1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="WMItkho4a6"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/saumur/">Saumur</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/saumur/embed/#?secret=WMItkho4a6" width="600" height="338" title="„Saumur” – Ulițarnica" data-secret="WMItkho4a6" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/03/2016-09-18-03-Angers.jpg1000662Am fugit din Angers duminică dimineața, de frica vremii urâte. Nu avea nici un farmec să mă plimb pe străzi murate de ploaie. Am hotărât să plec spre Saumur, aflat doar la vreo 60 de kilometri depărtare, unde prognozele meteo îmi arătau procente încurajatoare de vreme bună.  Norii ce se-adunaseră peste noapte deasupra orașului păreau niște leneși care n-aveau nici un chef să se ia la întrecere cu trenul meu. Dar promisiunile, ca mai toate prognozele veritabile, au cam dat greș. Mai mult, planurile mele de hoinăreală prin împrejurimi s-au izbit de orarul autobuzelor și s-au spulberat. Mica mea excursie în Saumur a semănat cu un pahar pe jumătate plin, pe jumătate gol. Partea goală a paharului În primul rând, după cum deja am pomenit, n-am scăpat de vremea urâtă. Chiar dacă nu a plouat mai mult de cinci minute, norii negri, vântul rece și pișcăcios mi-au alungat cheful de plimbare. Castelul mi s-a părut sumbru, străduțele orașului triste. În al doilea rând, n-am reușit să ajung la Abația Fontevraud, autobuzele dispăruseră toate de pe fața pământului. Mi-a părut rău că n-am putut vedea mormântul Eleonorei de Aquitania, un personaj a cărui poveste mi-a aprins imaginația în copilărie. Alături de ea mai sunt înmormântați aici, soțul ei, regele Henric al II-lea al Angliei și mult mai faimosul ei fiu, Richard Inimă de Leu. Și în sfârșit, un al treilea regret se leagă de faptul că n-am putut să le fac o vizită cailor lui Cadre Noir, adică ai Școlii Naționale de Echitație a Franței, faimoasă în întreaga lume. Și pentru ca dezamăgirea să fie maximă la acest capitol, nu am putut participa nici la spectacolul ecvestru ce urma să aibă loc în aceeași seară, în cinstea zilelor patrimoniului. Grajdurile erau prea departe, undeva la vreo patru km depărtare de centrul orașului, nu aveam timp să ajung acolo și înapoi în cele câteva ceasuri până la plecarea trenului spre Paris. Și chiar dacă mi-aș fi amânat plecarea de dragul spectacolului, biletele erau deja vândute. Partea plină a paharului Chiar dacă mă cam desumflasem la vederea jumătății goale a paharului, nu era totul pierdut. Trebuia doar să savurez conținutul celeilalte jumătăți. Prima înghițitură, extrem de satisfăcătoare dealtfel, am luat-o când am ajuns pe malul Loarei , față în față cu orașul vechi. Pacea dimineții de duminică, castelul impozant cocoțat în vârful dealului, orașul înghesuit la poalele lui promiteau experiențe interesante. Primul loc pe care l-am vizitat a fost La maison du roi, casa regelui. De data aceasta m-am alăturat grupului strâns în curte, adunat în jurul ghidului voluntar ce-avea să ne povestească câte ceva, în cadrul zilelor patrimoniului. Conacul regal m-a impresionat mai mult pe dinafară, cu turnulețele lui și crenelurile ce s-au încăpățânat să reziste veacurilor. În interior era o harababură de nedescris, casa fiind ocupată în prezent de ceva birouri ale Crucii Roșii. Am reținut doar o singură explicație din lunga expunere a ghidului nostru. De ce oare nu trăgeau regii la castel când ajungeau în Saumur? Pentru că stăpânii castelului erau conții și ducii de Anjou, nu întotdeauna în cele mai cordiale relații cu regii Franței. Apoi m-am învârtit pe străzile labirintice ale orașului vechi în căutarea drumului spre castel. Am făcut popas doar în Place Saint-Pierre și la biserica cu același nume. Recunosc, castelul nu m-a impresionat din cale-afară când am ajuns să-l văd de-aproape. Era în reamenajare și pe dinafară și pe dinăuntru, tot plin de schele. Iar micul muzeu cu exponate din alte vremuri nu putea concura cu altele asemenea vizitate deja de-a lungul Loirei. Drept urmare, am decis să mă retrag strategic pe île d’Offard, spre priveliștea ce mă impresionase dimineața. Ca pentru a-mi întări alegerea, soarele biruise între timp în lupta cu norii iar acum alunga ariergardă. Ceasul pe care îl mai aveam de petrecut în Saumur l-am consumat patrulând pe faleza ce se întindea de-a lungul râului și lenevind la soare. Și-atât. Gata, a sosit ora să mă prezint la gară. Excursia mea angevină se încheiase. 00