1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="MQmHNVthOF"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/saint-emilion/">Saint Emilion</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/saint-emilion/embed/#?secret=MQmHNVthOF" width="600" height="338" title="„Saint Emilion” – Ulițarnica" data-secret="MQmHNVthOF" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/03/2016-09-11-103-Saint-Emilion.jpg1000662Un habarnist într-ale vinurilor, așa ca mine, aterizat taman într-una dintre cele mai celebre zone viticole ale Franței, prin urmare și ale lumii, are obligatoriu nevoie de ajutor. Aș fi gustat și eu un vin mai de soi, dacă tot am ajuns până aici, dar cum să știu să-l aleg din listele lungi propuse în meniurile restaurantelor, din oferta interminabilă din magazine? Albe, roșii, roze …, cabernet, merlot, verdot …, grands cru, premiere cru, second cru … amețeam doar citind etichete, mult înainte ca vinul să-mi ajungă pe limbă. Am considerat problema mult prea complicată așa că mi-am pus coada-ntre picioare și m-am prezentat la oficiul de turism, să văd dacă-mi pot ei rezolva dilema. Erau acolo tot felul de oferte interesante dar până la urmă am hotărât să aleg un tur de degustare la un Chateau. Astrele, timpul ce-mi rămăsese la dispoziție, biletul de întoarcere la Paris, au făcut să mă pricopsesc cu „Saint Emilion dans les pas du moine”. Bine fie, hai să pornim pe urmele călugărului. Se știe doar că se pricep la vinuri, n-aveam cum să dau greș. Startul excursiei s-a dat duminică dimineața la ora nouă, chiar din fața oficiului de turism. Am fost preluată de Madelaine, ghidul ce-avea să mă introducă în tainele Chateaux-urilor din regiunea Bordeaux  și înghesuită într-un microbus alături de două perechi de japonezi, una pereche din Australia, plus un alt australian răzleț.  Mașina noastră era plină ochi, puteam porni la drum spre Saint Emilion, un sătuc aflat la aproximativ 50 de kilometri depărtare de Bordeaux. Acolo urma să vizităm Chateau-ul unui viticultor, iar apoi să tragem o raită prin sat, ocazie pentru alte degustări în magazinele de vinuri de la fața locului. Întoarcerea era prevăzută în jurul prânzului, nu de alta dar Madelaine avea arvunită o altă excursie după-amiază, de data asta în regiunea Médoc. Lecția de viticultură Pe drum, am avut parte de o lecție de viticultură. Madelaine a vorbit una-ntruna, sprințar, documentat, așa cum îi stă bine unei franțuzoaice. Ne-a povestit vrute și nevrute despre Bordeaux, despre vinurile lui, de ce sunt atât de speciale, cine le mai produce în ziua de astăzi, cine le controlează, ce înseamnă Appellation d’Origine Contrôlée (AOC) și ce afurisită e ea când e vorba de atestarea calității vinurilor. Așadar, 90 % din calitatea vinurilor de Bordeaux e dată de pământul pe care cresc viile, de climă și de amplasarea geografică. Priceperii viticultorilor îi rămâne doar un 10 %. Am aflat că plasarea regiunii la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord, pe paralela 45, în vecinătatea Oceanului Atlantic și al Gulf Stream-ului , la gura estuarului Gironde, o face special destinată creșterii viței de vie. Iernile sunt blânde, verile călduroase, plouă doar când trebuie, vânturile oceanului sunt oprite de dunele de nisip și pădurile ce se-ntind de-a lungul coastei.  În plus, două mari fluvii ale Franței, Garonne și Dordogne, cară la vale tot soiul de aluviuni, începând cu Pirineii, iar fluxul și refluxul își aduc și ele aportul la diversificarea și îmbogățirea solului. Am aflat de la Madelaine că vița de vie e precum un aisberg, ceea ce vedem noi la suprafață fiind doar o mică bucățică. Viile bătrâne au rădăcini ce coboară până la 50 de metri sub pământ, așadar e foarte important în ce fel de sol le înfig. În funcție de cât de argilos e terenul, de cât e de pietros sau nisipos, de proporția de scoici sfărâmate ce o conține, și așa mai departe …,  AOC a stabilit că regiunea are 60 de feluri de”terroir”, drept urmare 60 de soiuri diferite de vin, adică „appelation”. Să te-apuce amețeala, nu alta. Am mai aflat de la ghidul nostru câte ceva despre secretele clasificării vinurilor, a podgoriilor sau a cramei în Premiere, Deuxièmes, Troisièmes … Crus, clasificare foarte strictă și atent monitorizată de AOC, vigilentă în a păstra onoarea Franței și a împiedica producătorii să facă mașinațiuni dubioase și a trimite în toate colțurile lumii vinuri ce nu corespund standardelor. În regiunea Bordeaux nota bună o primește crama, nu podgoria, nici vinul. Doar că aici cramele sunt denumite Chateaux și sunt cam 8500. Unele sunt simandicoase rău, nu primesc în vizită decât capete încoronate sau bogătani. Altele sunt atât de încuiate că nici nu poți încetini când treci pe lângă ele, să arunci o privire indiscretă peste gard. Zicea Madelaine că, deși era ghid de ceva ani, unele Chateaux le-a zărit doar din fuga mașinii, nu s-a apropiat nici măcar de parcare. Există în schimb și unele care, deși aflate în fruntea clasamentului, își deschid porțile și unor amărășteni