1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="9hwlNtGzpW"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/salina-din-turda/">Salina din Turda</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/salina-din-turda/embed/#?secret=9hwlNtGzpW" width="600" height="338" title="„Salina din Turda” – Ulițarnica" data-secret="9hwlNtGzpW" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-07-51-Salina-Turda.jpg1000637Acu-i acu. Ce-aș mai putea spune despre salina din Turda? După câtă reclama i s-a făcut, pe la televizor, prin ziare, pe bloguri cu ce noutăți aș mai putea veni eu? A devenit de mult timp vedetă de renume internațional, e în fruntea topurilor pe la CNN, pe la National Geographic. E mai mare rușinea că am ajuns să o vizitez așa de târziu după ce s-a redeschis sub noua ei formă, extraterestră. Pe noi indicatoarele ne-au condus la intrarea Durgău. Abia în mină am văzut că mai există una, Turda Nouă, la un kilometru distanță prin mină și vreo trei pe la suprafață. Între cele două porți se întinde galeria Franz Josef, bulevardul care asigură accesul către toate locurile interesante. La intrare am primit o hartă în care erau însemnate toate punctele de interes, așa c-am pornit la drum hotărâte să nu ratăm nimic. Am tot mers prin galeria Franz Iosef cale de vreo 500 m până la cel mai îndepărtat punct marcat pe hartă, mina Iosif. Clopotul nu este accesibil turiștilor dar în balcon (în gura puțului) e amenajată o sala a ecourilor. Da, funcționează, muntele răspunde oricărei șoapte. La întoarcere am mai intrat în sala crivacului și în sala de apel unde se găsește „scara bogaților” sculptată în lemn și un altar cioplit în sare. Am trecut și pe lângă baza de tratament găzduită de mina Gizella. Dar ce-i mai frumos abia de-acum urmează. Principalele investiții s-au făcut în minele Rudolf și Terezia – off doar împărați austrieci pe-aici. Cine vrea cu liftul stă la coadă, cine vrea sport n-are decât să coboare cele 13 etaje. La capăt de drum găsești terenuri de baschet, mini golf, un amfiteatru, o roată mare ca la bâlci, mese de ping-pong și biliard, nu care cumva să te plictisești. Pentru a te bucura de ele trebuie să mai scoți însă bani din buzunar. Lângă piciorul liftului se află balconul ce-ți permite să admiri mina Terezia aflată la câțiva zeci de metri mai jos. Poți coborâ până acolo aplicând același scenariu, lift sau 13 etaje. Jos dai de un lac subteran pe care poți face o plimbare cu barca și de formațiunile extraterestre ce apar în toate fotografiile publicitare despre salina Turda. De fapt sunt câteva flori, un arici și o arcă, toate din lemn, cu băncuțe pentru cei ce stau mai mult în preajmă. În curând albul lemnului va fi acoperit în întregime de declarațiile de dragoste, de mărturiile, de mare interes pentru posteritate, ce spun că „iată am ajuns și eu X-ulescu pe-acilea”. Ce-i și cu dorința asta de-a mâzgâli, precum cățeii care-și marchează teritoriul. Se pare că totuși nu am evoluat prea mult, maimuța din noi își cere drepturile. Păi, eu cam atât am avut de spus. Frumoasă realizare, bravo celor cărora le-a venit ideea și-au pus-o în practică atât de frumos. Chiar dacă n-am simțit sarea zgârmându-mi fundul plămânilor pot spune cu inima împăcată că e cea mai frumoasă mină de sare vizitată până acum. 00