1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="uKKJ7DmbNO"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/parcul-loro/">Loro Parque</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/parcul-loro/embed/#?secret=uKKJ7DmbNO" width="600" height="338" title="„Loro Parque” – Ulițarnica" data-secret="uKKJ7DmbNO" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/10/2013-09-14-180-Tenerife-Parcul-Loro-2.jpg1000723Prin 1972 unui neamț întreprinzător , Wolfgang Kiessling pe numele lui și iubitor de papagali pesemne, i-a venit ideea de a înființa un sanctuar pentru aceste păsări atât de haioase și inteligente. Zis și făcut. A cumpărat un hectar și-un pic în Puerto de la Cruz din Tenerife, a adunat cam 150 de papagali și a deschis Loro Parque – tradus pe românește Parcul Papagalilor – o grădină zoologică specializată. În timp s-a dovedit că afacerea este foarte profitabilă, a crescut mai abitir decât Făt-Frumos din poveste, iar astăzi parcul se întinde pe 13 hectare și  găzduiește peste 4000 de papagali din 350 de specii precum și multe alte animale. În timp s-a transformat într-una din cele mai mari și mai grozave grădini zoologice din lume. Nu sunt mare fan al grădinilor zoologice, recunosc. Încă nu m-am dumirit în ce măsură rezidenții acestor grădini sunt fericiți și mulțumiți cu viața lor. Mintea noastră omenească, obișnuită să se considere centrul universului, tinde să pună în mintea animalelor judecata proprie. Dacă mie nu mi-ar plăcea să stau după gratii, nici lor nu le place. Nici o grădină zoologică, oricât de sofisticată și bogată ar fi nu poate reproduce condițiile de trai din libertate, pentru toate speciile pe care le găzduiește. Pe de altă parte nici unul din animalele expuse nu ar avea, în sălbăticie, asistență medicală gratuită și mese servite regulat. Argumente pro și contra cred că s-ar găsi cu nemiluita. În ceea ce mă privește , am aplicat politica: decât să-mi pară rău că nu m-am dus, mai bine îmi pare rău că m-am dus. În fond sunt un turist, iar Loro Parque este unul din principalele puncte de interes ale insulei. Așadar iată-mă hoinărind pe aleile parcului după ce m-am scotocit prin buzunare după 32 de euro + 2.5 euro taxa de parcare a Gâgâlicei. În prețul biletului intră: căscat gura în voie pe la toate volierele cu papagali și pe la spațiile special amenajate pentru tigrii, pantere, maimuțe, suricate, țestoase, vidre, pinguini …, acces la acvariu, la terariu și la creșa papagalilor, plus acces la spectacolele organizate periodic în incinta parcului. Sunt organizate 4 feluri de spectacole ce se repetă de mai multe ori pe zi: unul al leilor de mare ( de cinci ori ), unul al delfinilor ( de patru ori ) , unul al papagalilor ( de șase ori ) și unul al orcilor ( de trei ori pe zi ). Orele de începere a spectacolelor sunt fixe și sunt afișate la intrarea fiecărei „săli”. Poți pierde liniștit o zi întreagă vizitând parcul. Copiii au locuri de joacă special amenajate, în caz că se plictisesc vizitând animalele, iar dacă te apucă foamea poți lua masa la numeroasele mici restaurante din incinta parcului. Loro Parque e un mic sat de sine stătător. Cel mai mult și mai mult mi-au plăcut papagalii. Nu credeam că există pe lumea asta atât de multe specii diferite. De toate mărimile și culorile, își vedeau de treburile zilnice și nu păreau deloc nefericiți. Unii mai curioși din fire veneau și ne studiau la fel cum făceam noi cu ei, de-ți puneai întrebarea cine pe cine judecă și analizează. Îmi pare rău că nu mi-au reușit toate fotografiile pe care le-am făcut, să mă fi întors acasă cu o colecție mai bogată de papagali. Și-mi mai pare rău că nu am asistat la spectacolul lor. În ziua în care am nimerit eu se terminaseră toate reprezentațiile. Am asistat în schimb la reprezentația din Delfinariu. A început cu zborul unor papagali colorați deasupra bazinului și a continuat cu zborul celor șase delfini prin apă și prin aer. Giumbușlucurile delfinilor semănau cu ce-mi aduceam eu aminte din copilărie, când mergeam la Delfinariul din Mamaia, sărituri din apă, prin cerc. Dar spre deosebire de Mamaia aici dresorii intrau în apă și participau cot la cot cu delfinii la reușita spectacolului, iar delfinii mai ieșeau din apă pentru a permite spectatorilor să asiste la o mică lecție de anatomie delfinească. Din păcate în Tenerife nu există programe de înot cu delfinii pentru vizitatori, nici în parcul Loro nici altundeva. M-ar fi tentat mult această experiență. Dar dacă ești copil mai ai o șansă. Ai putea fi ales să intri în joc și să te lași purtat prin bazin într-o bărcuță trasă de delfini. La sfârșit trebuie să-i răsplătești cu un pupic. Mmm, tare mi-ar fi plăcut să fiu în locul băiețelului ales de această dată. Am stat puțin și la reprezentația leilor de mare. Și aici poți vedea o grămadă de comicării demne de Stan și Bran. După cum puteți vedea în fotografia de mai jos, ați putea învăța cum se dă primul ajutor unui amărât de om pe care leul de mare tocmai l-a salvat de la înec. Până și celelalte foci par a se distra de minune. Spectacolul orcilor e , vrând nevrând, mai serios. Sau poate doar eu l-am văzut așa impresionată fiind de mărimea actorilor și de faptul că citisem că toate orcile din bazin fuseseră implicate în evenimente neplăcute cu antrenorii lor. Din păcate unul din aceste incidente a dus la moartea lui Alexis Martinez în anul 2009 chiar în ajunul Crăciunului, când Keto s-a supărat pe antrenorul său și i-a aplicat o corecție mult prea dură. De atunci instructorii nu mai au voie să intre în apă alături de orci în spectacole. O fi mai puțin palpitant, dar știu sigur că nu mi-ar plăcea să asist la un eveniment neplăcut,  nici să știu că viața unui antrenor ar putea fi în pericol doar pentru a mă amuza pe mine. Altfel totul a fost frumos. Orcile au fost cuminți de data aceasta, și-au făcut numărul și au primit găleți de pește drept răsplată. Poate zăriți și oameni cu pelerine prin tribune. Sunt cunoscătorii. Fiecare din noi cred că ar fi tentat să se așeze cât mai aproape de marginea bazinului, pentru a vedea cât mai de-aproape aceste minunate animale. Dacă faci asta, te alegi sigur cu o stropeală care te lasă ud până la piele. Scaunele tribunei sunt marcate astfel ca să prevină spectatorul de ceea ce-l așteaptă. Scaunele sigure 100% sunt în partea de sus a tribunei. Dacă stai mai jos, faci duș. Cele câteva ceasuri pe care le-am petrecut în parcul Loro au trecut pe nesimțite și spre seară, când am pornit la drum spre Playa Paraiso, am hotărât să adaug experiența trăită la plusuri nu la minusuri. 00