1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="4vVeI7bODa"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/plitvice/">Plitvice și meșterii apelor</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/plitvice/embed/#?secret=4vVeI7bODa" width="600" height="338" title="„Plitvice și meșterii apelor” – Ulițarnica" data-secret="4vVeI7bODa" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2026/05/ChatGPT-Image-May-31-2026-04_57_09-PM-1024x683.png1024683După ce își cercetă verii de la mare și după ce se convinse că nici unul dintre ei nu știe să facă o brânză ca lumea, vlahul nostru hotărî că a venit vremea să se întoarcă acasă. În loc să urmeze iarăși coasta, o luă peste munți, prin interiorul țării. Auzise că pe acolo se găsesc niște lacuri atât de frumoase încât până și croații încetează să mai vorbească despre mare. Despărțirea de Adriatică nu fu prea grea. Marea era frumoasă, fără îndoială. Albastră, strălucitoare, plină de insule și corăbii. Dar după atâtea zile petrecute la malul ei, vlahul nostru începuse să observe că marea avea un defect esențial: repeta aceeași poveste. De dimineața până seara veneau valurile și plecau valurile. Și a doua zi se întâmpla exact același lucru. În munții lui, fiecare zi aducea ceva nou. O stâncă pe care n-o observase înainte. Un izvor descoperit de curând. O poiană ascunsă. Muntele se schimba cu fiecare anotimp, cu fiecare vreme, cu fiecare privire. Pe măsură ce înaintă spre nord, munții începură să se schimbe. Stâncile golașe ale Dalmației, arse de soare și bătute de vânt, lăsară loc pădurilor. Copaci apărură pretutindeni – nu doar câțiva încăpățânați care refuzau să accepte evidența, ci păduri întregi, dese, verzi, care acopereau dealurile ca o pătură. Vlahul nostru începu să se simtă din nou pe teren familiar. Aceștia erau munți adevărați. Nu stânci care se prăbușeau direct în mare. Nu dealuri pietruite unde oile ar fi murit de foame. Ci munți cu păduri, cu văi, cu izvoare, cu locuri unde un cioban serios și-ar fi putut duce turma fără să se rușineze. Până și aerul era mai răcoros. Lumina era mai blândă. Iar când respira, nu mai simțea miros de sare și pește, ci miros de pământ, frunze și rășină. Vlahul nostru trase adânc aer în piept și zâmbi. Acasă era încă departe. Dar se apropia. Când ajunse la Plitvice, descoperi o lume care părea mai apropiată de cea de acasă decât de coasta pe care tocmai o părăsise. Lacuri, păduri, pâraie și cascade se revărsau unele în altele de parcă natura hotărâse să exagereze puțin. Vlahul nostru se opri la marginea primului lac și rămase locului. Nu era ca lacurile din munții lui – liniștite, adormite în poieni, reflectând cerul fără să se miște. Aici lacurile erau vii. Se revărsau unele în altele prin cascade, iar apa avea culori pe care vlahul nostru nu le crezuse posibile. Uneori era verde – un verde translucid, de sticlă topită. Alteori era albastră – un albastru profund, ca cerul de seară. Pe alocuri părea că nu are nici o culoare și că plutește pur și simplu prin aer, ca o apariție. Se uită lung și încercă să înțeleagă de unde veneau culorile acelea. Apa era apa. În munții lui era transparentă sau, când era tulbure, cenușie. Aici părea pictată. După atâtea orașe în care piatra fusese cioplită de oameni, vlahul nostru descoperi la Plitvice ce poate face apa când este lăsată să lucreze singură. De mii de ani construia și ea, în felul ei – praguri, cascade, baraje din mușchi și piatră. Mai ingenioase decât multe dintre cele ridicate de mâna omului. Și mai frumoase. Aici, apa construise pentru că așa era firea ei. Fără plan, fără scop, fără teamă. Doar curgea și, curgând, lăsa în urmă frumusețe. Era de apreciat lucrul ăsta. Era o formă de muncă pe care o înțelegea. Fără negustorie, fără diplomație, fără intrigi. Apa curgea. Munții stăteau. Și între ele se năștea ceva frumos. I-au plăcut și pasarelele de lemn care șerpuiau printre lacuri și cascade. Puteai merge liniștit, fără grija că te uzi pe picioare. Uneori treceau atât de aproape de apă încât aveai impresia că mai faci un pas și intri direct în ea. Alteori se înălțau deasupra lacurilor, oferind privelișți pe care nu și le imaginase. Vlahul nostru văzuse și alte cascade în viața lui. În Apuseni era plin de pâraie care se prăvăleau peste stânci. Dar la Plitvice avea impresia că toate cascadele din munții lui se adunaseră la un loc și hotărâseră să facă spectacol. Unele cădeau în fire subțiri de apă, ca niște perdele de dantelă. Altele se prăvăleau zgomotos peste stânci, spărgându-se în mii de stropi. Oriunde privea, apa curgea, sărea, fierbea și se revărsa dintr-un lac în altul. Părea că întreg ținutul fusese construit în jurul unei singure idei: să pună apa în mișcare. Se gândi la toate locurile pe care le văzuse în călătoria asta. Omiș cu pirații lui care se ascundeau când în munte, când pe mare. Trogir cu stupul lui de piatră, unde oamenii renunțaseră la spațiu pentru siguranță. Split cu palatul lui imperial, unde un împărat învățase să cultive varză. Ragusa cu negustorii lui iscusiți, care supraviețuiseră prin minte, nu prin forță. Peste tot, oamenii se luptau cu ceva. Cu geografia. Cu vecinii. Cu lipsa de spațiu. Cu lipsa de apărare. Cu lipsa de bogăție. Aici, natura nu se lupta cu nimic. Pur și simplu era ea însăși. Urmări unul dintre traseele parcului, mergând încet, oprindu-se des. Nu era grăbit. Pentru prima dată de la plecarea de acasă, nu simțea nevoia să ajungă undeva. Aici era suficient să fii și să privești. Cu cât vedea mai mult, cu atât îi părea mai rău că nu avea timp să vadă mai mult. Aflase că parcul are zeci de lacuri. Sute de cascade. Trasee care durează zile întregi. Locuri pe care puțini oameni le văzuseră vreodată. Pentru prima dată în întreaga călătorie, vlahul nostru începu să facă socoteli. Dacă ar mai fi avut o zi. Sau două. Sau trei. Dacă ar fi plecat mai devreme din Ragusa, unde oricum plătise prea mult pe pește. Dacă nu s-ar fi rătăcit la Rijeka din cauza papei. Dacă ar fi știut mai devreme că Plitvice există. Dar mioarele îl așteptau acasă. Și nici cele mai frumoase cascade din lume nu puteau fi folosite drept scuză la nesfârșit. Așa că își luă rămas-bun de la Plitvice și porni spre Carpați spunându-și în barbă.  Fie brânza cât de rea, tot mai bună-n țara mea.   00