1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="zf1oZIPAuD"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/obidos/">Óbidos</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/obidos/embed/#?secret=zf1oZIPAuD" width="600" height="338" title="„Óbidos” – Ulițarnica" data-secret="zf1oZIPAuD" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/05/2017-05-19-1028-coperta.jpg1000662Cine se scoală de dimineață are toate șansele să fie în primul autocar ce-ajunge la porțile orașului cetate Óbidos (citește Ubiduș pentru că se pare că o-ul de dinaintea unei consoane se citește u în portugheză, iar s-ul dacă-i la mijloc sau la finalul unui cuvânt devine ș ). Și astfel să nu trebuiască să dea din coate pentru a răzbate pe ulița lui principală, printre sute de alți călători dornici să viziteze o relicvă a îndepărtatei epoci medievale a Portugaliei. Ei bine, nu știu ce-am făcut noi, când ne-am moșmondit, dar am ratat startul. Or fi fost de vină magazinașele din drum? Sau poate tentația de-a gusta o ginjinha, acea vișinată portugheză pe care cei de aici știu să o facă cel mai bine? Destul că străduța era deja ticsită de lume când am ajuns. Curajoșii grupului au pășit cu încredere înainte. Noi două însă am cotit-o pe prima la stânga și-am urmat firul satului de pe o stradă paralelă. Parcă nimerisem într-altă lume. De aici satul părea pustiu. Am descoperit un locșor alb-galben-albastru, cu căsuțe înghesuite unele în altele, neamuri bune cu cele pe care le văzusem acu vreo doi ani în Al-Andalus. Ne-a plăcut foarte mult să hoinărim pe străzi, de la poarta de intrare cea tapetată cu azulejos, până la Igreja de Santa Maria și Posada Castelo – vechea reședință a regilor acum transformată în hotel. Am fi insistat cu trecerea în revistă a meterezelor dar ne-a fost frică să nu ne rupem gâtul, așa că am făcut doar câteva încercări timide pentru a le cuceri. Óbidos are o istorie lungă tare. A fost, evident, fondat de mauri. Apoi cetatea a fost cucerită în 1148 de către Afonso Henriques Întemeietorul. Pe vremea lui Afonso II cel Gras a primit și un supranume, Orașul Reginelor – Vila das Rainhas. S-a întâmplat în anul 1210 când Afonso a dăruit cetatea soției sale Urraca. De atunci a rămas o tradiție printre reginele portugheze, să înzestreze satul cu câte o donație, obicei păstrat până în secolul al 16-lea. Castelul din Óbidos a fost reconstruit de către Dinis I Poetul, așa că cine apucă să petreacă o noapte la Posada Castelo poate declara liniștit că e un intim al casei regale. Biserica Santa Maria a fost martora căsătoriei unui alt rege portughez, Afonso V Africanul, cu verișoara sa Isabella de Coimbra. El avea 9 ani, ea 10. Zidurile cetății au văzut multe bătălii. Până și revoluționarii cu garoafe din 1974 au trecut prin Óbidos. La vremea vizitei noastre orășelul nu arăta gârbovit de istoria pe care o purta în spinare. Părea doar dornic să scape de roiul de gâze zumzăitoare ce-i tulbura liniștea iar apoi să continue să moțăie fără griji, pe prispă, la soare. Iar noi, ca să-i facem pe plac, am plecat mai departe. 00