1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="J1kkcaLaJg"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/parc-floral-de-paris/">Parc Floral de Paris</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/parc-floral-de-paris/embed/#?secret=J1kkcaLaJg" width="600" height="338" title="„Parc Floral de Paris” – Ulițarnica" data-secret="J1kkcaLaJg" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/12/2016-08-20-01-coperta-1.jpg1000662Pe când dădeam ocol zidurilor cetății din Vincennes și-i căutam punctul slab (citește intrarea) am zărit cu coada ochiului un panou ce invita mușterii în Parc Floral de Paris. Era cât pe ce să las baltă cetatea când am auzit că-i rost de flori. M-am ținut tare totuși, dar am grăbit asediul și cucerirea castelului. Recompensa pentru victorie a fost o plimbare prin parc. Parc Floral de Paris a fost o surpriză plăcută de la început până foarte aproape de sfârșit. De nu mă alunga o ploaie apărută de nicăieri, rămâneam acolo până seara târziu.  Parcul e de fapt o grădină botanică așa că nu e pe gratis, la intrare ești taxat cu câțiva euro. În schimbul lor însă ai acces la tot felul de delicatese horticole (și nu numai). Parcul e mare, aproape 30 de hectare, cu amenajări care să satisfacă tot felul de gusturi, alei pentru plimbări lungi, pavilioane japoneze, locuri de joacă pentru copii, expoziții, concerte … Am să descriu acum cârligele cu care m-a prins pe mine, înainte de-a  înșira grămada de fotografii (poate plicticoase pentru cei cărora nu le plac buruienile) N-am avut încotro, mi-am băgat coada între picioare și m-am retras repede la metrou. M1 m-a dus direct în capătul celălalt al Parisului, unde soarele era atotputernic. În grădina daliilor În pavilionul bonsailor Muzică la firul ierbii 00