1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="hfKHN0dwe7"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/praha/">Praha</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/praha/embed/#?secret=hfKHN0dwe7" width="600" height="338" title="„Praha” – Ulițarnica" data-secret="hfKHN0dwe7" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/12/2016-12-02-01-coperta.jpg1000662Am plecat la Praga – mai corect Praha, dacă e să folosesc denumirea cehească a orașului – de dragul târgului de Crăciun. După ce m-amețisem și-nveselisem cu punciurile vieneze acu ceva timp, mi-am zis în sinea mea că n-am să las an fără să vizitez un târg. Cât mai nemțesc, dacă se poate. Și iac-au trecut doi ani de-atunci iar eu am stat și-am hibernat în bârlog. Anul acesta am lăsat lenea de-o parte și-am luat-o spre vest, profitând de minivacanța de 1 Decembrie (lungită și lățită până după Sfântul Nicolae). Am ales Praha. Avion direct, zbor nu prea lung, gaură în buzunar rezonabilă. Spre surprinderea mea o grămadă de alți români au făcut la fel. Cu ocazia zilei naționale a României, am hotărât cu toții să luăm cu asalt Praha. Pentru vreo trei zile am și cucerit-o. Copii veniți cu școala, familii întregi – mamă, tată, bunici, nepoți – pensionari fără griji, tineret cu sau fără mogâldețe în cărucioare,  bursuci solitari ca mine. Aveai nevoie de cineva să-ți facă o fotografie cu tot grupul? Nici o problemă, te-ntorceai la stânga și dădeai peste un conațional căruia-i puteai cere orice, pe limba ta. Nu pricepeai ce-i cu regulile pe la catedrală? Te-ntorceai la dreapta și aproape sigur respectivul pricepea ce necaz ai. A fost interesant. N-am pățit așa o tărășenie în nici o călătorie de-a mea, nici măcar la greci. Am regăsit Praha la fel de frumoasă cum mi-o aminteam de-acum mulți, mulți ani. De data asta am avut timp de colindat berechet. În ciuda frigului ce mi-a atacat toate reumatismele am hoinărit prin Hradčany, Malá Strana, Staré Město, Nové Město pân-am epuizat wishlist-ul. Dar despre toate astea am să povestesc pe îndelete în alte istorioare. Aici am să amintesc doar momentele ce mi-au plăcut cel mai mult și mai mult. Congresul lebedelor Le zărisem de dimineață, pe când treceam podul Carol. Vltava era albă din cauza lor. Elegante, imaculate, pluteau fără griji de-a lungul și de-a latul râului. N-am mai văzut în viața mea atât de multe lebede adunate la un loc. Ziceai că s-au strâns aici pentru un congres internațional. Pe la prânz, după ce-am coborât de la Hrad pe un alt drum, am nimerit peste-o ședință. Părea a fi de înfrumusețare. De data asta lebedele erau strânse grămadă pe mal, într-un loc accesibil și oamenilor, malurile Vltavei fiind altfel cam pietruite și inaccesibile. M-am prezentat și eu la adunare să văd despre ce e vorba. Era într-adevăr ora de aranjat penajul. Lebedele își vedeau tacticos de treabă, nici că le păsa de lumea ce se adunase în jur să le admire. Doar dacă făceai o mișcare mai bruscă aveai toate șansele să fii admonestat cu un mormăit indignat sau chiar un sâsâit de gâscan furios. În rest erai acceptat fără probleme în mijlocul lor. Un afiș anunța vizitatorii că n-ar trebui să arunce mâncarea la gunoi. Că, dată fiind extinderea necontenită a oamenilor în detrimentul naturii, păsările ajung să moară de foame, așa că ar fi o idee bună ca mâncarea de prisos să le fie dată lor. Și era acolo o listă întreagă cu alimentele acceptabile. Printre care și cartofi. De care aveam și eu vreo doi în traistă, că nu putusem mânca toată porția cumpărată la târgul din Hrad. Ia să văd, am succes? Mda, au tăbărât pe mine. În special pescărușii cei obraznici. De-am crezut că trebuie să pun în aplicare zicala „fuga nu-i frumoasă, dar e sănătoasă”. Cocoțatul în turnul primăriei În chiar prima seară, după aterizare, m-am prezentat în târgul de Crăciun din piața orașului vechi, ca să-mi astâmpăr  pofta. Iar acolo, pe lângă lumea strânsă puhoi la ceasul astronomic al fostei primării, care tocmai își rotea apostolii, am zărit o coadă groasă de oameni ce se străduiau să cumpete bilet pentru cățăratul