1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="0CVkbiMlkw"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/olsztyn/">Olsztyn</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/olsztyn/embed/#?secret=0CVkbiMlkw" width="600" height="338" title="„Olsztyn” – Ulițarnica" data-secret="0CVkbiMlkw" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2000/09/2026-09-02-Coperta-Olsztyn-0001.jpg15351024Partea întâi – Pregătirea După prima zi petrecută în Mazuria, traseul continuă spre Olsztyn, capitala actualului Voievodat Warmia-Mazuria. Numele administrativ modern unește însă două regiuni istorice care, după cum am văzut deja la Święta Lipka, au avut multă vreme destine diferite: Warmia, rămasă catolică și legată de Coroana Poloneză, și Mazuria, care după 1525 a făcut parte din Prusia Ducală protestantă. Olsztyn se află în Warmia. Teritoriul fusese cucerit în secolul al XIII-lea de Cavalerii Teutoni, dar Warmia avea în cadrul statului teutonic un statut aparte. Era un principat ecleziastic, împărțit între domeniile episcopului și cele ale Capitlului catedralei. Zona viitorului Olsztyn aparținea Capitlului Warmiei. În 1347, Capitlul a început construirea castelului, iar în jurul lui s-a dezvoltat o așezare care, în 1353, a primit drepturi urbane sub numele de Allenstein. Castelul nu aparținea, așadar, Cavalerilor Teutoni, chiar dacă arhitectura lui gotică din cărămidă poate crea ușor această impresie. Ordinul asigura însă protecția militară a domeniilor Capitlului, iar Olsztyn făcea încă parte din lumea politică a statului teutonic. Orașul s-a dezvoltat repede între castel și râul Łyna. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea avea deja ziduri de apărare, trei porți, primărie și biserica Sf. Iacob. Dintre vechile porți s-a păstrat numai Poarta Înaltă (Wysoka Brama), care marchează și astăzi intrarea în centrul vechi. Conflictele repetate dintre Polonia și Ordinul Teutonic au afectat inevitabil și Warmia. Castelul a trecut temporar dintr-o tabără în alta, iar după Războiul de Treisprezece Ani și Pacea de la Toruń din 1466, Olsztyn, împreună cu întreaga Warmie, a intrat sub autoritatea Coroanei Poloneze. Orașul și-a păstrat însă caracterul aparte, fiind în continuare administrat în cadrul domeniilor ecleziastice ale Warmiei. Centrul medieval era foarte compact. La un capăt se afla castelul Capitlului, la celălalt biserica gotică Sf. Iacob, iar între ele se întindea orașul cu piața și Primăria Veche. O bună parte din ceea ce voi vedea în scurtul popas la Olsztyn păstrează încă această structură: castelul, Poarta Înaltă, piața și masiva biserică din cărămidă ridicată în secolele XIV–XV. În această lume a ajuns, în 1516, Nicolaus Copernic. Între 1516–1519 și din nou în 1520–1521 a fost administratorul domeniilor Capitlului Warmiei, iar reședința sa oficială se afla în castel. Funcția lui era în primul rând administrativă. Avea în grijă vastele proprietăți ale Capitlului, călătorea prin satele Warmiei, se ocupa de repopularea gospodăriilor abandonate și de administrarea terenurilor. În perioada petrecută aici s-a ocupat și de probleme economice și monetare, redactând un tratat în care formula ideea că moneda de calitate inferioară o alungă din circulație pe cea mai bună – principiu cunoscut mai târziu drept legea Copernic–Gresham. Dar vremurile nu erau liniștite. În 1519 a izbucnit un nou război între Polonia și Ordinul Teutonic, condus încă de Marele Maestru Albrecht de Hohenzollern – același Albrecht pe care l-am întâlnit la Święta Lipka și care, numai câțiva ani mai târziu, avea să desființeze statul teutonic și să devină primul duce al Prusiei. În iarna 1520–1521, Copernic s-a ocupat de pregătirea Olsztynului pentru un posibil atac teutonic. A cerut arme și întăriri și a organizat apărarea castelului și a orașului. În ianuarie 1521, trupele Ordinului au ajuns la Olsztyn, dar nu au reușit să-l cucerească. Astronomul pe care îl asociem cu planetele și mișcarea Pământului apare aici într-o ipostază mult mai puțin cunoscută, administrator și organizator al apărării unui oraș medieval. Și totuși, cea mai spectaculoasă urmă lăsată de el la Olsztyn ține chiar de astronomie. Pe peretele galeriei castelului se păstrează tabelul astronomic realizat de Copernic în jurul anului 1517, folosit pentru observații ale Soarelui și pentru determinarea