1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="t6iHNnKugT"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/muntele-nemrut/">Muntele Nemrut</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/muntele-nemrut/embed/#?secret=t6iHNnKugT" width="600" height="338" title="„Muntele Nemrut” – Ulițarnica" data-secret="t6iHNnKugT" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2022/04/2022-04-19-0828-coperta.jpg600397Călătoria noastră spre nord, din Șanlîurfa în Adîyaman a avut un singur scop, cocoțatea pe muntele Nemrut. Deși era prevăzută pentru a doua zi în programul oficial, ghizii noștri au considerat ca ar fi mai bine s-o facem spre seară din mai multe motive. 1.Seara era nițel mai cald decât dimineața, un avantaj în această perioadă a anului 2.Un apus de soare pe muntele Nemrut este o experiență de neratat 3.În cazul în care ratam ascensiunea puteam repeta încercarea a doua zi. Pentru primul și al treilea argument nu am avut nici o obiecție. La al doilea însă aveam mari îndoieli. În ziua cu pricina a stat să plouă mai tot timpul, de unde apus spectaculos. În etapa aceasta a excursiei noastre ne-am scufundat în trecut, pe vremea unui mic regat elenistic numit Commagene. El a fost întemeiat în secolul al 2-lea î.Ch. de un soi de satrap elenizat,  pe nume Ptolemeu, ce era înrudit atât cu seleucizii Antiohiei cât și cu regii Armeniei sau cu vechii ahemenizi. Regatul a reușit să rămână independent, cu mici întreruperi, până în anul 72 d.Ch, când împăratului Vespasian l-a inclus în Imperiul Roman. Din acel moment Commagene a dispărut definitiv de pe hartă. Personajul cel mai pitoresc pe care l-a lăsat în urmă dinastia ce-a condus Commagene a fost Antiochus I Theos Dikaios Epiphanes Philorhomaios Philhellen adică Antioh cel Drept, Prieten al Romanilor și al Grecilor. De n-ar fi existat el pe lumea asta nici un turist nu mai străbătea drumurile acestea ale Anatoliei. Trebuie să se fi considerat un om cu totul special. Altfel de ce și-ar fi construit mormântul sus de tot în vârful muntelui Nemrut, la 2.134m altitudine, aproape de tărâmul zeilor? A trăit în vremuri foarte tulburi (86 – 31 î.Ch) când prin zonă se ciocneau ambițiile romane ale unui Pompei, cele pontice ale lui Mithridates al 6-lea și cele ale parților. Cu toată megalomania lui, Antioh a reușit să se strecoare cumva printre acești ambițioși belicoși și să mențină independența regatului său. Autocarul nostru n-a fost în stare să se cocoațe prin munți așa că ne-a abandonat și ne-a lăsat pe mâna unor microbuse. În total am făcut trei opriri. Prima s-a petrecut la un alt mormânt, o movilă funerară construită de fiul lui Antioch, regele Mithridates al 2-lea, pentru femeile din familia sa. Numele de azi al tell-ului este Karakuş adică pasăre neagră, și vine de la singura statuie ce-a supraviețuit din monumentul funerar. Movila și pasărea e tot ce poate fi văzut aici, camerele funerare sunt închise. Arheologii care au făcut cercetări aici au găsit mormintele goale și se presupune c-au fost jefuite de pe vremea romanilor. Tot romanii sunt bănuiți c-ar fi fost responsabili cu furatul celorlalte coloane ce înconjurau mormântul. A doua oprire am făcut-o la un pod roman pe nume Cendere. Unele guri rele spun că cele patru coloane ce-l străjuiesc ar proveni de la Karakuș. Mi s-a părut un pod frumos dar n-am înțeles prea bine ce caută prin acele pustietăți și de ce a fost construit atât de impunător peste firul acela de apă ce nu părea prea adânc. Dar știau ei romanii ce fac, desigur. Ceea ce-am reținut eu din această vizită e că podul a fost dedicat familiei lui Septimius Sever. Două coloane împăratului însuși și soției sale Iulia Domna (care, apropo, era siriancă) iar celelalte două fiilor lor, Caracala și Geta. Cea de-a treia oprire am făcut-o la muntele Nemrut. Microbusele au urcat serios, străbătând un peisaj selenar până sus, la casa de bilete. Aici grupul nostru a făcut ședință și a hotărât să se spargă în două. O parte se încumetau să urce cele 1.000 de trepte până la mormântul lui Antioh cel Drept iar ceilalți au zis că mai bine stau la o șuetă și la o cafea în micul restaurant. Eu m-am dus, deși am gâfâit serios până am ajuns în vârf. Am fost cam pantofar la faza asta, nu mă așteptam să dau de zăpadă și să-mi fie frică că alunec. Dar până la urmă am răzbit. Monumentele de pe muntele Nemrut stau pe două terase aflate la picioarele unui tumul artificial sub care se presupune c-a fost mormântul regelui, deși nu i s-a găsit urma până acum. Statuile, ce reprezintă un panteon ciudat de zei greco-persani, au fost la un moment dat decapitate iar nasurile maltratate. Par a fi paznici ai mormântului sau te pomenești că Antioh le-a creat trupuri de piatră, acestor zei hibrizi, ca să aibă unde poposi și să vină să stea de vorbă cu el în eternitatea ce-o întrezărea după moarte. După ce-am coborât de pe muntele Nemrut n-am mai făcut mare lucru. Am recuperat autocarul și-am plecat în Adîyaman unde am avut în program somn de voie, că altceva oricum nu aveam ce face. A doua zi de dimineață soarele strălucea pe un cer fără pic de nori. Dar noi „bifaserăm” ascensiunea, nu mai puteam avea pretenții. Așa că am plecat mai departe. 00