1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="v3TOYVaoZ8"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/peterhof/">Peterhof</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/peterhof/embed/#?secret=v3TOYVaoZ8" width="600" height="338" title="„Peterhof” – Ulițarnica" data-secret="v3TOYVaoZ8" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/06/2014-06-26-37-Peterhof.jpg1000662La Peterhof am stat prea puțin, deși am ajuns dimineața devreme. Organizatorii noștri din Rusia au preferat să mute la ora opt și jumătate programarea noastră la Palat deoarece mai târziu se anunțaseră vizitatori de pe vasele de croazieră. Nu merita să ne călcăm pe picioare. Programul de vizite variază în funcție de cerere. În mod normal programul începe la ora nouă dimineața dar dacă trebuie orele de închidere și deschidere se schimbă. Cu toate că am ajuns devreme tot n-am scăpat de coada de la intrare, erau și alții harnici. Am încălțat papucei de protecție, am lăsat hainele și rucsacii la garderobă și-am intrat în sălile Marelui Palat din Peterhof. Vizita n-a fost la fel de plăcută ca la Țarskoe Selo. În primul rând, nu am avut voie să fac fotografii, sincer nu am înțeles de ce. Din această cauză amintirile mele sunt cam difuze. În al doilea rând, aveam timpul cronometrat pentru fiecare sală. Cum cădeam în reverie în fața unor portrete de țari, sau în fața ornamentelor de pe pereți, sau a lucrușoarelor din camere, cum eram treziți de vocile supraveghetoarelor care ne alungau în sala următoare. Oare cum or fi vizitele la orele de vârf? Ce-am reținut, așadar. UNU. Că în sălile chinezești – adică cu pereți împodobiți cu chestii aduse din China – nu ai voie să te oprești, dacă se poate să nici nu respiri. Abureala din răsuflările vizitatorilor nu le priește operelor de artă. DOI. Pe vremea aceea îndepărtată, 1700 – 1800, oamenii dormeau în fund, așa se explică paturile extrem de scurte. Se zicea pe atunci că dacă stai culcat strică la sănătate. TREI. Mi-a plăcut mult cabinetul de lucru al lui Petru cel Mare și l-am felicitat în sinea mea pentru gusturile lui austere. Era o încăpere lambrisată toată cu lemn deschis la culoare în care erau cioplite basoreliefuri foarte frumoase. Ce deosebire față de excesul de aureli pe care îl iubea Elisabeta, fiica lui. PATRU. Mi-ar fi plăcut să stau mai mult în camera tapetată cu portrete de rusoaice. Erau reprezentate acolo fetișcane frumoase din toate provinciile și orașele Rusiei, cu costumele aferente. CINCI. Și acest palat a fost distrus de nemți în al doilea război mondial și refăcut de ruși după aceea aproape în totalitate. A fost printre primele palate restaurate, inaugurarea a avut loc în 1947. Altceva nu mai țin minte. După ce ne-am recuperat lucrurile de la garderobă am ieșit în grădini, sarea și piperul din Peterhof. Petru cel Mare a construit palatul său de vară cu gândul la Versailles. Făcuse o vizită acolo și s-a întors acasă cu dorința de-a avea și el ce are regele Franței. S-a gândit inițial să-l construiască în Strelna, mai aproape de Sankt Petersburg, dar terenul era prea mlăștinos și a renunțat. S-a mutat nițel mai departe, tot pe malul Golfului Finic, în locul ce se va numi de atunci Curtea lui Petru, adică Peterhof pe nemțește. Țarii și mai ales țarinele ce au urmat au tot înfrumusețat ceea ce începuse Petru. Au mărit marele palat, au construit alte palate mai mici și în special marea fântână arteziană unde ne înghesuiam și noi acum și care a dus faima Peterhofului peste mări și țări. Măcar aici era voie de făcut fotografii. Dacă apucai loc. Cum peste un sfert de oră porneau artezienele am ochit un loc bun și (încă) liber pe un podeț ce oferea o perspectivă frumoasă spre palat și m-am înșurubat acolo. Am așteptat cuminte până la unsprezece fix când în sunetul maiestuos al unei înregistrări muzicale a început să tâșnească apa printre nimfe, nimfoi, sirene și alte vietăți marine. A trebuit oricum să stau cuminte până la sfârșit, strivită între bara metalică a podului și zidul de gură cască ce se formase în spatele meu, nu mă puteam mișca. Pentru fotografiile astea am ratat plimbarea prin parc, lucru pe care îl regret. Mi-ar fi plăcut să mai hoinăresc pe alei, să stau pe băncuță, să admir golful. Dar nu s-a putut să le am pe amândouă. Peste o jumătate de oră venea autocarul să ne culeagă și să ne ducă înapoi în oraș. M-am mai învârtit puțin pe lângă statuile aurite și mi-am luat rămas bun de la Peterhof. 00