1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="zauDFVwudw"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/scurt-popas-parizian/">Scurt popas parizian</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/scurt-popas-parizian/embed/#?secret=zauDFVwudw" width="600" height="338" title="„Scurt popas parizian” – Ulițarnica" data-secret="zauDFVwudw" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/11/2018-09-24-0001-coperta.jpg1000750Pe la sfârșitul lui septembrie m-am pricopsit cu o delegație la Paris. Nu e chiar așa interesant precum sună, e ca și cum ai lucra la biroul tău corporatist, dar strămutat pe alte meleaguri. Din fericire, partea cu ședințe și ateliere de lucru a fost programată pentru luni și marți. Am profitat, și am prelungit acest scurt popas parizian cu un weekend. Doar ziua de sâmbătă s-a dovedit a fi norocoasă, duminică a plouat cu bulbuci. Dar tot am ciupit câte ceva. O plimbărică Sâmbătă seara m-am învârtit puțin prin Montmartre iar luni seara, după scârbici, prin centru. Sena curgea liniștită, Louvre era la locul lui. Panteonul mi-a reamintit de un eveniment ce avusese loc nu cu mult timp în urmă: înhumarea alături de eroii Franței a Simonei Veil și a soțului ei ( ca să nu-i departă zice-se). Simone Veil a fost o supraviețuitoare a holocaustului nazist ( a ajuns la  Auschwitz-Birkenau ), om politic francez și european ( legea Veil – legalizarea avortului ) și se pare că francezii au îndrăgit-o într-atât încât i-au îngăduit să-și doarmă somnul de veci la Panteon.  Doar crème de la crème ( ca să zic așa ) primesc o astfel de onoare. În Montmartre toate bune. Atmosferă liniștită, ca la țară, poți uita liniștit că te afli de fapt într-o mare metropolă europeană. Lume multă, ca de obicei, îndeosebi turiști. Atmosfera … mai puțin boemă și mai mult consumeristă. De, s-au schimbat vremurile, n-avem ce face. Clătitele de la Consulat … bune și ele. Atelier des Lumières S-a deschis și la Paris un Atelier des Lumières. Spectacolul inaugural ( ce-a fost prezentat de-a lungul întregului an ) a fost dedicat aniversării celor 100 de ani  de la moartea pictorului vienez Gustav Klimt. Drept să spun, în momentul în care am aflat că mă paște o delegație la Paris, gândul mi-a zburat taman la acest spectacol. Ce ședințe, ce ateliere de lucru … Atelier des Lumières a fost ținta principală, restul … aceeași Mărie cu altă pălărie. Bilele am luat on line, de-acasă să fiu sigură de succes. Dealtfel, pentru zilele din weekend doar așa se și puteau cumpăra. Sâmbătă după-amiaza, nu mult după aterizare m-am prezentat pe Rue Saint Maur la numărul 38, undeva pe lângă cimitirul Père Lachaise. Atelierul a fost amenajat într-o veche hală industrială, mare, urâtă și nefolositoare acum în epoca noastră postindustrială. De cum intrai în încăperea principală puteai să te delectezi cu muzică vieneză și imagini ale picturilor proiectate pe pereți: Gustav Klimt, Egon Schiele și Friedensreich Hundertwasser. Ca să-i citez pe cei ce-au făcut prezentarea spectacolului: Produs de Culturespaces și creat de Gianfranco Iannuzzi, Renato Gatto și Massimiliano Siccardi, cu colaborarea muzicală a lui Luca Longobardi, acest program artistic inaugural îi invită pe vizitatori să se scufunde în lucrările colorate și luminoase ale lui Gustav Klimt și lucrări ale contemporanilor săi pe care i-a inspirat. Purtând vizitatorii într-o călătorie de o sută de ani de pictura vieneză, expoziția imersivă oferă o privire originală asupra operei lui Klimt și a succesorilor săi prin prezentarea portretelor, peisajelor, culorilor și poleirii cu aur care au revoluționat pictura vieneză la sfârșit a secolului al XIX-lea și a secolului următor. După un ceas și-un pic am plecat de-acolo cu impresii comme ci, comme ça. Mi-a plăcut să mă sufund în atmosfera aceea viezeză, dulce-siropoasă, dansând vals. Mi-a plăcut să mă simt un gândăcel patrulând prin grădinile lui Klimt. Sau un omuleț locuind într-un orășel marca Hundertwasser. Dar nu m-a convins 100%. Am să visez în continuare o realitate virtuală care să-mi creeze o iluzie mai „reală”. Care să mă păcălească mai bine,  și să-mi dea impresia că aș putea să mă scufund de-adevăratelea în picturile impresioniștilor și, de ce nu, într-ale lui Klimt. Să simt cum alunec pe tușele uleioase de penel ale lui Van Gogh, Monet, Pissaro. Să țopăi printre punctulețele lui Seurat.   O clipă frumoasă Dar clipa cea mai frumoasă a popasului meu parizian s-a petrecut pe neașteptate, în metrou. Era pe la  5:30 după-amiaza când toată lumea fugea de la serviciu acasă într-o buluceală ca la București. M1 se târâia dintr-o stație în alta pentru că trei ciudați apucaseră să taie un cablu sau poate să sară pe șine, n-am înțeles prea bine, undeva pe la jumătatea traseului. Lumea era surprinzător de calmă pe dinafară, dar sunt convinsă că pe dinăuntru bombănea serios. Cine n-ar vrea s-ajungă cât mai repede acasă după orele de serviciu? Înghesuiala era mare. Încercam din răsputeri să nu-l înghiontesc pe tânărul spilcuit din spatele meu. După vreo două stații lângă noi s-a mai înghesuit o tânără frumușică ce tocmai urcase. Fata era singură și necăjită rău. Durerea ce-i stăpânea sufletul  nu putea rămâne închisă în carapace, dădea pe-afară ca o oală în clocot. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz, efortul de-a le ascunde sau opri era zadarnic. Ei, problemele tinereții, vă mai aduceți aminte de ele ? Tânărul serios și necunoscut din spatele meu i-a întins fetei, fără un cuvânt, o batistă. Ea a acceptat, tot fără un cuvânt, și i-a mulțumit cu un surâs printre lacrimi. Tânărul a coborât la stația următoare iar fata după alte două. Era evident că nu se cunoșteau. Ei bine …, gesturi dintr-astea mă fac să le iert francezilor toți perii albi pe care mi-i scot în restul timpului. 00