1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="0GyQDp4vz9"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/rabat/">Rabat</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/rabat/embed/#?secret=0GyQDp4vz9" width="600" height="338" title="„Rabat” – Ulițarnica" data-secret="0GyQDp4vz9" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/04/2014-03-28-139-Rabat.jpg700464Când am ajuns în Rabat, ultimul oraș pe care l-am vizitat în Maroc,  bateriile mele personale erau pe sfârșite. Nu mă mai trăgea inima să colind prin medine, nu mă mai tenta mica vânătoare de suveniruri, mă mustra deja conștința din pricina prăjiturelelor înfulecate cât pentru un an de zile, nu mai doream să aflu noutăți despre almoravizi, almohazi, saadiți sau alaouiți – încurcatele dinastii ale califilor și regilor marocani, pe care nu le-am deslușit nici până în ziua de azi. Capacitatea mea de stocare a informațiilor începea să dea pe-afară, trebuia musai să trec la faza de rumegare a impresiilor. În Rabat nici vremea n-a ținut cu noi. Un cer mohorât și o ploaie mocănească ne-au acompaniat de-a lungul întregului tur pe care l-am făcut prin oraș. Am avut doar două obiective pe listă, Kasbah-ul Udayas-ilor (numit așa după un trib ce a locuit aici) și complexul ce cuprinde Minaretul lui Hassan și Mausoleul lui Mohammad al V-lea. Cum impresiile ce mi-au rămas în urma vizitei sunt cam șterse, tare mă tem că povestirea asta va fi fără sare și piper. Așadar, ce-am reținut eu despre Rabat, actuala capitală a regatului marocan? Orașul este așezat pe malul Atlanticului în locul în care  uedul Bou Regreg se varsă în ocean. Are și un oraș frate, pe nume Salé, aflat pe celălalt mal al râului, care pe vremuri era un port mai faimos decât Rabatul iar astăzi îi asigură funcțiunea de dormitor. Adică ziua lumea vine la muncă în Rabat iar seara se retrage în Salé unde-şi are reşedinţa. O dovadă a acestei migrări zilnice e mulțimea de bărci albastre ce se vede de-a lungul râului, bărci folosite pe post de taximetre acvatice de câtre cei ce nu vor să ocolească până la primul pod. Orașul a avut trei perioade de înflorire. Prima dintre ele a fost în secolul al 12-lea, când califul Yacoub al-Mansur – adică Yacoub cel Victorios – a ales orașul drept capitală a imperiului său. De pe vremea lui a rămas turnul lui Hassan, pe care l-am vizitat și noi, care e de fapt minaretul unei moschei pe care califul ar fi vrut să o construiască. Dacă planul i-ar fi reușit, ar fi fost ctitorul celei mai mari moschei a islamului. Se pare însă că lui Allah nu i-a plăcut înfumurarea califului și nu a permis finalizarea construcției. Astăzi se pot vedea doar bazele coloanelor a ceea ce-ar fi putut fi o altă Cordoba. Ca o curiozotate aș mai aminti că turnul lui Hassan este fratele geamăn al Giraldei din Sevilla și al minaretului moscheii Koutoubia din Marrakech, toate trei fiind opera arhitecților lui Yacoub al-Mansur. După moartea Victoriosului, capitala s-a mutat în Marrakech iar Rabatul a căzut în uitare. În secolele ce au urmat abia dacă a supravieţuit ca oraş. A doua perioadă de înflorire s-a datorat migraţiei masive a maurilor şi evreilor goniţi din Spania de legile prea aspre ale Inchiziţiei şi ale Regilor Catolici. Prin secolul al 17-lea a apărut chiar o Republică independentă a Piraţilor cu capitala la Salé, care n-a avut însă o viaţă prea lungă. Urme ale influenţei maure am văzut şi noi în Kasbah-ul Udayas-ilor, în grădinile andaluze şi la ferestrele și ușile caselor alb-albastre. Vis a vis de turnul lui Hassan se află mausoleul lui Mohammed al V-lea primul rege al timpurilor moderne, cel ce-a preluat conducerea Marocului după încheierea protectoratului francez. Aici a fost înmormântat atât el cât și doi din fii săi, regele Hassan al II-lea și prințul Abdallah. Mausoleul este păzit în permanență de soldați din garda regală, patru în uniforme roșii în fața porților de intrare și alți patru, în uniforme verzi, în interior. Surprinzător (pentru Maroc) aici am avut voie să-i fotografiem, nu ca pe la celelalte palate regale unde ghidul ne-a atras atenția că nu avem voie să tragem în poză soldații ce asigurau paza. Acestea au fost ultimele locuri noi văzute în Maroc, călătoria noastră se apropia cu paşi repezi de sfârşit. După turul prin Rabat autocarul ne-a dus în Casablanca de unde urma să ne îmbarcăm a doua zi pentru zborul spre casă. Era și timpul. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă. 00