1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="OJPd0q7hfw"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/mont-saint-michel-prima-zi/">Mont Saint Michel – prima zi</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/mont-saint-michel-prima-zi/embed/#?secret=OJPd0q7hfw" width="600" height="338" title="„Mont Saint Michel – prima zi” – Ulițarnica" data-secret="OJPd0q7hfw" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/07/2016-06-04-113-Mont-Saint-Michel.jpg1000662Mont Saint Michel zăcea de ceva timp pe-un loc fruntaș în wishlist-ul meu de călător așa că, de cum a răsărit la orizont promisiunea unei șederi mai lungi în Franța mi-am zis: Aha, al meu ești, nu-mi mai scapi! N-a fost chiar primul loc vizitat doar din pricina prognozelor meteo care se încăpățânau să mă amenințe cu ploaie și frig. Dar de îndată ce aplicația meteo mi-a garantat un weekend însorit am luat repede bilete de tren și cazare la hotel. Păcăleală, până sâmbătă vremea se sucise, așa că am avut ocazia să admir doar frumusețea sumbră a muntelui, nu cea popularizată pe site-uri și vederi. Dar nu-i nici un bai, am intrat și eu pentru două zile în papuci de romantic. Partea proastă cu Mont Saint Michel e că nu prea ajungi ușor la el. Inițial mă gândeam să nu stau două zile încheiate pe-acolo, și-aș fi legat vizita asta cu alte obiective din listă mea nesfârșită de dorințe. Așa că m-am gândit să închiriez o mașină. Dar până la urmă m-am răzgândit. Da’ ce, nu meritam eu un weekend mai tihnit, ce-i cu alergătura asta bezmetică din floare în floare. Și-am plecat la drum cu trenul până în Dol de Bretagne, apoi cu autobuzul  până la poalele muntelui. Am găsit loc de dormit doar pe partea continentală iar duminică m-am întors pe-același drum. Am ajuns la destinație destul de târziu, în jurul prânzului. Autobuzul ne-a lăsat în parcarea cea nouă aflată la vreo doi kilometri de munte. În ultimii ani, autoritățile ce-l gospodăresc au hotărât să schimbe nițel regulile de acces. Au desființat parcarea aflată chiar la intrarea în cetate, au dărâmat limba de pământ ce-l lega de uscat și au construit un pod pe piloni, pe sub care poate să-și facă marea de cap în timpul fluxului și refluxului. Speră astfel să rezolve problema spinoasă de care le e frică și anume ca Mont Saint Michel să-și piardă statutul de insulă și să fie pe veci legat de continent. Sau să fie îngropat în nisipul dus de mare și nămolul cărat de râul Couesnon. Au mai construit autoritățile și un baraj interesant, pe care îl deschid la ora fluxului astfel ca să permită mării să intre pe râu în sus. La reflux îl închid permițând apelor în retragere să mai curețe din aluviunile adunate în timp. Scepticii sunt de părere că lupta e deșartă și că Mont Saint Michel va deveni în timp o banală mănăstire la malul mării. Idealiștii visează să ajungă ca pe vremea Sfântului Aubert (ctitorul mănăstirii), o insulă înconjurată de apele golfului. Se zice că pe vremea lui Aubert, în jurul anului 708, se afla la vreo doi kilometri de țărm. Nu degeaba a trebuit Arhanghelul Mihail să-i dea una după ceafă sfântului ca să-l convingă să-i construiască mândră mănăstire taman aici. Aubert săracul nu pricepea nicicum ce-avea el de făcut cu o stâncă din mijlocul apelor. Aveam de ales între mai multe variante de transport până la poalele cetății. Prima și cea mai rapidă ar fi fost un Le Passeur, adică unul din autobusele urâte, dar gratuite ce cărau mușterii la destinație în 10 minute. O a doua variantă ar fi fost o La Maringote, adică o căruță cu acoperiș trasă de doi cai normanzi zdraveni. Asta era pe bani și mult mai înceată.  Am preferat însă o a treia variantă, gratis și cât mai lentă cu putință că timp aveam berechet, adică pe picioarele proprii. Prima oprire am făcut-o la mai sus amintitul baraj care nu e doar o construcție inginerească ingenioasă ci și un punct de belvedere căutat, plus loc de popas pentru călătorul obosit. Apoi am pornit cătinel la drum țăcănind din aparatul foto. Dar fără o lumină interesantă n-a ieșit mare lucru. Sătucul înghesuit la poalele muntelui m-a întâmpinat cu o înghesuială îngrozitoare. Abia m-am strecurat pe străduțele înguste, printre magazinașe cu suveniruri (cam dubioase) și restaurante pipărate (foarte), până sus la intrarea în mănăstire unde se mai putea respira. Mănăstirea în sine e foarte austeră și nu m-a impresionat prea tare. Am încercat din răsputeri să mi-o imaginez altfel, cu tapiserii agățate pe pereții cenușii, cu călugări desenând migălos manuscrise prețioase în murmur de cântec gregorian, dar nu mi-a prea ieșit. Cel mai mult mi-a plăcut grădina interioară cu logia pe unde se plimbau călugării. Apoi mi-a plăcut momentul petrecut în Refectoriu, în care ghidul unui grup a cerut liniște și a început apoi să dea explicații cu voce scăzută. Sala era mare dar avea o acustică atât de bună încât vorba lui ajungea fără probleme în toate colțurile. Ghidul nostru avea ceva de demonstrat. Conform regulii benedictine, călugării trebuiau să-și ia masa în liniște deplină. Doar unul dintre ei avea voie să citească cu voce tare din texte sacre (q.e.d). Și mi-au mai plăcut artiștii împrăștiați mai peste tot ce se străduiau să imortalizeze momentul prin desenele așternute pe hârtie. M-am uitat cu uimire și cu o ușoară invidie la ușurința cu care apăreau contururile pe foaia albă. Ca să țin mai bine minte pe unde am umblat, am descărcat de pe internet imaginea de mai jos. După ce-am ieșit din mănăstire i-am dat de vreo două ori ocol pe metereze. Cum era vremea refluxului marea se zărea undeva departe. În jurul muntelui însă, pe nisipul nămolos, patrulau grupuri grupuri de furnicuțe multicolore. Erau turiștii ce aleseseră un alt mod de-a face cunoștință cu Mont Saint-Michel, o plimbare pe fundul golfului. Puțini erau cei ce se aventurau de capul lor, cei mai mulți urmau un ghid ce cunoștea vadurile. Așa trebuie să fi arătat pelerinii evului mediu ce se încumetau să vină până aici pe jos. Nu puțini au fost cei pe care i-a măturat marea trimițându-i direct în Paradis. Timpul trecuse pe nesimțite și venise momentul să văd dacă mă primeau cei de la hotel. Am făcut așadar cale întoarsă, tot pe jos. Spre seară am ieșit să văd cum năvălește marea „precum caii  în galop” iar apoi m-am aventurat să încerc o omletă a la mère Poulard. M-a durut la buzunar și nici nu mi-a plăcut. După care m-am retras în bârlog și-am adormit. Noroc cu mama care m-a trezit cu-un telefon pe la zece seara. Voia să verifice dacă nu m-am pierdut pe niscaiva coclauri. Am pornit iar la drum ca să văd Mont Saint Michel și după apusul soarelui, când  se transformă în castel din povești. Abia după plimbarea asta am tras oblonul și-am declarat ziua încheiată. 00