1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="qDThNryRTM"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/oua-inchistrite/">Pe o coajă de ou</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/oua-inchistrite/embed/#?secret=qDThNryRTM" width="600" height="338" title="„Pe o coajă de ou” – Ulițarnica" data-secret="qDThNryRTM" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/06/2013-06-23-48-Moldovita-Muzeul-Lucia-Condrea.jpg40022834Poate fi o coajă de ou o operă de artă? Se pare că da. „The sky’s the limit” și în materie de încondeiat ouă. Categoric. M-am convins zilele trecute. Scuzați americanismul dar altă vorbă mai deșteaptă nu mi-a trecut prin cap.  Dacă veți dori vreodată să vedeți ceva deosebit, ceva ce sigur n-ați mai văzut, ceva ce nu veți găsi ușor oricât ați stăbate lumea în lung și în lat, veniți în Bucovina, să vizitați colecțiile de ouă pictate, traforate, zgâriate, încondeiate, închistrite , potcovite … din Vama și Moldovița. Pun pariu că îmi veți da dreptate. Am aflat de aceste mici muzee întâmplător, citind afișele de pe lângă mănăstirile Moldovița și Voroneț. Cum nu trebuia să ocolim prea mult ne-am hotărât  să mergem să le vizităm. Sincer, mă așteptam la o colecție de ouă încondeiate bucovinene, cam din acelea pe care le mai vedem și în București la Muzeul Satului sau pe la târgurile meșterilor populari. Am găsit ceva mai mult decât atât. Colecția din Moldovița aparține doamnei Lucia Condrea iar cea din Vama doamnei Letiția Orșivschi. Amândouă aceste doamne sunt mari maestre la închistrit ouă și participă de ani buni la expoziții și concursuri internaționale unde au și câștigat  o mulțime de premii. Fiecare dintre cele două colecții expun aproximativ 3000 de ouă îcondeiate. Dintre acestea, marea lor majoritate au fost gândite, muncite, create de gazde, restul fiind adunate tot de dânsele din toate zările, de prin toate țările ce au obiceiul împodobirii ouălor, un fel de „schimb de experiență” de pe la toate expozițiile și concursurile la care au participat. Arta doamnei Condrea nu se rezumă doar la a repeta modelele și tehnologiile vechi. Dânsa a inventat noi modele, noi procedeuri de a împodobi ouăle. Timpul a trecut repede în fața vitrinelor pline cu minunății. Am admirat desene de o finețe incredbilă, parcă mai subțiri decât firul de păr, desenate pe tot felul de ouă: de prepeliță, de găină, de gâscă, de lebadă, de struț. Am văzut modele tradiționale de ștergare sau brâuri desenate pe fragila coajă de ou, dar și modele de dantelă fină sau modele abstacte. Ni s-a explicat și într-o parte și în cealaltă cum e cu „scrisul” ouălor,  cum se face închistrirea. Să vă povestesc. Se repetă cu mai multe vopsele una și aceeași operațiune. Cu ajutorul unei chișițe se desenează pe ou cu ceară topită modelul care nu dorești să fie colorat. Apoi se scufundă oul în prima vopsea, cea galbenă. După ce culoarea a prins urmează un nou desen cu ceară care va acoperi părțile galbene ale viitorului model, iar oul va fi scufundat în culoarea roșie. Și tot așa, de la cea mai deschisă vopsea până la cea mai închisă, oul va lua rând pe rând toate culorile curcubeului și va sfârși acoperit cu ceară pe aproape toată suprafața lui. Ultima operațiune e îndepărtarea cerii. Se face ușor, apropiind oul de o sursă de căldură, o lumânare de exemplu, și ștergând ceara cu un șervețel. Ușor de zis, mai greu de făcut. Trebuie să ai mâini ușoare, rabdare îngerească și talent artistic pentru a reuși ceva. Am aflat că aceeași tehnică e folosită în Indonezia la vopsit țesăturile și se numește batik ( sau wax batik ). Cum s-o fi ajuns la ouăle de Paște? O altă metodă de împodobire, folosită doar în Bucovina, este desenarea ouălor cu ceară. Se trasează, tot cu chișița, desenul dorit cu ceara topită. Apoi se aplică un strat de lac, pentru a fixa desenul și se repetă procedeul. Se poate ajunge la șase rânduri de ceară aplicată. In muzeul din Vama, doamna Letiția Orșivschi ne-a explicat pe îndelete  ce povești sunt „scrise” pe coaja de ou. Am văzut modele vechi, păstrate în familie,  ouă bătrâne de peste 50 de ani. Acestea aveau desene mai simple și culori frumoase, pământii, cărămizii,  obținute din plante – coajă de ceapă, sfeclă roșie, fructe de măcieș, mentă și tot felul de alte buruieni pe care le-am uitat. Pe vremuri se foloseau doar trei culori, cifră magică. Gusturile moderne și influența ucraineană au înmulțit culorile și au complicat modelele. Am aflat cu această ocazie că fiecare ou ar trebui să aibă un brâu împodobit, simbol al vieții celei veșnice. Poveștile scrise pe fețele ouălor au și ele semnificații aparte, legate de viața de zi cu zi, de dorințele și speranțele oamenilor, de treburile gospodăriei. Se vede că încondeierea ouălor era o îndeletnicire a femeilor. Multe desene fac referire la familie, la legătura dintre soți, dintre părinți și copii, la munca ce trebuie dusă pentru a ajunge la prosperitate. Sunt reprezentate soarele și stelele bolții cerești, viața e desenată ca o linie verticală, moartea ca o linie orizontală. Apa cea care ne curăță și ne purifică e desenată sub forma unei linii ondulate. Frunzele și florile reprezintă viața, renașterea ei ciclică în fiecare primăvară.  Plugul semnifică munca la care se înjugă bărbatul și femeia pentru a putea duce o viață îmbelșugată. Belșugul e redat în spicele de grâu. Crucea desenată pe un ou invocă puterea lui Dumnezeu. Când oferi un ou închistrit cuiva e ca și cum i-ai face o urare. Păcat că nu toți știm să o citim. Să vă spun câte ceva și despre exponatele venite din alte părți, nu prea multe lucruri, doar cele care mi s-au părut mie mai interesante. Pe celelalte vă las să le descoperiți singuri. Mi-au plăcut ouăle zgâriate din zona de influență germană. Oul este vopsit întâi într-o singură culoare iar apoi este zgâriat cu un ac fin ce îndepărtează vopseaua și aduce din nou coaja albă la vedere. Desenele sunt migăloase și foarte frumoase. Mi-au plăcut și ouăle traforate. Și mi-au mai plăcut, în mod special, ouăle potcovite sosite din ținuturile ungurești. Spre deosebire de celelalte, aceste ouă sunt împodobite de bărbați nu de femei. Era un fel de ritual de inițiere al băieților. Cine e în stare să potcovească un ou va fi în stare să-și întemeieze și o familie. Mi-au plăcut foarte mult ambele colecții. Aș mai fi stat să aflu amănunte și poate să-mi încerc puterile închistrind un ou. Din păcate multe dintre lucrurile auzite mi-au intrat pe o ureche și mi-au ieșit pe cealaltă. Mi-am dat astfel seama cât de mult ne-am îndepărtat de lumea în care tăiatul pâinii, încondeiatul ouălor, întoarcerea brazdei conțineau și un strop de sacru. Suntem cu toții pe o cărare rătăcită și căutăm echilibrul. Poate acel strop la care am renunțat ne-ar putea da o mână de ajutor. Vizualizare hartă mărită 00