1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="NSdRBfLPVr"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/o-zi-la-mare/">Plajă – la mare</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/o-zi-la-mare/embed/#?secret=NSdRBfLPVr" width="600" height="338" title="„Plajă – la mare” – Ulițarnica" data-secret="NSdRBfLPVr" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/08/2014-08-02-55-Năvodari-Vadu.jpg1000678Mă trezesc săptămânile trecute cu un email de la ING care nu semăna a reclamă. Dimpotrivă, era o invitație la o aniversare. Zicea acolo cum că au trecut 20 de anișori de când ING își împlinește visurile în România și, în consecință, s-a gândit să dea o petrecere pe plaja de la Vadu, cu mâncărici, cu băuturici ( nu erau gratis ) cu un concert seara ( era gratis ) și cu un Festival al Înălțătorilor de Zmeie. Mâncăricile, băuturicile, concertele nu-s de mine, dar zmeiele … M-a tentat și locul unde se ținea petrecerea – Vadu, am tot auzit ce plajă nemaipomenită e, sălbatică, fară capăt, liniștită, un loc rupt de lumea civilizată. Și eu care n-am fost niciodată acolo, mai mare rușinea. Aveam așadar de bifat două chestii în weekendul cu pricina: plaja din Vadu și înălțatul zmeielor. O problemă tot aveam. Nu vroiam la cort. De pustie ce e, plaja din Vadu nu are amenajat nici un locșor pentru călătorii mofturoși ce doresc neaparat o baie la îndemână. Așa că am adăugat încă o premieră pe lista excursiei mele, cazare la Năvodari. Sâmbătă dis de dimineață am pornit-o la drum. Până la Constanța am făcut două ore și jumătate, până să-mi găsesc gazdele, tot atât. Se chemau Sona Resort și i-am pescuit de pe booking.com. Mă înarmasem cu tot ce-mi trebuie: adresă, număr de telefon, coordonatele gps – telefonul meu înfipsese un ac cu gămălie pe hartă – doar că teoretic nu exista nici un drum până acolo. După ce m-am învârtit în sus și-n jos pe drumul asfaltat, de jur împrejurul acului, am abandonat mașina la umbră sub un copac, că tot erau peste 30 de grade și am pornit în căutarea resortului meu, mergând după cum spunea dunga albastră de pe telefon pe un drum de țară. Întreb în stânga, întreb în dreapta, nimeni nu auzise de Sona Resort. Am scos-o la capăt numai după două telefoane date gazdelor. Se vede că nu sunt de-a casei pe litoralul Mării Negre. Ar trebui să vin mai des. Problema cazării fiind rezolvată, am salutat scurt marea de la Năvodari și-am pornit din nou la drum către Vadu. M-am tot dus cale de câțiva kilometri, până în sat, apoi după indicatoare mai departe spre plajă, până am dat de o barieră. Aici câțiva voluntari ai evenimentului ING convingeau oaspeții să-și lase mașinile în parcarea ce se zărea în mijlocul câmpului și să continue drumul cu mijloacele de transport puse la dispoziție de către organizatori. Ziceau ei că drumul până la plajă e foarte prost și că locurile de parcare de-acolo erau deja ocupate. Drept să spun, au avut dreptate. I-am ascultat și-am luat titicarul ce ne-a dus hurducăindu-ne până la destinație. Prăpăd!!!  Jumătate din Romania își dăduse întâlnire pe plaja de la Vadu. Și nu cred că din pricina zmeielor. Erau înșirate acolo, cât vedeai cu ochii, corturi de toate mărimile și culorile, un sat răsărise ad hoc pe malul Mării Negre. La cherhana nu găseai un loc, la atelierul de zmeie se fabricau niște chestii fără coloană vertebrală, era cald să mori nu alta și n-am găsit nici un locșor la umbră. Să nu mai spun că în depărtare se vedeau niște nori amenințători. Nu era de mine aici. Mi-am pus coada pe spinare, am făcut autostopul până la locul unde-mi lăsasem mașina pentru că titicarul nu se vedea nicăieri și dusă am fost. Cu Năvodariul m-am împăcat mai bine. Cum nu sunt mare fan de stat cu burta la soare pe un cearșaf sau un șezlong, aveam emoții că n-o să știu cum să-mi umplu timpul. Dar a fost bine. Am făcut baie într-o mare curată și caldă, am ascultat valurile, am stat la uscat, am plimbat cățeii vagabonzi – cei ce n-aveau curaj să plece singuri în expediție, am făcut fotografii, am patrulat kilometri întregi pe plaja frumoasă. Mi-a prins bine că am reînfiripat prietenia șubredă pe care o am cu litoralul românesc. Cu un of tot am rămas. Nu am înălțat nici un zmeu. Va trebui să iau exemplul tăticilor pe care i-am văzut, care se jucau cu zmeiele copiilor lor. O să-mi cumpăr și eu unul iar data viitoare când o să vin la mare, voi avea o jucărie nouă de testat. 00