fără pretenții ca noi. Într-unul din ele urma să poposim și noi nu peste mult timp. Degustarea Am fost debarcați din microbus în fața lui Chateau La Croizille, mândru posesor al unei clasificări Saint Emilion Grand Cru. Apoi am fost preluați de un ghid nou, o tânără delicată de origine asiatică, ce ne-a purtat peste tot, prin mijlocul viilor, printre cazanele pregătite pentru strugurii ce-aveau să fie culeși nu peste mult timp, prin pivnițe ticsite cu butoaie cu vin. Din păcate, nu mai țin minte mare lucru din tot ceea ce ne-a explicat ea acolo. Am reținut doar că proprietatea aparține unei familii originare din Belgia, De Schepper – De Mour pe numele ei,  care mai deține încă un Chateau în Saint Emilion, Tour Baladoz. Toate detaliile despre procesul tehnologic mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe cealaltă. În schimb mi-au rămas în minte o mulțime de senzații. Olfactive, gustative, vizuale… Mi-au plăcut mult de tot rândurile aliniate, tunse cazon, ale viței de vie. Ugerele ei, întruchipate în struguri pârguiți plini de sevă, ce-atârnau toate la același nivel, la vedere. Îmi amintesc cu încântare mirosul de lemn cioplit al butoaielor noi de stejar, ce-ascundeau vinul pus la îmbătrânit, miros amestecat discret cu un iz astringent de licoare în curs de fermentare. Îmi aduc aminte, prea vag din păcate, de aroma rămasă pe limbă a celor două vinuri puse la bătaie, unul La Croizille, celălalt Tour Baladoz.  Îmi amintesc moleșeala ce mi-a intrat în oase după ce mi-am dat gata porția și vinul a început să mi se urce la cap, dorința de-a lungi momentele petrecute în fotoliile sălii de oaspeți, pentru a savura cât mai mult timp pacea unei dimineți de duminică. Toate lucrurile plăcute țin mai puțin decât mi-aș dori. Cu părere de rău am părăsit Chateau La Croizille, pentru a o regăsi pe Madelaine și-a porni la drum spre Saint Emilion, unde urma să facem o plimbare. Prin Saint-Emilion Povestea sătucului Saint Emilion și-a podgoriilor ce-l înconjoară e veche de când lumea și pământul, coboară până în timpuri preistorice. Este un amestec de istorie și legendă. Se știe precis că în secolul al 4-lea a trăit aici un poet latin pe nume Ausone, vajnic lăudător al vinurilor autohtone, vestite chiar și-atunci. Și că tot pe-aici, pe undeva, au descoperit galii schepsisul păstrării vinului în butoaie de stejar. În schimb povestea lui Saint Emilion, călugărul care a dat numele localității e învăluită în mister și legendă. N-a rămas nici o urmă de-a lui peste veacuri, nici o piatră de mormânt, nici un oscior păstrat cu sfințenie într-un relicvar pe post de moaște. A rămas doar legenda ce spune c-ar fi existat odată demult , prin secolul al 8-lea, un pustnic pe nume Emilion ce și-a săpat chilie în piatra calcaroasă. În jurul ei s-a aciuat ulterior satul pe care-l vizitam și noi acum. Tare pitoresc mi s-a părut Saint Emilion. Așezarea e construită pe două nivele. Noi am coborât din mașină la etajul întâi, nu departe de clopotniță, lângă o mănăstire și o mică piață ticsită cu terase, popas numai bun pentru călătorii osteniți. După ce le-am trecut în revistă și ne-am potolit curiozitatea am coborât la parter, pe o străduță primejdios de abruptă și alunecoasă. Aici a urmat o a doua sesiune de degustare, într-un magazin ce vindea vin mai puțin simandicos, mai asemănător cu cel băut zi de zi de bordelezi, după cum ne-a anunțat Madelaine. Dar eu am părăsit adunarea, nedorind să stric buna impresie lăsată pe limbă de vinul de la chateau. În plus mă îmbăt cam repede și n-aveam nici un chef să mă fac de râs. Am decis în schimb să inventez o sesiune proprie și personală, de înfulecat canelé, un alt produs specific locului și strâns legat de procesul de prelucrare a vinului. Canelé e o prăjiturică galben aurie pe dinăuntru, galben maronie pe dinafară. Are o scoarță crocantă la exterior dar e moale și pufoasă în interior. E foarte, foarte consistentă pentru că e făcută în principal din gălbenușuri de ou. Unde-au dispărut albușurile? Au fost folosite la filtrarea vinului, bineînțeles. Metoda tradițională de clarificare a vinului presupune adăugarea în butoaie a albușurilor de ou care, căzând la fund, adună toate impuritățile și lasă vinul curat ca lacrima. Se spune că ideea folosirii gălbenușurilor rămase pentru a face prăjituri le-a venit pentru prima oară călugărițelor din ordinul Ordre de l’Annonciation de la Vierge Marie, tot aici în regiunea Bordeaux. Odată terminată și această degustare mi-a rămas foarte puțin timp până la ora stabilită de Madelaine pentru regrupare, îmbarcare și întoarcere în oraș. L-am petrecut hoinărind puțin pe străzi, lenevind la soare și ducând muncă de lămurire cu canelé-le din burtă, ca să cadă la pace cu vinul. Iar apoi … s-a isprăvit și incursiunea mea de descoperire a vinurilor de Bordeaux. Microbuzul ne-a adunat și am pornit înapoi spre Bordeaux. Dar în mine mi-a rămas gustul unui loc în care vinul și dulciurile, legendele și pietrele, se amestecă într-o poveste ce nu se termină odată cu plecarea. 00