1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="zm1kxXDHUu"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/roussillon/">Roussillon</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/roussillon/embed/#?secret=zm1kxXDHUu" width="600" height="338" title="„Roussillon” – Ulițarnica" data-secret="zm1kxXDHUu" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-06-25-39-Rousillon.jpg1000662Provence își etala frumusețile. Câmpuri nesfârșite de un verde crud, acoperite cu rânduri frumos aliniate de viță de vie. Drumuri sinuoase ce mă purtau de la un sătuc la altul, înghesuite moț în vârf de deal, îmbrăcate fie în straie cenușii, fie de-un crem untos, după toanele soarelui ce mângâia pereții caselor. Am întâlnit mult mai puțin mov decât mi-aș fi dorit. Înainte de-a ajunge în Provence aveam impresia că voi găsi lanuri de lavandă la tot pasul. Ei bine, nu-i chiar așa. Și tocmai când îmi ziceam că ăsta e Luberonul, nu mai are ce surprize să îmi rezerve, văd dintr-o dată roș-portocaliu în fața ochilor. După o curbă mi-a răsărit în cale un sătuc deosebit. Era cocoțat tot în vârf de deal, dar înfofolit altfel decât suratele lui. Ajunsesem în Roussillon cel ocru, un alt „Le plus beau village de France”. Renume mare, vizitatori pe măsură. Parcările erau ticsite. Le-am dat ocol de vreo trei ori până să găsesc un loc pentru Giulietta. Pe străzi îmbulzeală, la terase nici o masă liberă. Dar cu toate aceste neajunsuri, zău c-a meritat să opresc aici. Mi-a plăcut nespus să hoinăresc pe străduțe, printre casele vopsite într-o mulțime de nuanțe de ocru, mai multe decât mi-aș fi putut imagina vreodată că pot exista pe lumea asta. Cu obloane asortate, cu flori la ferestre. Se spune că Roussillon ar trebui vizitat dimineața devreme după răsăritul soarelui, sau la înserat, lumina blândă scoțându-i mai bine în evidență nurii. Precum băbuțele. Eu am nimerit în plină zi și tot mi-a fost simpatic. Roussillion e altfel decât celelalte sate ale Luberonului din pricină că stă cocoțat pe un munte de ocru. Satul a fost renumit timp de două sute de ani pentru minele sale și făbricuțele ce produceau vopsele pentru industria textilă a Franței. Acum minele sunt demult închise iar în locul lor au fost amenajate două trasee ce poartă călătorii pe cărări de ocru, prin pădure, pe lângă formațiuni ciudate și viu colorate. De iese bietul de el de-acolo pudrat zdravăn cu galben, roșu și portocaliu. E sigur așa, am verificat. 00