în turn. Cățărat doar dacă vroiai, altfel se putea folosi liftul. M-a tentat și pe mine, dar noaptea era prea neagră deja. Mi-am propus să amân experiența pentru a doua seară, să prind ora albastră în vârful turnului. Zis și făcut. A meritat să-nfrunt înghiontelile inevitabile. Am stat acolo,în vârf, departe de agitația pieței,  până s-a lăsat înserarea de tot, învârtindu-mă pe terasa ce oferea o privire panoramică peste Praha. Nu degeaba turnul fusese folosit în vechime ca punct de veghe. Ziua fotografiilor Dimineața cu pricina a fost mohorâtă, aidoma tuturor celorlalte. Dar pe la prânz toate s-au schimbat. Vântul alungase toți norii de pe cer, cu tot cu noxe, praf, și ce-o mai pluti prin aer. A lăsat în urmă o atmosferă limpede și curată, precum un cristal de Boemia, numai bună pentru făcut fotografii. Până și soarele coopera, încâlzind muritorii plimbăreți cu razele lui și luminând frumos clădirile orașului. A ținut-o așa până seara târziu. M-am tot plimbat pe malul Vltavei și pe podul Carol, țăcănind din aparat, până am înghețat bocnă. Am urcat și-n cele două turnuri de la capetele podului, pentru alte perspective. După care am părăsit cu greu Vltava și-am plecat să caut alte obiective de pe listă. Dar seara am revenit. Turul orașului cu ghid Îl pomenesc la urmă doar din pricina ordinei cronologice a evenimentelor. Așadar, cum am ajuns eu să fac un tur al orașului împreună cu un ghid. Totul a început, fără măcar s-o știu la acel moment, când m-am hotărât să rezerv un loc într-un shuttle ce făcea transferuri de la aeroport în oraș. Din ce citisem eu pe internet era cel mai comod mijloc de transport posibil, aeroportul fiind la vreo 15 km de oraș. Cred că puteam alege și tramvaiul, dar prețul cusei (aprox. 5 euro) nu mi s-a părut mare așa că am decis să merg cu Prague Airport Transfers. La despărțire, numai ce văd că șoferul îmi întinde o cărticică. Zice că-i pentru mine. Era un minighid al Pragăi, două hărți și un voucher pentru un tur gratuit al orașului,cu ghid. La început nu l-am băgat în seamă, în fond știam ce-aveam de văzut, iar chestiile gratuite mi se par nițel dubioase. Dar până la urmă mi-am zis, ia să încerc. În fond, dacă nu îmi place, părăsesc turul și gata. Dar mi-a plăcut. Și-am stat timp de patru ore (cu jumătate de oră pauză de masă) în preajma ghidului pentru a asculta povești despre Praha, despre istoriile ei, despre cum e să fii cetățean al orașului. Mi s-a părut foarte interesant. Și nu doar mie. Au fost doar două evadări din 36 de mușterii. Am pornit din Piața Sfatului, ne-am învârtit puțin pe stăzile din Orașul Vechi, prin pasaje pe care eu una nu le încercasem, neștiutoare într-ale secretelor orașului. Prilej de-a afla câte ceva despre Jan Hus, despre dragostea cehilor pentru teatru, despre timpurile când Praha era capitala Sfântului Imperiu German. Am aflat motivele „iubirii” cehilor pentru nemți și ruși.  Despre viața pe timpul comunismului. Poate celorlalți (mulți englezi, americani, occidentali în grup) li s-au părut povești vânătorești, amintirile astea recente, dar mie zău că-mi stătea pe limbă să zic „da, da, chiar așa era”. Am pornit apoi pe Podul Carol, prin Mala Strana până sus pe dealul Hradului. Am nimerit fix la ora când se schimba garda palatului. Apoi am auzit povești despre președinții cehi, pe lângă multe altele referitoare la palat, bineînțeles. Am aflat în special cât de mult e regretat Václav Havel, și ce epigon e actualul președinte. Și de ce. Nițică politică nu strică niciodată. La sfârșit, drept dovadă pe prețuire,  i-am dat un „tip” ghidului nostru, fiecare după dorință. Așa că turul nostru n-a fost chiar 100% gratuit (dacă nu țineai morțiș). Dar a meritat. Deocamdată atât despre Praha. Apropo, în timpul turului am aflat și eu de unde vine numele orașului. Prah pe limba slavă înseamnă prag. Orașul ce stă pe pragul dintre lumi, la răspântia tuturor drumurilor importante, buricul Europei, dac-ar fi să mă iau după ghidul nostru. Acu trebuie să-mi fac curaj, să-i trec și eu pragul și să povestesc mai în amănunt ce-am descoperit aici. 00