1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="gJ6pWiKp0d"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/montbard-si-abatia-fontenay/">Montbard și Abația Fontenay</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/montbard-si-abatia-fontenay/embed/#?secret=gJ6pWiKp0d" width="600" height="338" title="„Montbard și Abația Fontenay” – Ulițarnica" data-secret="gJ6pWiKp0d" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2017/04/2016-09-24-78-Abbaye-de-Fontenay.jpg1000662Sfântul Francisc și călugării cistercieni au fost singurii care mi-au căzut instantaneu cu tronc pe când citeam (cam demult) dintr-un tom de istorie a creștinismului despre povestea nenumăratelor și încurcatelor ordine călugărești catolice. Pe Sfântul Francisc l-am iubit, bineînțeles,  pentru că predica păsărelelor. Pe cistercieni, în schimb, i-am admirat pentru că aveau curajul să-și ia lumea în cap, atunci în întunecatul și primejdiosul ev mediu (anul 1100), să plece în mijloc de codru des, în grupuri-grupuri de câte doisprezece precum apostolii, să-și suflece mânecile de la sutane, să desțelenească terenuri, să sece mlaștini și să-și clădească în acele „pustii” nou cucerite mănăstiri autarhice, bucăți de lume de sine stătătoare în care munca fizică se împăca de minune cu contemplația religioasă, cu buchisitul cărților vechi. Și pe deasupra, să transforme acele locuri pierdute în sălbăticie în focare de civilizație. Ei bine, în amintirea anilor mei studioși am hotărât că-i musai să trec măcar pe la una dintre prim-înființatele mănăstiri cisterciene, acu’ că ajunsesem în patria lor de origine. Cîteaux, Clairvaux nu s-au potrivit nicicum drumurilor mele. În schimb, la Abația de la Fontenay puteam ajunge cu oarecare bunăvoință. Bunăvoința consta într-o haltă de câteva ceasuri în drumul meu spre Dijon, într-un sătuc pe nume Montbard. La început am tratat satul ăsta cu o oareșicare condescendență, doar ca pe o haltă, cea mai apropiată gară în care era musai să cobor pentru a ajunge la abație. La plecare însă l-am săltat serios spre fruntea listei cu locuri interesante. Montbard Nici că m-am dat bine jos din tren și-am fost pusă la mare încurcătură. În piațeta din fața gării m-a întâmpinat un domn „iluminist” din bronz, cu perucă și redingotă, pe nume Buffon. Na că m-a prins, habar n-aveam cine e acest personaj important. Noroc că în zilele noastre enciclopediile sunt la purtător. În cinstea lui, am hotărât să trag o raită și prin orășel, să urc chiar până în vârful dealului, la Château de Montbard, loc în care și-a scris Georges-Louis Leclerc, Comte de Buffon mare parte din cele 36 de volume de Histoire Naturelle. Acolo sus, pe lângă castelul transformat în muzeu, am dat de un parc amenajat chiar de ilustrul personaj. Loc numai bun de făcut popas și consultat internetul pentru completarea cunoștințelor de cultură generală. Am mai aflat cu acest prilej lucruri surprinzătoare, ce dovedesc că lumea nu-i așa mare precum credeam. Château de Montbard a fost locul de naștere a lui André de Montbard, cruciat de seamă, unul dintre cei nouă cavaleri ce-au înființat Ordinul Templierilor, și care, surpriză, a fost tocmai unchiul sfântului Bernard de Clairvaux, cel mai cunoscut dintre cistercieni. Așa se explică și înființarea abației de Fontenay în apropiere, de către mai sus-pomenitul sfânt. Pământul pe care a fost construită era moștenire de familie. După ce-am declarat încheiată ora de studiu, am mai hoinărit nițel pe străduțe iar apoi m-am îndreptat din nou spre gară, la oficiul de turism de unde trebuia să-mi ridic bicicleta, singurul mijloc de transport disponibil pentru a ajunge la mănăstire. Urma să pedalez vreo 4 km, prin fânețe și păduri. Abbaye de Fontenay La abație am găsit surprinzător de multă lume, având în vedere izolarea ei față de drumurile principale. Noroc că e suficient de mare. În vremurile ei de glorie, din secolul 12 până în secolul 15, forfoteau pe-aici mai mult de 200 de călugări. Gazdele actuale, familia Aynard (ce deține abația încă de la începutul secolului al 20-lea) se laudă că este una dintre cele mai autentice supraviețuitoare a vremurilor de demult, o dovadă în piatră a modului de viață auster pe care erau obligați să-l trăiască călugării cistercieni. O fiică bună a mănăstirii mamă de la Cîteaux. Am trecut în revistă biserica abațială, dormitorul, refectoriul, claustrul, capitlul – locul în care se adunau călugării pentru a discuta treburile mănăstirii, pentru a citi pasaje din cărți sfinte. Am intrat în clădirea forjei, la fel de impresionantă ca și biserica, locul în care călugării fierari făceau unelte și obiecte de uz casnic din fierul pe care tot ei îl extrăgeau din dealurile din împrejurimi. M-am dezumflat puțin când am aflat că abația a fost construită în special datorită averii episcopului Ebrard din Norwich, pe vremea când s-a refugiat aici din Anglia lui de peste Canal de frica persecuțiilor. Va să zică nici în vremurile acelea nu ajungea sudoarea călugărilor pentru a ridica o mândră mănăstire, tot banii rezolvau problema. La sfârșitul vizitei însă am votat în sinea mea că cel mai tare și mai tare m-a impresionat totuși bătrânul platan din curte, un moșneag de peste 200 de ani ce se lua la întrecere fără probleme cu toate clădirile din jur. Am să închei tot cu un citat din Bernard de Clairvaux, dacă tot am fost tentată să-mi împănez fotografiile cu vorbe de-ale lui. Zicea sfântul acum o mie de ani. Sunt cei care caută cunoașterea de dragul cunoașterii; aceasta e curiozitate.Sunt cei care caută cunoașterea pentru a fi recunoscuți de alții; aceasta e vanitate.Sunt cei care caută cunoașterea pentru a servi pe alții; aceasta e iubire. Acu’ stau să mă gândesc. Oare călătoriile mele, amintirile povestite aici unde s-or încadra? Pot recunoaște, cu mâna pe inimă, că îmi place să călătoresc de dragul cunoașterii. Dar de ce scriu poveștile? De dragul recunoașterii, oare?  Sau de frică să nu-mi pierd amintirile pe drum, alte clipe prețuite cândva dar dispărute odată cu trecerea timpului. Să fie și una și alta? Pe de altă parte, cât de mult m-ar bucura dacă ceea ce pălăvrăgesc eu aici ar folosi, vreodată cuiva, la ceva … PSCistercienii au ajuns și pe plaiurile noastre mioritice.O primă mănăstire de-a lor a fost înființată în Igriș, lângă Aradul meu natal, de călugări veniți tocmai din Pontigny, la îndemnul Anei de Châtillon, soția franțuzoaică a regelui Béla al III-lea al Ungariei. Din păcate, mănăstirea a fost rasă de pe fața pământului de tătari, în timpul invaziei din anul 1241.O a doua mănăstire cisterciană a răsărit ca fiică a celei de la Igriș tocmai la Cârța, lângă Sibiu. Din aceasta au mai supraviețuit ceva ruine ce pot fi vizitate în zilele noastre. 00