1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="JZeJPhxIb0"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/quilling/">Quilling</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/quilling/embed/#?secret=JZeJPhxIb0" width="600" height="338" title="„Quilling” – Ulițarnica" data-secret="JZeJPhxIb0" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/12/2014-12-21-18-Quilling.jpg?fit=1000%2C662&ssl=11000662M-am pricopsit cu un nou hobby în săptămâna ce tocmai s-a încheiat, o chestie ce se numește quilling pe englezește (o avea oare vreo denumire pe românește ?). Nu știu cum de-am trecut atât de nepăsătoare și neștiutoare prin viață până acum, fără să am nici cel mai vag habar de-aceasă artă veche de când lumea. Zice-se că până și egiptenii din vechime meștereau așa ceva, când le dădea Nilul un răgaz sau când se plictiseau de ridicat piramide. Ce să mai vorbim de călugării și călugărițele din Evul Mediu ce-și împodobeau coperțile cărților cu filigrane răsucite prin această tehnică. Și ca să pună capac la toate, am aflat în scurta mea documentare despre quilling, că până și Jane Austen, ale cărei cărți le-am devorat în adolescență, și-a pus eroinele să meșterească lucrușoare dantelate din hârtie, așa cum le stătea bine domnișoarelor simandicoase din vremea ei. Iar în zilele noastre, pare-se că există milioane de oameni molipsiți de-această boală. Și eu care trăisem în întuneric până acum! Noua mea iluminare a fost mijlocită de origami. Tot căutând eu pe internet modele noi pentru împodobit biroul, am dat din greșeală peste câteva filmulețe ce-nvățau novicii care-i treaba cu quillingul. Care sunt formele de bază, cum se fac cerculețele, pătratele, frunzele, steluțele și, ce-i mai important, care sunt instrumentele cu ajutorul cărora se puteau construi toate acele minunății. Ce vedeam eu în filmulețele cu pricina nu părea să fie greu de făcut, așa că mi-am pus în gând să-ncerc și eu. Primul pas a fost că m-am înțeles cu Moș Nicolae să-mi aducă o trusă cu toate instrumentele necesare. A fost prompt. M-am ales cu câteva ciudățenii pe care nu le-am deslușit încă în întregime. M-am împrieteni însă repede cu acul despicat în vârf bun la răsucit fâșiile de hârtie și cu șablonul de plastic cu forme predefinite, care m-a ajutat ca spiralele mele de hârtie să nu o ia razna și să se desfășoare mai mult decât ar fi trebuit. Din fericire setul primit conținea și o grămadă de fâșii de hârtie frumos colorate, lungi de vreo jumătate de metru și late de 5 milimetri, numai bune pentru un novice ca mine. Am purces cu sârg la treabă, am înșurubat și-am tot înșurubat hârtie, am mai dat chix pe ici pe colo, m-am pricopsit cu o grămadă de lipici pe degete și pe haine, da tot a ieșit ceva din mâna mea. Rezultatul strădaniilor mele șade mândru în bradul de Crăciun, sub forma unor steluțe colorate, printre globuri și îngerași. Acu aștept cu nerăbdare ziua de luni, să mă duc la serviciu ca să toc câteva foi de hârtie albă, materia primă pentru steluțele ce mai trebuiesc inventate.  Că doar bradul meu are destule rămurele de care nu atârnă nimic. 00