1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="F861KtbiCE"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/povestea-familiei-bonta/">Povestea familiei Bonța</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/povestea-familiei-bonta/embed/#?secret=F861KtbiCE" width="600" height="338" title="„Povestea familiei Bonța” – Ulițarnica" data-secret="F861KtbiCE" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://i0.wp.com/www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/01/Bonta.jpg?fit=1536%2C1024&ssl=115361024Entuziasmul meu de săpător în arhive a durat până la următoarea generație, cea a străbunicilor mei. Mai departe am dat de belea. Până la urmă, cel mai ușor de descâlcit a fost istoricul familiei bunicii mele din partea tatei, așa că încep cu ea evocările mele. Un foarte scurt portret Bunica mea, Ana Bonța, s-a născut la 19 octombrie 1909 în actualul Ineu din județul Arad, fostul Borosjenő din, pe atunci, Regatul Ungariei. A fost a cincea și cea mai mică fiică a părinților ei, care se străduiau din răsputeri să aducă pe lume un băiat care să ducă numele mai departe dar primeau tot fete. Pentru că era ultima, n-a mai fost cum să primească o zestre mare, așa că zestrea s-a transformat în școală. Bunica mea a fost prima din neamul ei care nu a rămas doar nevastă de gospodar, ci s-a făcut învățătoare. Mai târziu avea să-și bată la cap surorile și neamurile să facă la fel, să-și trimită copiii la școală, pentru că acolo vedea ea viitorul. După ce a terminat școala, s-a căsătorit cu bunicul meu, proaspăt hirotonisit preot, și s-au stabilit în Ineu. Au avut doi copii, pe tata și pe mătușa mea, Dorina. Pe la jumătatea vieții s-au mutat la Arad, cu toată familia, iar bunica și-a deschis casa pentru nepoții care veneau aici la învățătură. Eu o țin minte oarecum severă. Îmi plăcea însă că îmi dădea să citesc cărți interesante, mă lăsa să clămpănesc aiurea la pianul din casă și o priveam uimită cum știa să facă macrameuri. Tata era foarte atașat de ea. A murit la Arad, la 9 aprilie 1981.   Despre începuturile cercetării mele Din primele înregistrări găsite în registrele Ineului am aflat numele străbunicilor mei, și vârsta pe care o aveau la data nașterii copiilor lor. Lucrurile păreau, pentru moment, destul de simple. Din anul nașterii bunicului și al bunicii am scăzut vârsta tatălui și a mamei, așa cum apăreau ele consemnate în acte, și am ajuns astfel la anii probabili ai nașterii celor patru străbunici. M-am grăbit atunci să caut, în registre mai vechi, datele exacte ale nașterii lor. Așa am dat peste primele catastife bisericești ortodoxe. Până în acest punct, lucrurile erau încă gestionabile. Înscrierile erau făcute în grafie latină, lizibile, relativ ordonate. Eram în anii 1870. Pentru ramura Bonța, cea a bunicii mele din partea tatălui, aveam de-a face cu străbunicul Teodor ai cărui părinți erau Bonța Pavel și Ana. Străbunica Măriuța venea din familia lui Gurban Gheorghe și a Sarei. La o generație mai departe însă, odată cu anii 1850, a apărut o complicație serioasă. Registrele începeau să fie scrise într-o grafie chirilică de tranziție. Nu era nici chirilica veche, bisericească, dar nici alfabetul latin de azi. Era un amestec instabil, în care unele litere semănau cu cele latine, altele cu cele chirilice, iar aceeași literă putea fi scrisă diferit de la o pagină la alta. Ortografia nu era fixată, numele erau transcrise după ureche, iar citirea devenea un soi de ghicitoare. Această grafie a fost folosită în spațiul românesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, într-o perioadă de tranziție între scrierea chirilică și adoptarea definitivă a alfabetului latin. Pentru un cititor neantrenat și habarnist într-ale chirilicelor de orice fel, ea are darul de a încetini brutal orice avânt genealogic. Din păcate, în această fază nici ChatGPT nu mi-a fost de vreun folos, fabula de mai mare dragul. În plus, am constatat că lipseau vreo doi ani din registrele parohiale ale botezurilor, taman cei de care aveam eu nevoie. În disperare de cauză am apelat la registrele cununiilor, poate-poate voi găsi niscaiva informații acolo. Pe ramura Herbei a familiei m-am înfundat destul de repede, așa că am decis să o abandonez provizoriu și să mă concentrez doar pe ramura Bonța, cea a bunicii. Chiar și atunci când am reușit să