1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="H5RgEZLu1T"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/piata-rosie/">Piața Roșie</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/piata-rosie/embed/#?secret=H5RgEZLu1T" width="600" height="338" title="„Piața Roșie” – Ulițarnica" data-secret="H5RgEZLu1T" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-22-224-Moscova-Piața-Roșie.jpg1000662În sfârșit, Piața Roșie. După ce ne-am învârtit cu autocarul printre surorile lui Stalin, după ce-am bâjbâit prin subteran în faimoasele stații de metrou ale Moscovei, am ajuns în sfârșit la punctul culminant al zilei. Defilarea prin Piața Roșie și vizita oficială în Kremlin. Ne-am aliniat în formație abia după ce-am prins puteri în restaurantele din mall-urile Pieței Revoluției și-am pornit la atac pe drumul străbătut și de parăzile oficiale, având în stânga Muzeul Imperial de Istorie iar în dreapta zidul Kremlinului. Pe vremea comunismului victorios exista o cale similară de acces, care lăsa loc de intrare armamentului greu în piață, în locul Porții și a Capelei Învierii. Acestea au fost dărâmate de Stalin, împreună cu Catedrala Kazan, și reconstruite în anii din urmă. Călătorul zilelor noastre își poate imagina că sunt aceleași ca pe vremea țarilor. Se spune că în vremurile de demult, exista obiceiul ca înainte de a intra în spațiul oarecum sacru al Pieței Roșii, să te închini la icoana Maicii Domnului „Portăriţa” (Panagia „Portaitissa”) aflată în mititica capelă a Învierii, colorată în verde și albastru, ce stă îngrămădită în fața porților. Acu acest lucru îl fac turiștii dar tare mi-e teamă că scopul e altul. Noi n-am avut loc, era înghesuială prea mare. Și iată-ne în centrul universului rusesc. Căci, după cum se spune, Moscova e inima Rusiei, iar Piața Roșie e inima Moscovei. Și nu doar în zilele noastre, ci de când a apărut orașul pe hartă. De aici porneau toate drumurile spre colțurile împărăției, aici se petreceau marile procesiuni religioase, aici se duceau la îndeplinire pedepsele capitale. Aici se întâlnea norodul cu stăpânirea, în marea piață ce despărțea Kremlinul de Kitai Gorod, cartierul negustorilor și al oamenilor de rând. Și nu în ultimul rând, aici se află mormintele celor mai însemnați oameni din perioada comunistă. În spatele mausoleului lui Lenin, își dorm somnul de veci, după cum se spune pe la noi, eroi ai Uniunii Sovietice: șefi de stat, demnitari importanți, oameni de știință, cosmonauți. Prima impresie? Ca mai toate lucrurile văzute la Moscova, Piața Roșie e mare. Imensă. Te simți ca un puric pe o coală de hârtie. E frumoasă, impresionantă chiar. De fapt numele îi vine de la cuvântul krasnaia ce înseamnă atât roșu cât și frumos pe rusește. Krasnaia Ploșcead înseamnă, cuvânt cu cuvânt, Frumoasa Piață. Cât despre culoare … Cam trei sferturi e roșie, dacă luăm în considerare zidul Kremlinului, Muzeul de Istorie și Catedrala Sfântului Vasile și un sfert e albă, culoarea imensului magazin GUM, construit paralel cu zidul cetății în locul vechiului cartier negustoresc. Nu a fost dintotdeauna așa. Există prin muzee o mulțime de picturi care arată zidurile Kremlinului vopsite în alb. Ne-am dus, și ne-am tot dus, cale de o grămadă de pași, până am ajuns în capătul opus al pieței, la ieșirea dinspre râul Moskva, unde se înalță o bijuterie rusească cu cepe spiralate pe post de turnuri, Catedrala Sfântului Vasile. E atât de frumoasă că nu mă mai săturam să-i fac fotografii. Am să-i dedic o povestire separată, numai și numai pentru ea. Dar adevărata magie a Pieței Roșii ni s-a revelat abia a doua zi, când ne-am luat rămas bun de la Moscova, într-un tur de noapte pe străzile orașului. A fost punctul culminant al celor două zile petrecute în capitala Rusiei. După ce soarele a apus, după ce marea majoritate a călătorilor s-a retras pe la casele lor, iar luminile orașului s-au aprins, am pătruns parcă direct în lumea basmelor rusești. Kremlinul noaptea, Piața Roșie ca de poveste, sunt imagini pe care le voi uita cu greu. 00