1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="JqjwDTopZm"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/prin-piete-japoneze/">Prin piețe japoneze</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/prin-piete-japoneze/embed/#?secret=JqjwDTopZm" width="600" height="338" title="„Prin piețe japoneze” – Ulițarnica" data-secret="JqjwDTopZm" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/05/2018-04-19-0211-coperta.jpg1000662Aventura noastră japoneză a început la piață. Nici că se putea mai nimerit pentru un grup de 10/11 gospodine ( da, am avut o majoritate covârșitoare ) îndrumate de alte 2 gospodine care mai și pricepeau ceva din ceea ce ni se întâmpla. Tot potrivită a fost și ora la care am aterizat acolo, în jurul prânzului, numai bine pentru un mic lunch cât se poate de japonez ( cine s-a încumetat ). Șocul a fost puternic, pentru mine cel puțin. Am să dau vina, bineînțeles, pe orele de corvoadă petrecute pe drum ( 13 ore de zbor + câteva ore pierdute în aeroportul din Frankfurt + timpul petrecut cu formalitățile de intrare în țară + drumul cu autocarul de la Osaka în Kyoto ) și pe diferența de fus orar ( 6 ore ). Cine-o fi pus pe hartă Japonia asta ! Atât de departe de țărișoara noastră, offf … Eram așadar complet năucă și tare mi-aș fi dorit să-mi trag sufletul nițel, moțăind în vârful unui pat japonez. Dar nu se putea, răsfățul ăsta trebuia amânat cu câteva ceasuri pentru că hotelul nu ne primea înainte de ora 14:00. Drept urmare, Voica ne-a încolonat și ne-a condus într-o mică plimbare către primul obiectiv din program ce se găsea, din fericire, foarte aproape de hotel. Ar fi momentul să mărturisesc acum că eu nu sunt deloc o gospodină serioasă. Iar piețele nu mă interesează câtuși de puțin, spre disperarea mamei care se mișcă ca peștele prin apă în ele și care nu pricepe defel de ce mă încăpățânez să le ocolesc. Dacă era după capul meu săream fără nici o remușcare peste experiența cu piața. Din păcate însă, moda zilei a trecut în agenda oricărui călător ce se respectă și o vizită de acest fel. M-am conformat. De voie de nevoie, m-am dus la piață. În piața Nishiki din Kyoto Piața Nishiki din Kyoto e vestită. Este de fapt o stradă acoperită, lungă și dreaptă, ce se întinde de-a lungul a câtorva cvartale din centrul orașului. Pe marginile ei  se îngrămădesc nenumărate magazinașe și tarabe ce vând câte în lună și în stele, mai toate produse de înfulecat pe loc (atenție !!! în Japonia nu mergi pe stradă molfăind, stai la tarabă și termini acolo ce ai de mâncat ) sau de adus acasă pentru aruncat în cratițe. Te calci literalmente în picioare când o străbați, cu roiuri-roiuri de japonezi neaoși și cu turiști gură-cască ce poftesc la delicatețuri locale. Drept să spun, nu mi s-a părut deloc o piață prietenoasă pentru omuleții ce vin de peste mări și țări, toate etichetele sunt scrise doar în japoneză. De nu era Voica să ne explice câte ceva despre ce-aveam în fața nasului, nu pricepeam nimic. Am patrulat în sus și-n jos prin piața Nishiki, doar-doar mi se făcea poftă de ceva de pe tarabe. Nimic, pofta rămăsese la București. Am profitat în schimb cu nerușinare de coșulețele pline de mostre puse acolo pentru a ademeni clienții și-am ronțăit câteva cronțănele cu gust ciudat. Dar altfel, toate cărnurile acelea, toate chiftelele sau aricii, fructele de mare nu mi-au făcut deloc cu ochiul. Până la urmă m-am oprit doar la magazinașul ce vindea un soi de prăjiturele mochi din orez și fasole cu câte-o căpșună pe post de cușmă. Iar la capătul străzii, văzând că nu mă pot hotărî, am luat un castravete crud înmuiat în saramură. După care am abandonat piața și-am eșuat într-o cofetărie unde am înfulecat prima înghețată verde din ceai matcha și prăjiturele tot verzi, preparate tot cu ceai pudră japonez. Cu astea m-am împăcat mult mai bine. Am tot repetat experiența cât am stat prin Japonia, mă mir că nu m-am întors acasă un mic extraterestru colorat în verde crud. În piața Omicho din Kanazawa Peste câteva zile am nimerit într-o altă piață. De data asta s-a întâmplat în Kanazawa, în vestul țării, iar piața s-a numit Omicho. E și ea obiectiv turistic, ne-am întâlnit acolo cu alte grupuri de europeni curioși, ce țăcăneau din aparatele foto sau încercau ciudățeniile de pe tarabe. Piața asta era mai îmbârligată, nu liniară ca cea din Kyoto. Dacă nu era așezată la parterul unei clădiri cu câteva etaje și dacă nu avea atât de multe ciudățenii culese din mare pe tarabe, mai c-aș fi zis că sunt acasă. Puteai cumpăra de-acolo ridichi, ceapă, roșii, castraveți, căpșuni, pepeni … Una peste alta, nu-mi pare rău c-am trecut și prin experiența cu piețele japoneze. Nu pot spune că prietenia mea cu ele ( de pe orice meridian ar fi ) a crescut cu vreun milimetru, dar a fost interesant să mă minunez de mâncărurile pe care unii oameni le consideră perfect comestibile. Trebuie să mărturisesc acum că eu una nu m-am împăcat deloc cu bucătăria japoneză. Prea multă carne, prea multe alge și tot felul de alte ciudățenii. Dacă ar fi să aleg ceva care chiar mi s-a potrivit, acelea au fost înghețatele lor ciudate. Matcha, wasabi ( un fel de hrean japonez ) sau susan negru. 00