1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="OY2Qj39bOV"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/montserrat/">Montserrat</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/montserrat/embed/#?secret=OY2Qj39bOV" width="600" height="338" title="„Montserrat” – Ulițarnica" data-secret="OY2Qj39bOV" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2018/07/2018-05-30-0001-coperta.jpg1000662Rosa d’abril, Morena de la serra, de Montserrat estel, il·lumineu la catalana terra, guieu-nos cap al Cel. Virolai,  Jacint Verdaguer Iată-ne ajunse și la Santa Maria de Montserrat, inima pururea tânără, pătimașă, nemuritoare a Cataloniei. Ne-am dorit amândouă să vizităm acest loc: mama pentru că citise atâtea despre rolul important pe care l-a avut mănăstirea în păstrarea identității catalane; eu pentru că rămăsesem cu o dorință neîmplinită – nu apucasem să urc la mănăstire cu mulți-mulți ani în urmă, pe vremea primei mele vizite în Barcelona. Ne-am tot socotit cum ar fi mai bine să facem ca s-ajungem aici, s-o pornim la drum pe cont propriu sau să apelăm cu încredere la oferta agențiilor de turism din Plaça de Catalunya. Până la urmă, din comoditate, am ales ultima variantă. Am plecat la drum din piața mai sus amintită în jurul orei 8 dimineața, cu un autocar aproape plin, însoțiți de un ghid local care a avut grijă de noi și care ne-a povestit una-alta despre obiectivul vizitat. Drumul cu autocarul a durat aproximativ o oră. În vârful muntelui am ajuns cu Cremallera de Montserrat, un trenuleț ( cu cremalieră ) foarte aglomerat ce pornește din Monistrol de Montserrat și duce la mănăstire. Odată ajunși la destinație, ghidul ne-a povestit ce-a avut de povestit după care ne-a lăsat de capul nostru. Urma să ne reîntâlnim la ora patru după-amiaza în parcarea de unde avea să ne pescuiască autocarul. Ne-am întors în Barcelona pe la ora cinci. N-am apucat să ne plictisim în ceasurile petrecute la mănăstire, dimpotrivă. Dacă nu aveam ghinionul unei zile ploioase, mai că ne venea să amânăm întoarcerea și să mai petrecem ceva timp la înălțime. Dar, după o scurtă incursiune pe cărările muntelui și după ce o ploaie torențială ne-a înmuiat papucii și pantalonii, ne-am refugiat grabnic în autocar dornice s-ajungem cât mai repede la căldură, la hostel și la haine uscate. Primul loc pe care l-am vizitat a fost, desigur, mănăstirea Santa Maria de Montserrat. Am dat cu nasul de zidurile ei impunătoare imediat după ce-am coborât din tren. Deși e o mănăstire foarte veche – primul așezământ monahal a apărut aici în secolul al 11-lea – „straiele” ei actuale sunt noi, din secolul al 19-lea. Mănăstirea a fost rasă de pe suprafața pământului aproape în totalitate de către armatele lui Napoleon Bonaparte și reconstruită de la zero după ce războaiele au încetat. Ghidul ne-a atras atenția asupra unei rămășițe de claustru, o biată supraviețuitoare a vechii construcții dărâmate de tunurile franțuzești. Abia de-o puteai zări printre clădirile moderne. Nici vechea și vestita bibliotecă a mănăstirii nu a fost mai norocoasă. Înainte de războaiele napoleoniene adăpostea mai mult de 300.000 de cărți și manuscrise adunate sau concepute aici de-a lungul a sute de ani de trudă. Doar puține au supraviețuit devastării. Ghidul ne-a pomenit de Llibre Vermell (Cartea Roșie, numită așa după coperta ce-a primit-o în seculul al 19-lea) o colecție de cântece religioase și profane strânse într-un manuscris între anii 1396-1399. Deși n-a apucat zilele noastre într-o formă completă, e astăzi unul dintre cele mai prețioase tezaure ale bibliotecii.  Tot ghidul ne-a povestit despre modul cum abații ce-au condus mănăstirea după dezastru nu s-au lăsat până nu au refăcut biblioteca, ba cumpărând cărți noi, ba primind donații de la alte mănăstiri. Dar vedeta de necontestat a mănăstirii e Moreneta, statuia Madonei Negre din Montserrat. O legendă spune că, în anul 880, să fi fost într-o sâmbătă seară pe când soarele apunea peste munte, câțiva mici păstori au zărit o lumină puternică coborând din cer, însoțită de o muzică nemaipomenit de frumoasă. În următoarea sâmbătă s-au întors cu părinții lor, iar viziunea s-a repetat. Vestea despre întâmplarea miraculoasă a ajuns și la urechile episcopului de Manresa care a decis că vrea s-o verifice cu ochii lui. A urcat așadar pe Montserrat unde a asistat la evenimentul miraculos și, în plus, a găsit într-o grotă statuia Sfintei Marii. Episcopul a vrut să aducă icoana la Manresa, dar de îndată ce-a