1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="ra2xhph0sq"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/mon-repos/">Mon Repos</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/mon-repos/embed/#?secret=ra2xhph0sq" width="600" height="338" title="„Mon Repos” – Ulițarnica" data-secret="ra2xhph0sq" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2016/11/2016-08-06-532-Corfu.jpg1000750Pe lista obiectivelor turistice din Corfu, undeva mai pe la coadă e adevărat, se află și vila Mon Repos. Ghidurile spun despre ea că a fost ridicată de un guvernator englez al insulei pe vremea protectoratului și că a găzduit-o, pentru scurt timp, pe împărăteasa Sissi a Austriei. Suficient însă ca s-o facă să se îndrăgostească de Corfu. Mai spun ghidurile că după instaurarea monarhiei în Grecia vila a servit drept reședință de vară pentru casa regală și aici s-ar fi născut câțiva prinți și prințese, printre care și Filip duce de Edinburgh, consortul reginei Angliei. Te pomenești că și membri casei noastre regale au trecut pe-acolo, că doar erau strâns înrudiți cu proprietarii. Și pentru că vila Mon Repos nu era departe de moara de vânt din capătul golfului Garitsa, am hotărât s-o trec în palmares, mai ales că citisem că e înconjurată de un parc dendrologic. Fosta proprietate regală e oarecum izolată de restul lumii în spatele unui zid înalt. După ce intri pe poarta domeniului ai ceva de mers până la vila ridicată în vârful dealului, cu fața spre mare. Dar e o plimbare plăcută, chiar dacă parcul seamănă mai mult cu o pădurice sălbatică, lăsată de capul ei. Cărările sunt zrențuite, arbuștii sunt stufoși și țepoși, copacii cresc în voia lor. Nici vila, săraca nu arată prea bine, pare lăsată de izbeliște. Am găsit-o închisă tot timpul, i-am dat doar un ocol pe dinafară. Nu de dragul ei am revenit mereu la Mon Repos. Am revenit, pentru că, la prima vizită, am avut inspirația să mă iau după două doamne ce-au trecut hotărâte pe lângă vilă fără s-o bage în seamă, mergând iute pe o cărare ce părea să dea într-o înfundătură. Da, era o înfundătură, dar ce frumoasă. Cărarea cobora într-un mic golf, ce-avea o mică plajă, un mic debarcader ce intra în mare, un izvor cu apă proaspătă și rece. Liniștit și fără multă lume. Mi-a căzut cu tronc instantaneu și l-am declarat locul preferat de stat la plajă. Când aveam chef de lenevit, de snorkăluit, aici veneam, în Golful Cățeilor. L-am botezat așa din pricina noului prieten pe care mi l-am făcut aici. Un cățel mare, negru și flocos ce părea stăpânul locului. Făceam baie împreună, plajă pe același prosop…  Doar când era ora de joacă își chema o prietenă, se pare că eu nu corespundeam cerințelor. Locșorul acesta l-am regretat cel mai tare la plecarea din Corfu. Pot spune c-a fost și pentru mine un „mon repos”. 00