1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="SH6fX663nm"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/reims/">Reims</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/reims/embed/#?secret=SH6fX663nm" width="600" height="338" title="„Reims” – Ulițarnica" data-secret="SH6fX663nm" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/01/2016-08-27-21-coperta.jpg1000662Sâmbătă, în 27 august, i-a venit rândul la vizitat și orașului Reims. Era aproape, mai puțin de o oră de mers cu trenul din Paris, vremea se anunțase frumoasă, obiective prea multe nu aveam pe listă – așa că i-am alocat doar o zi, suficient ziceam eu pentru a-mi potoli curiozitatea. Aveam de împlinit doar două dorințe. UNU. Să mă luminez ce e cu catedrala asta din Reims, locul unde s-au încoronat aproape toți regii Franței și DOI. Să mă dumiresc de ce șampania de Champagne e altfel decât celelalte. Prima problemă s-a rezolvat până la prânz, pe cont propriu. Pentru a doua, am arvunit o mică excursie la Oficiul de Turism, dar nu în Reims, ci un tur de degustare prin ținutul Champagne. De la gară până la Catedrală nu am avut mult de mers, iar dis de dimineață, când am ajuns eu, drumurile erau aproape pustii. Spre norocul meu Catedrala era deschisă, altfel iar trebuia să pierd vremea pe la porți ferecate. I-am dat ocol și pe dinafară și pe dinăuntru, i-am admirat vitraliile, rozetele, imensitatea. Acum nu vreau să fiu cârcotașă, dar nu m-a impresionat în mod deosebit. Poate de era prima pe care o vizitam în Franța, altfel se punea problema, dar așa tot surata ei din Strasbourg rămâne favorita mea (și cea din Amiens – dar n-am ajuns încă acolo). Apoi m-am prezentat la fostul palat arhiepiscopal – Palais du Tau – astăzi muzeu ce adăpostește un tezaur, tapiserii vechi, plus o mulțime de bătrâni profeți, sfinți și gargui sub formă de statui, ce-au fost coborâți de pe catedrală, scoși la pensie după ce-au fost înlocuiți cu tineret. Palatul își trage numele de la τ ( da, da litera grecească tau) pentru că asta îi e forma. Pe vremuri era sediul arhiepiscopului de Reims, poate cel mai puternic cleric al Franței, și locul unde era găzduit regele înainte de ceremonia de încoronare. Nici palatul nu m-a impresionat prea tare, mi s-a părut nițel cam golaș pentru cât e de mare. În schimb m-am dumirit – cu ajutorul exponatelor, al filmulețelor ce rulau prin săli – de ce ceremonia de încoronare a fost considerată așa importantă, pentru atâtea și atâtea secole. Ceea ce-am învățat aici mi s-a părut cea mai interesantă achiziție a excursiei în Reims. Povestea spune că demult de tot, prin jurul anului 500, trăia în Reims un episcop învățat cu numele de Remi. Cine știe, poate numele i-ar fi căzut în uitare cu timpul, la fel ca a multor episcopi din acele vremuri îndepărtate. Remi însă a rămas în posteritate, ba mai mult, a fost declarat sfânt pentru că a reușit performanța de a-l duce pe drumul cel bun pe Clovis, regele francilor. Mai precis, în ziua de Crăciun a anului 496 l-a botezat pe rege, plus întreaga sa oaste – să fi tot fost vreo 3.000 de păgâni – în religia creștină. O altă întâmplare ce l-a făcut faimos pe Remi a fost cea a botezului Păgânului Muribund. Se spune că necredinciosul cu pricina s-a hotărât taman în ultimul moment să treacă la creștinism, dar când să fie botezat, ia ulei sfânt de unde nu-i. Atunci Remi a poruncit să se așeze două flaconașe goale pe altar și-a început să se roage intens. Ce credeți … ca prin minune, flacoanele s-au umplut cu ulei frumos mirositor. După care păgânul s-a putut prezenta liniștit în fața Sfântului Petru. Peste vreo 400 de ani de la aceste întâmplări minunate, Sfântul Remi a trebuit să fie deranjat din mormântul în care odihnea, pentru ca osemintele să-i fie mutate. Alături de oase s-au găsit atunci două flaconașe cu ulei aromat. Gândul credincioșilor a zburat instantaneu la miracolul petrecut la căpătâiul Păgânului Muribund, flaconașele musai trebuiau să fie aceleași. Și ce dacă noi cei de astăzi, sceptici fără leac, ne închipuim că erau doar loțiuni parfumate așezate acolo pentru îndepărtarea mirosurilor neplăcute de la înmormântare – vechi obiceiuri romane, dispărute și uitate între timp. Habar n-avem de nimic, vai de noi, nu suntem deloc în stare să savurăm minuni. În secolele ce-au urmat, un flacon s-a pierdut pe drum, într-o poveste pe care nu o cunosc. Celălalt însă a devenit protagonist principal în  La legende de Sainte Ampoule (pe latină ampulla = flacon, q.e.d. ). Și uite-așa aterizăm în altă povestire. Cu timpul, episcopii de Reims au înzorzonat legenda, au tras spuza pe turta lor, spunând că uleiul miraculos din  Sainte Ampoule, trimis pe pământ de însuși Dumnezeu, a fost folosit chiar și la botezul lui Clovis. Drept urmare doar ei ar putea investi un rege al Franței cu putere sacră. Concluzia firească a fost că, începând cu Ludovic cel Pios în anul 816 și până la Carol al X-lea în anul 1825, toți regii Franței (cu mici excepții) au fost încoronați în Reims și au fost Unși regi cu uleiul din flaconul Sfântului Remi. Prin acest gest deveneau reprezentanți ai voinței lui Dumnezeu pe pământ, căpătau puteri miraculoase. Pe vremuri, atingerea unui rege avea puteri tămăduitoare. Am să mă prefac că nu bag în seamă zâmbetul neîncrezător pe care vi-l zăresc răsărit în colțul gurii și-am să vă povestesc cum a sfârșit Sainte Ampoule. Doar ca să nu mai luați în derâdere puterea unei credințe înșurubate adânc în capetele oamenilor. Și ca să vă amintesc c-om avea și noi axiomele noastre, de care vor râde cu hohote urmașii. Flaconul cu ulei sfânt a fost spart, sfărâmat în bucățele în anul 1793, cu toată solemnitatea, de către un Comitet Revoluționar. La gunoi cu superstițiile învechite, trăiască liberté, égalité, fraternité. Dar totuși, câteva cioburi au fost salvate. Împreună cu vreo două picături de ulei. După multe peripeții revoluționare, după încoronarea a încă vreo doi regi, au ajuns să odihnească astăzi în burta unui relicvariu, ce se află în Palais du Tau, unde altundeva. Eu cam atât am avut de spus. Acum, să mai trăncănească și fotografiile. Gata, am încălecat pe-o șa … iar partea a doua, cu șampania, am s-o povestesc în episodul următor. 00