1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="HCjnJ794uu"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/printre-luminitele-vienei/">Printre luminițele Vienei</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/printre-luminitele-vienei/embed/#?secret=HCjnJ794uu" width="600" height="338" title="„Printre luminițele Vienei” – Ulițarnica" data-secret="HCjnJ794uu" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/12/2013-12-01-274-Viena.jpg1000662Am ajuns în Viena cam pe vremea când se aprindea prima lumânare a coroniței de Advent, cea a speranței. Deși era iarnă și frigul mă îndemna să stau în casă, am plecat la drum cu o speranță în suflet. Voiam să intru cât mai curând în atmosfera de sărbătoare a Sfântului Nicolae și a Crăciunului, să-mi simt sufletul liniștit și împăcat, să fac cumva ca proviziile de bucurie ce le adun de obicei din călătorii să țină până la sfârșitul anului. Nu voiam ca Sărbătorile să-mi scape printre degete, alungate de râcile cotidiene, de mohoreala și sastiseala de zi cu zi. Voiam să decelerez cumva ritmul mult prea rapid al vieții mele, ce mă ține prinsă într-un cerc vicios, plin de zile seci. Simțeam nevoia unei schimbări de atmosferă și, pe când mă plimbam pe străzile frumos împodobite ale Vienei, mi-au trecut prin minte zisele unei bune prietene, care din când în când pleacă din București „să mai ia o gură de normalitate”. Unora Viena li se pare plictisitoare, un oraș numai bun pentru pensionari. Mie însă îmi place nespus. Îmi place liniștea de pe străzi, curățenia și ordinea lucrurilor. Imi plac spațiile largi de pe ringul vienez, clădirile frumoase și nestridente de pe vremea Imperiului, îmi plac parcurile risipite mai peste tot. Imi plac „satele” de la marginea Vienei, Grinzing, Nussdorf. Deși Crăciunul era la câteva săptămâni distanță, străzile erau împodobite cu milioane de luminițe. Brazi plini de globuri  și beculețe colorate erau împrăștiați pe la hoteluri, magazine, târguri și alte puncte fierbinți ale orașului. Tot acum se ajunsese la aprinderea  celei de-a cincea lumânări de Hanukkah. În centrul Vienei câțiva credincioși și mulți gură cască asistau și la această sărbătoare. Palatele Habsburgilor erau la locul lor, frumos puse în valoare de lumini plasate strategic. Amintirea lui Sisi, frumoasa și nefericita împărăteasă, atrăgea mulțimea de turiști printre colecțiile de artă, de obiecte decorative din sălile Hofburg-ului, ale Schonbrunn-ului sau ale palatului Belvedere. Albertina găzduia o expoziție fauvistă, cu picturi strânse din toată lumea, Matisse,Braque,Vlaminck, Dufy, Derain. Mai peste tot, prin biserici și săli de concerte, erau organizate concerte de muzică clasică. Slabe șanse să te plictisești în Viena. La Schonbrunn am avut o surpriză plăcută. Pentru prima dată, din toate călătoriile mele, mi s-a oferit un audio guide în limba română. Măi să fie. Începem și noi să contăm din punct de vedere turistic? Dar în această perioadă a anului punctul principal de atracție al Vienei, motivul pentru care hoarde întregi de turiști se bulucesc prin oraș, sunt faimoasele Târguri de Crăciun, renumitele Weihnachtsmarkt sau Christkindlesmarkt organizate an de an în mai toate orașele germane. Viena nu face excepție, dimpotrivă se laudă cu unul dintre cele mai vechi târguri din lume. Trebuie să recunoaștem cu toții, Crăciunul, așa cum îl sărbătorim noi acum, e o invenție nemțească. Bradul, luminițele de sărbătoare, colindele la gura sobei le-am „furat” de la ei. Se adună prin târgurile-acestea tot soiul de copii, mari și mici, ce vin să se bucure de sărbătoare, să târguiască mici flecuștețe pentru bradul de Crăciun de acasă – globuri colorate, îngerași, Moși, lumânări parfumate, căsuțe de lut ca din povestea lui Hansel și Gretel, globuri de cristal pline cu fulgi de nea, coronițe de brad împodobite cu portocale și lămâi  uscate ce țin captive în miezul lor miresmele verii ,  câte și mai câte. Târgurile sunt împrăștiate peste tot în orașul vechi. Cele mai mari, mai bogate, mai renumite sunt cele din fața primăriei, din piața Maria Tereza, de pe străduțele din Spittelberg, de la palatele Belvedere și Schonbrunn, din piețele Am Hof și Freyung, din fața catedralei Sfântul Ștefan. Dar poți da peste unul mai puțin faimos, pitit pe o străduță liniștită sau într-o piațetă anonimă. Nu pot fi ratate nicidecum din pricina mirosurilor îmbietoare de langoș, castane și cartofi copți, de scorțișoară, cuișoare, vin fiert și în special de punci. După ce-ai băut o cană de punci fierbinte și aromat ce ți-a gonit răceala din oase, după ce ai ronțăit alune învelite în caramel, viața e mult mai frumoasă. Trecând așa de la o căsuță la alta, dintr-un târg într-altul, de la o bunătate la alta, cele patru zile rezervate Vienei au trecut pe nesimțite. M-am întors așadar acasă, să-mi împodobesc brăduțul, să fac cozonacii și să-l aștept pe Moș Crăciun. Sper să fie darnic și anul acesta, să ne aducă sănătate, liniște și-atât de cât avem nevoie ca să trăim frumos. Sărbători fericite tuturor! 00