găsesc înregistrări în registrele bisericești, am constatat repede că ele nu mai conțineau nici pe departe atâtea informații precum registrele civile mai târzii. În cazul botezurilor apăreau doar numele copilului, numele și prenumele tatălui, data nașterii și a botezului, numele preotului și numele nașului. Mamei îi apărea doar prenumele iar vârstele părinților nu erau menționate deloc. Identificarea persoanelor a devenit astfel o chestiune delicată, mai ales într-o familie în care aceleași prenume se repetau obsesiv de la o generație la alta. Inflația de Pavel, Teodor, Ioan și Gheorghe din familia Bonța mi-a dat serioase bătăi de cap. În lipsa unor date clare care să-mi permită urmărirea sigură a filiației directe, am fost nevoită să schimb strategia. Am început să scot înregistrări din toate cele trei tipuri de registre disponibile, nașteri, cununii și decese pentru orice Bonța întâlnit în cale. Toate aceste informații le-am adunat într-un tabel Excel, de tipul celui de mai jos, în care fiecare persoană primea o fișă proprie, cu datele extrase din diverse surse. Abia apoi a început munca adevărată, aceea de a lega „celulele” între ele, de a reconstrui filiații probabile și de a verifica fiecare ipoteză din mai multe direcții. Am descoperit astfel multe persoane care nu s-au născut dar s-au căsătorit totuși, mulți decedați care nu s-au născut. E drept, unele inadvertențe ar fi putut apărea și datorită faptului că am consultat doar registele din Ineu și, probabil, nu toți Bonța și-au petrecut întreaga viață aici. O bună parte din informațiile strânse astfel au rămas inevitabil pe dinafară. Am ales deliberat să mă concentrez strict pe Bonțeștii din care proveneam eu și să las deoparte ramurile colaterale care nu mă priveau. Nu neapărat din lipsă de interes și exactitate, ci din nevoia de a păstra un fir coerent, chiar dacă mai subțirel, în locul unei pânze genealogice stufoase și fragile. Arhivele bisericești ortodoxe din Ineu coboară, cu intermitențe, până pe la 1780. Au goluri mari, ani lipsă, pagini deteriorate sau greu de descifrat, dar chiar și așa rămân de mare ajutor. Dincolo de acest prag, pe această cale nu se mai poate afla mare lucru. Firul documentar se subțiază așadar constant, până la dispariție. Pentru secolul al XVIII-lea s-au dovedit însă surprinzător de utile conscripțiile austriece. Aceste înregistrări fiscale și administrative, întocmite periodic de autoritățile imperiale, oferă liste de capi de gospodărie, nume, uneori ocupații și dimensiunea averii. Din fericire, ele pot fi consultate astăzi online, pe site-urile Arhivelor Naționale Maghiare. Nu spun povești de familie, dar fixează oamenii într-un loc și într-un timp, ceea ce, pentru genealogie, e uneori suficient. Și astfel am putut construi, din oareșice aproximații și câteva certitudini, povestea familiei Bonța din care mă trag și eu. Sper să n-o fi luat prea mult pe arătură. Despre conscripțiile austriece Eu una am aflat pentru prima oară despre conscripțiile austriece dintr-o carte găsită întâmplător pe internet, Țara Zărandului de Vasile Faur. E o istorie a locului spusă fără grabă, cu oameni și sate, nu doar cu domnii și bătălii. Pentru strădaniile mele genealogice cartea avea însă un mare atu. Includea tabele întregi preluate din arhivele maghiare cu numele gospodarilor trăitori în satele și orașele comitatului Zărandului care fuseseră luați la socoteală de noua stăpânire austriacă. Pentru prima dată aveam în față nu povești, ci liste. Prima conscripție care a acoperit întreg teritoriul Regatului Ungariei și implicit Zărandul a fost realizată în 1715, la scurt timp după încheierea războiului curuților și semnarea Păcii de la Sătmar. Era una dintre încercările autorităților habsburgice de a pune ordine într-o țară recent cucerită, proaspăt ieșită din războaie și devastări și de a construi un sistem fiscal mai coerent. Până atunci existaseră încercări parțiale de recensământ, dar nimic care să acopere întreaga țară în mod sistematic. Conscripția din 1715 nu era interesată de oameni ca indivizi în sensul în care suntem noi obișnuiți astăzi. Ea privea gospodăriile și capacitatea lor de a produce venituri. În fiecare localitate erau trecuți capii de familie, cu pământurile lor arabile, pășunile, viile, pădurile, morile, meșteșugurile și alte surse de câștig. Apar