momentului echinocțiilor. Este singurul instrument astronomic realizat de mâna lui Copernic care s-a păstrat până astăzi. Olsztyn a rămas astfel timp de aproximativ trei secole în sfera politică poloneză, până la prima împărțire a Poloniei din 1772, când întreaga Warmie a fost anexată de Regatul Prusiei. Mai târziu, sub numele Allenstein, orașul a făcut parte din Prusia Orientală și, din 1871, din Imperiul German. După cel de-Al Doilea Război Mondial, Olsztyn a revenit Poloniei, iar populația germană a fost în mare parte expulzată sau a plecat, fiind înlocuită în bună măsură de polonezi veniți inclusiv din fostele teritorii estice ale Poloniei anexate de Uniunea Sovietică. Orașul german Allenstein a devenit polonezul Olsztyn. Astăzi este cel mai mare oraș al regiunii și centrul administrativ al voievodatului Warmia-Mazuria. Partea a doua – La ce ar trebui să casc gura Partea a treia – Ce a ieșit Din Ryn până în Olsztyn drumul a fost scurt, după aproximativ un ceas am ajuns la destinație. În zilele noastre orsșul a crescut spectaculos față de pubctele noastre de interes care erau concentrate toate în orașul vechi. Din cauza unor lucrări de modernizare, care au închis o parcare, plimbarea noastră pietonală nu a început de la Poarta Înaltă , alias Wysoka Brama, ci din celălalt capăt al fortificațiilor medievale, din apropierea Catedralei Sfântului Iacob. Dar în rest a fost atins fiecare punct din programul stabilit de dinainte, spre deosebire de alte locuri vizitate. Nici nu era prea greu, bătrânul orășel Olsztyn era mic. Pe fațada catedralei am dat din nou peste Ioan Paul al II-lea. De data aceasta, apariția lui avea și o explicație locală. Papa a vizitat Olsztynul și această biserică în iunie 1991. Porțile din bronz, instalate zece ani mai târziu, amintesc pontificatul și vizita lui, iar placa cu bustul din dreapta intrării a fost așezată în 2006. Tot Ioan Paul al II-lea a ridicat, în 2004, arhicatedrala la rangul de bazilică minoră. După catedrală a urmat piața orașului, în rynek, de unde pornea drumul principal ce lega porțile orașului. În mijloc se ridica Primăria Veche, înconjurată de spațiul în care se ținea târgul. De jur împrejur se înșirau casele negustorilor, ale notabilităților și ale celorlalte personaje importante ale orașului. Aveam să întâlnesc aceeași organizare, cu mici variații, în aproape toate orașele poloneze prin care am trecut. Castelul se afla la marginea orașului medieval, puțin retras de la această axă și ascuns în spatele unor ziduri impunătoare. Pentru a vedea tabelul astronomic al lui Copernic a trebuit să aștept până la ora zece, când se deschidea muzeul. Din desenul original nu a mai rămas mare lucru, câteva linii roșiatice și albastre, suficient de șterse încât, fără explicații, să treci liniștit pe lângă ele. Se spune că pe pervazul uneia dintre deschiderile galeriei Copernic așeza o oglindă orizontală, care reflecta lumina Soarelui pe peretele din față. Pe măsură ce Soarele se deplasa pe cer, pata luminoasă se mișca peste rețeaua de linii trasată pe tencuială. Urmărindu-i poziția, Copernic putea calcula mișcarea aparentă a Soarelui și determina cu mai multă precizie apropierea echinocțiului. Nu era, așadar, un simplu ceas solar, ci un instrument de măsurare construit chiar în zidurile castelului. Din puținul pe care am apucat să-l văd, Olsztynul mi s-a părut un oraș vechi foarte cuminte. Castelul și catedrala, cele două mari construcții din cărămidă roșie, dominau un centru mic, colorat și dichisit, pe care îl puteai străbate în câteva minute. Casele din jurul pieței nu alcătuiau însă un oraș medieval rămas neatins. Centrul a fost grav avariat în 1945 și reconstruit începând din anii 1950. Noile clădiri au primit fațade inspirate din arhitectura veche, dar și decorații moderne realizate în tehnica sgraffito. Modelele geometrice, personajele îmbrăcate în costume populare și trimiterile la istoria regiunii au încercat să-i ofere orașului o identitate warmiană și poloneză. Allenstein nu devenea Olsztyn numai prin schimbarea numelui. Orașul este salvat de la prea multă cumințenie de râul Łyna, care se strecoară pe sub zidurile castelului, casele cu grinzi de lemn, terase și flori. Nu oferă vreun spectacol urban memorabil, dar este un loc plăcut, îngrijit și suficient de mic pentru a nu te rătăci prin el nici dacă te străduiai. 00