limpede de munte în inima oraselor, cale de zeci de kilometri, inginerii Romei, mari constructori de drumuri, s-au gândit să facă unul și pentru izvor. Calculau cu precizie matematică o înclinație de doar câțiva centimetri la fiecare kilometru, pentru ca apa să curgă continuu, propulsată doar de propria greutate. Când în calea apei apărea o vale adâncă, romanii nu o ocoleau, ci ridicau arcade etajate, colosale, din blocuri de piatră potrivite fără ciment. Apa călătorea pe sus, într-un canal acoperit și tencuit cu un mortar special impermeabil, ferită de arșița soarelui și de impurități, pentru ca în final să țâșnească rece și curată în fântânile publice, băile și palatele din inima orașelor. Cui îi trebuie pompă să scoată apă din pământ? Qanat-ul este un apeduct subteran. Scopul urmărit era același, apa de la munte trebuia să ajungă la destinație doar prin curgerea lentă datorată forței gravitaționale, cu un debit cât mai constant cu putință. Aș putea zice că un qanat arată ca și negativul unui apeduct răsturnat. Acolo unde apeductul e plin, qanatul e gol. Pilonii de piatră se transformă în puțuri verticale ce sunt săpate de la suprafața pământului în jos, până la nivelul „acoperișului apeductului”, care este tunelul săpat între sursa de apă și locul unde trebuia să ajungă. Tunelul este de fapt scopul întregii lucrări, puțurile verticale folosind doar pentru a scoate molozul din tunel, pentru a-l aerisi și pentru a permite accesul ulterior pentru lucrări de întreținere. Când am zburat peste Iran am văzut linii punctate ce străbăteau deșertul, ce erau de fapt gurile puțurilor verticale ale qanatelor, construite la distanțe regulate unele de altele (la 20m – 50m). Construirea unui qanat n-a fost niciodată o treabă ușoară, era un proces costisitor și de lungă durată. Cele mai complicate nici nu au putut fi terminate într-o singură generație. Meșterii care se pricepeau să le facă erau însă oameni prețuiți și bine plătiți, și-și transmiteau meseria din tată în fiu. Trebuia să ai și în acest caz stofă de inginer ca să fii în stare să proiectezi o pantă nici prea mare nici prea mică pentru tunel, de geolog ca să te descurci cu surprizele pe care ți le oferea terenul în care săpai, de miner ca să fii în stare să stai atât de mult sub pământ și să să sapi, de vrăjitor ca să descoperi stratul acvifer de unde trebuia să furi apa. Exista obiceiul ca acești oameni să vină la muncă îmbrăcați în haine albe din cap până în picioare, ca într-un lințoliu. Dacă aveau nenorocul să se întâmple vreun accident și să nu mai poată ieși la suprafață voiau să fie siguri că vor respecta tradiția de îngropăciune. Persanii s-au apucat de săpat qanate acum 3.000 de ani și continuă s-o facă, neîntrerupt, până în ziua de azi. Și uite așa, izvorul s-a apucat să călătorească nu pe unde a avut el chef ci pe unde au vrut oamenii. Fântâna seacă PrototipVera da pozzo ÎntrebareCum faci rost de apă când nu ai izvoare? La Veneția există un paradox crud. Orașul era înconjurat de apă dar puteai muri de sete. Proptită pe piloni solizi de lemn înfipți direct în lagună, Veneția nu avea acces la apă proaspătă ci doar la o amărâtă de pânză freatică stătută și nepotabilă. Oamenii s-au văzut nevoiți să inventeze o fântână care nu descoperea apa, ci o captura din cer, transformând fiecare piațetă (campo) într-o uzină ascunsă de captare și purificare a apei. Aproape fiecare campo venețian are în mijlocul lui o vera da pozzo, ghizdul de piatră al fântânii. Era făcută din piatră de Istria sau chiar marmură, simplă uneori iar alteori sculptată superb. Partea aceasta era doar vârful unui aisberg tehnologic subteran. Sub campo se afla un bazin uriaș, izolat ermetic de apa sărată a lagunei printr-un strat gros de argilă impermeabilă. Bazinul era umplut cu straturi fine de nisip de râu, cu rol de filtru natural. Pavajul pieței era înclinat special către niște guri de scurgere din piatră (numite piloris), prin care fiecare picătură de ploaie era colectată și trimisă în subteran. Apa de ploaie se infiltra lent prin nisip, se curăța de impurități și se aduna, perfect potabilă și proaspătă, la baza unui tub central, de unde era scoasă cu găleata prin vera da pozzo. Astfel, o fântână săpată într-un pământ sterp și sărat a devenit, prin inventivitate inginerească, o sursă vitală de viață. Veneția nu este însă singura care a învățat să sfideze natura. În lumea largă mai găsești astfel de fântâni-seci sau fântâni-cisternă, născute acolo unde pământul era prea arid sau prea izolat pentru a oferi accesul la un izvor. Un exemplu la fel de spectaculos se află în Tunisia, unde uriașa curte de marmură a Marii Moschei din Kairouan funcționează exact pe același principiu, fiind înclinată imperceptibil pentru a drena și filtra fiecare picătură de ploaie în cisternele gigantice din subteran. La fel și fântânile din vârful fortăreței stâncoase Sigiriya din Sri Lanka. Apa izvorului a făcut o cale foarte lungă ca să ajungă în fântânile seci. A trebuit să cadă din cer. Fântâna dar PrototipCișmeaua otomană ÎntrebareCum îi ajuți pe cei pe care nu îi vei întâlni niciodată? În Imperiul Otoman, apa nu a fost niciodată o marfă și nici o simplă utilitate publică, ci o datorie spirituală. Islamul considera stingerea setei unui om sau a unui animal drept cel mai înalt act de caritate, o pomană eternă care continuă să aducă binecuvântări autorului ei chiar și după moarte. Din această filozofie s-a născut fântâna-dar, o sursă de apă ridicată nu din motive edilitare ci din generozitate, o çeşme, cișmeaua otomană. Uneori erau niște chioșcuri, alteori doar un panou de piatră cu o țeavă înfiptă în el. Dar erau frumos împodobite cu arabescuri sculptate sau cu versete caligrafice. În Istanbul erau cu sutele iar sultanii au poruncit construirea unor rețele complexe de apeducte și baraje din piatră în pădurile din împrejurimi pentru a le aproviziona. Apa călătorea prin conducte subterane din ceramică sau plumb, ce se ramificau prin tot orașul. Rețeaua era proiectată astfel încât presiunea să fie distribuită egal către toate cișmele publice stradale. Oricât de sărac era un cartier, el avea garantat accesul la o cișmea funcțională unde apa curgea zi și noapte, gratuit, pentru oricine. Vârful absolut al acestei culturi a ospitalității a fost sebilul, o evoluție spectaculoasă a cișmelei, transformată...