iobagi, nobili impozabili, oameni liberi și alte categorii iar pentru fiecare sat sau oraș exista și o scurtă descriere a condițiilor locale. Scopul era limpede, cine ce are și cât poate da. Aplicarea conscripției s-a dovedit însă anevoioasă. Metodele nu erau interpretate la fel peste tot iar autoritățile locale au contestat adesea rezultatele. Recensământul nu și-a atins pe deplin scopul fiscal dar a lăsat în urmă o documentație extrem de valoroasă. Pentru genealogie, aceste eșecuri administrative sunt astăzi mici binecuvântări. Nemulțumirea față de rezultatele din 1715 a dus la reluarea recensământului câțiva ani mai târziu. Noua conscripție a fost realizată în 1720 și a fost mai restrictivă. De data aceasta au fost înregistrați doar cei considerați relevanți din punct de vedere fiscal. Iobagi, jeleri, gospodării cu bunuri impozabile și anumite categorii de orășeni implicați în comerț sau meșteșuguri. Nobilimea, clerul și o parte a populației foarte sărace au fost lăsate în afara listelor. În schimb apar evrei care lucrau pământ iobăgesc sau făceau comerț, precum și persoane scutite temporar de obligații dar cu activitate economică vizibilă. Câteva decenii mai târziu, tensiunile dintre nobili și țărani au devenit suficient de serioase încât statul a simțit nevoia să intervină din nou. În 1767, împărăteasa Maria Tereza a emis așa-numitul urbariu, un decret care încerca să pună ordine în obligațiile iobagilor față de stăpânii de pământ. Aplicarea urbariului a însemnat o cercetare amănunțită la nivel local. Comunitățile au fost vizitate una câte una iar situația lor a fost evaluată pe baza unui chestionar standardizat în nouă puncte. Pe baza acestor date au fost întocmite tabele urbariale care consemnau numele proprietarilor de pământ, numele iobagilor și jelerilor, dimensiunea loturilor, obligațiile în muncă și în natură și alte detalii despre viața economică a satului. Pentru un genealogist, aceste documente sunt ca o fotografie de grup a lumii rurale din secolul al XVIII-lea, cu oameni prinși pe loc înainte ca istoria să-i împrăștie. În cartea lui Vasile Faur erau reproduse integral tabelele conscripțiilor din 1715, 1720 și 1767 pentru toate localitățile comitatului Zărand. Un lux rar pentru un genealogist de provincie. În plus, documentul era în format PDF, ceea ce mi-a oferit un avantaj decisiv față de scribii de acum trei secole. Am putut folosi fără scrupule combinația magică Ctrl+F și am început să caut toate variațiunile posibile ale numelui Bonța: Bonța, Boncza, Boncsa, Bondza, Bondzu… Cu și fără diacritice, cu s și cu z, cu final moale sau aspru. Rezultatul a fost pe cât de surprinzător, pe atât de lămuritor. O singură potrivire și aceea doar în Ineu. Nici urmă de Bonțești în alte sate sau târguri ale comitatului. Din această sărăcie de rezultate am tras o concluzie importantă. Clanul Bonța nu era risipit prin tot Zărandul, ci părea originar din Ineu. Pentru cercetarea mea, vestea era excelentă. Câmpul de căutare se îngusta considerabil, iar scotocirea prin registrele parohiale devenea mult mai suportabilă. În conscripția din 1715 apărea un singur Boncsa Ursz, iar în cea din 1720 un Bondzu Ursz, tot în Ineu. Nimic asemănător în nicio altă localitate. Am dedus așadar că este vorba de una și aceeași persoană, chiar dacă scribii nu păreau foarte hotărâți asupra felului în care trebuia scris numele. În conscripția de la 1767 apărea din nou un singur Bonța pe întreg comitatul, de data aceasta Koszta Bonczul. Am hotărât, fără nicio dovadă concretă, că trebuie să fi fost unul dintre fiii lui Urs, cel care preluase gospodăria. Cu această ocazie am aflat că tot în această perioadă și sub aceeași influență a administrației austriece au început și țăranii să capete, încet-încet, nume de familie stabile. Până atunci, oamenii erau identificați mai degrabă prin prenume, filiație sau porecle, Ion al lui Gheorghe, Pavel din cutare casă, Urs al lui nu-știu-care. Statul însă avea nevoie de ordine, de liste clare și de contribuabili ușor de urmărit. Așa că moda numelor fixe a coborât și la nivelul satului. Cum nu aveam nicio idee despre felul în care s-a ales numele Bonța, am apelat din nou, fără prea multă pudoare, la ChatGPT și l-am rugat să speculeze. A făcut-o cu aplomb. Din ce mi-a spus, numele ar putea proveni fie dintr-o poreclă mai...