încercat s-o ridice aceasta a devenit atât de grea încât n-a putut s-o clintească din loc. Episcopul a tras concluzia că e un semn divin și că dorința Fecioarei era să rămână pe loc. Drept urmare a ordonat construirea unei capele care să ocrotească statuia Morenetei. Și astfel a luat naștere mănăstirea de pe muntele Montserrat. Am găsit-o și noi pe Moreneta cocoțată sus, într-o nișă deasupra altarului, plasată astfel încât orice pelerin ce intră în biserică să o poată vedea. Cine dorește poate să urce s-o vadă de aproape, să se închine la picioarele ei, dar numai după ce stă la o coadă infernală ce începe din curte, se lungește de-a lungul întregii biserici și urcă pe culoarul construit prin fața statuii. Am avut și noi o tentativă de-a face acest pelerinaj dar văzând cât de greu se mișcă lucrurile am renunțat. Ne-am mulțumit s-o admirăm de jos, din nava centrală, de pe o bancă unde cu chiu cu vai am găsit loc să ne așezăm. Biserica începea să devină neîncăpătoare pentru că la ora unu urma să înceapă mini-recitalul Escolaniei. Se părea că nimeni nu dorea să rateze evenimentul. Escolania e celebrul cor de băieți din Montserrat, unul dintre cele mai vechi și mai apreciate din Europa. E format din aproximativ cincizeci de voci soprano și alto, drept urmare din băieți foarte tineri, cu vârste cuprinse între nouă și paisprezece ani. Ghidul ne-a povestit că în zilele noastre e din ce în ce mai greu să se completeze corul cu băieți potriviți, în primul rând datorită maturizării premature și a schimbării precoce a vocii. Escolania nu e doar un cor, e în același timp o școală cu internat. În timpul petrecut la Escolania, băieții participă la cursurile nivelului primar și începutul celui secundar și învață foarte multă muzică. Fiecare dintre ei trebuie să studieze teorie muzicală și cel puțin două instrumente; pianul obligatoriu, precum și un al doilea instrument orchestral la alegere. Asta pe lângă participarea la cor. Escolania dă zilnic câte două reprezentații în biserică, cu mici excepții ( vacanță școlară, evenimente speciale). Una dintre ele se petrece la prânz, alta spre seară. Sunt foarte scurte, așa că sunt ușor de ratat. De obicei băieții cântă doar două melodii, întotdeauna aceleași, repertoriul diferind puțin în funcție de zile. Pentru c-am nimerit într-o miercuri, am ascultat un Salve Maria și Virolai. Fără să vrem, am fost martore la un moment de exprimare a patriotismului catalan. Atunci când corul a atacat bucata Virolai, toată sala s-a ridicat în picioare și a început să cânte împreună cu el. La început am crezut că e vorba de un oarecare imn religios, dar patosul cu care cânta un domn în spatele nostru m-a pus pe gânduri și m-a îndemnat să fac săpături. Așa am aflat că Virolai de Montserrat este un cântec de laudă închinat Fecioarei din Montserrat. Textul a fost compus de Jacint Verdaguer iar muzica de Josep Rodoreda, lucrarea fiind publicată la Barcelona cu ocazia sărbătoririi a o mie de ani de la înființarea mănăstirii, la 20 februarie 1880. Ce-l face mai special e că acest cânt e scris în catalană de cel ce e considerat unul dintre cei mai mari poeți catalani, un reprezentant de seamă al curentului Renaixença, renașterea catalană. Momentul la care am fost martore ne-a confirmat cumva spusele ghidului nostru și ceea ce am mai citit noi prin cărți și anume că Montserrat a ajutat într-o foarte mare măsură ca limba și cultura catalană să nu dispară de pe fața pământului. În mănăstirea din vârful muntelui s-a folosit neîntrerupt această limbă în pofida persecuțiilor monarhiei spaniole.  În Montserrat s-a vorbit catalana chiar și pe vremea regimului franchist când limba aceasta a fost scoasă în afara legii. Cam atât cu partea cultural-artistică a excursiei noastre. Am mai fi putut intra în pinacoteca mănăstirii dar am preferat să stăm pe-afară, la aer curat. Ar fi fost interesant să încercăm cele două funiculare, unul ce coboară la Santa Cova, celălalt ce urcă mai sus în munte. Dar nu mai aveam suficient timp pentru experiențe dintr-astea. Am preferat în schimb să facem o mică plimbare până la Crucea Sfântului Mihail pentru a admira mănăstirea dintr-o altă perspectivă. Abia am ajuns la cruce, după ce-am înfruntat o ploaie torențială, șuvoaiele de apă ce măturau cărarea și vântul șfichiuitor ce ne umfla pelerinele. Nu ne-a mai trebuit nici munte, nici aer curat. Ne-am întors cam murate din mini-expediția montană, dornice s-ajungem cât mai degrabă la hotel, să ne punem la uscat. 00