1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="OtuTiYmWzk"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/rusalii-si-sanziene/">De Rusalii în Sucevița</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/rusalii-si-sanziene/embed/#?secret=OtuTiYmWzk" width="600" height="338" title="„De Rusalii în Sucevița” – Ulițarnica" data-secret="OtuTiYmWzk" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/06/2013-06-24-62-Sanziene.jpg1000695Anul trecut pe vremea asta, de Rusalii, eram în Criț și mă gândeam să-mi fac curaj și să încep să scriu câte ceva despre călătoriile pe care le-am făcut, să povestesc celor apropiați și celor interesați pățaniile, impresiile, să-mi întipăresc mai bine amintirile pentru vremuri viitoare, când sigur voi uita aroma clipelor trăite. Le mai dau o șansă de supraviețuire prin tot ce-am povestit aici. Așa am intrat eu în lumea blogurilor, lume cu care încerc încă să mă imprietenesc. Aniversarea celui dintâi anișor l-am sărbătorit în Sucevița, alt colț minunat al țărișoarei noastre, la poale de codru des, departe de betoanele capitalei. Până să ajungem la destinație însă am făcut un mic popas în Marginea, să luam câteva vase din ceramică neagră. Era sâmbătă dimineața iar olarii munceau de zor. În curtea casei rânduri, rânduri de ulcioare de lut se uscau la soare, etapă obligatorie înaintea arderii în cuptor. Alte vase își așteptau cumpărătorii pe rafturi sau în coșuri. Gazda noastră a fost Ieremia Movilă. Nu, n-am fost în vizită la curți boierești, n-am fost oaspeții voievodului ce-a trăit acu 500 de ani și care e înmormântat la mănăstirea Sucevița, ctitoria sa. Am stat la un motel foarte frumos ce-i poartă numele. Prin vecini oamenii își vedeau de treburile zilnice. Unii adunau fânul în prepeleci, alții verificau stupii, din coșuri ieșeau firicele de fum, semn că se pregăteau bucatele. Din spatele motelului nostru pornea o potecă ce ducea în vârful dealului lui Neagu, chiar deasupra mănăstirii. Am pornit și noi voinicește la drum prin codrul verde de brad, sub privirile atente ale veverițelor. Plimbarea noastră a fost întreruptă de bubuiturile huțanilor ce amestecau păpușoiul în pod (în traducere – tunetele cerului) și de norii amenințători. . Am fugit repede la adăpost,înainte ca ploaia să ne facă ciuciulete. Spre seară am mers în explorare pe un drum construit mai nou, perpendicular pe drumul principal, ce duce spre alte pensiuni și mici hoteluri. Cum din astea am tot văzut, am fost mai atentă la casele vechi bătrânești, atât de frumoase, dar care mor încet, încet precum oamenii ce le locuiesc. În locul lor, răsar ca ciupercile după ploaie, case noi din cărămidă ce nu mai seamămă deloc cu cele tradiționale. Mie îmi pare rău după căsuțele de lemn, lipite cu lut, cu acoperișuri din șindrilă, frumoase foc, răcoroase vara, cu focul duduind în sobe iarna, cu mușcate la ferestre și cu pisica dormind pe gang. Porțile caselor erau împodobite cu ramuri de tei sfințite la biserică, semn că se apropiau Rusaliile. Semnificația lor ne-a fost dezvăluită de o măicuță de la mănăstire. Frunzele cele mici și înguste ale teiului amintesc de limbile de foc coborâte din cer peste apostoli în ziua pogorârii Duhului Sfânt. Innoptarea ne-a prins în curtea mănăstirii ascultând vocile molcome ale măicuțelor ce participau la vecernie. Am așteptat până pe la ora 10 când s-a aprins iluminatul public și odată cu el, reflectoarele ce luminau biserica. În tot acest timp am stat la povești cu o călugăriță simpatică și foarte plăcută. Ne-am împărtășit amintiri din excursiile făcute în Țara Sfântă. A doua zi era mare sărbătoare, Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt. Mi-a plăcut mult să văd oamenii și mai ales copii îndreptându-se spre biserică în costume populare. Erau frumoși foc. Păcat că nu erau mai mulți. Sânzielene erau și ele prin preajmă. Nu le-am zărit pe zânele bune dănțuind prin poieni și fânețe, le-am simțit doar prezența în rodul bogat al câmpiei și al pomilor. Anul acesta, parcă mai mult decât în alți ani, cireșele au fost mai mari și mai gustoase, caisele mai aromate, câmpurile mai roditoare, semn că Sânzienele nu sunt supărate pe noi, muritorii. Tizele lor umpleau de culoare și parfum marginea drumului și fânețele. Vremea era grasă. Ce bine mai e vara! Vizualizare hartă mărită 00