1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="zhEaO7aBfy"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/metehne-noi/">Metehne noi</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/metehne-noi/embed/#?secret=zhEaO7aBfy" width="600" height="338" title="„Metehne noi” – Ulițarnica" data-secret="zhEaO7aBfy" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2013/12/2013-12-04-741-untitled.jpg1000662M-am întors de la Viena cu două metehne noi, de parcă nu-mi ajungeau cele pe care le aveam deja. UNU. Am dat în patima punciului și  DOI. Am pus gând rău tuturor bolurilor și borcanelor de sticlă ce pot fi transformate în lampadare. Să vă povestesc. Despre prima meteahnă Umblând noi hai hui prin Viena, pe la zero grade Celsius, din târg în târg, de la o căsuță la alta, înfulecând când langoși, când turtițe de cartofi, când castane coapte, cornulețe cu nucă, marțipane, alune trase în caramel … ne-a prins un frig ce ne-a intrat adânc în oase și o sete necruțătoare ce nu se potrivea nicidecum cu apa rece din rucsac. Cum să venim de hac acestor neajunsuri ce ne trimiteau spre căldurica de la hotel și ne împiedicau să continuăm expedițiile citadine ? Ne-au sărit în ajutor butoaiele cu punci din târgurile vieneze. Calde, aromate, bombe calorice, băuturile astea îți dădeau aripi mai abitir decât un RedBull. Să nu mai spun că se urcau repede, repejor la cap îți ridicau moralul și-ți risipeau oboseala cât ai clipi. Poțiuni fermecate, ce mai. Fiecare dintre târgurile de Crăciun vieneze servea punciul într-o cană personalizată. Băutura costa până la 3,5 euro în funcție de gradul de sofisticare și de cantitatea de alcool iar pentru cană mai scoteai din buzunar vreo 2 euro drept garanție. Adică, după ce sorbeai punciul puteai returna cana și primi înapoi garanția. Dar dacă între timp prindeai drag de respectiva cana o puteai lua cu tine și-ți luai rămas bun de la cei 2 euro. Prima cană mi-am însușit-o fără să mă gândesc prea mult. Am luat-o din Maria-Theresien-Platz de sub privirea maiestoasă a împărătesei cocoțate pe soclul statuii ce domină piața. Am primit în ea un punci de portocale tare și gustos numai potrivit pentru a mă atrage în păcat. Sorbind pe îndelete băutura fierbinte și învârtindu-mă prin labirintul târgului, am uitat cu desăvârșire de unde-am pornit așa că am plecat cu cana în buzunar, fără nici o remușcare. Al doilea punci l-am băut la Schonbrunn iar aici m-am gândit de două ori dacă dau cana înapoi sau nu. Era mult prea frumoasă, nu m-a lăsat inima să mă despart de ea, așa că am îndesat-o în rucsac. Apropo, punciul servit era din mere. Și de-aici începând pot spune că am dat în patima cănilor de punci.  Nu le-am mai returnat niciodată, mai mult, îmi socoteam opririle pentru o mica gustare și obiectivele de vizitat în funcție de târgul din care nu mă alesesem încă cu vreo nouă achiziție. M-am întors acasă cu o frumoasă colecție de șapte căni. Acu sunt în căutare de rețete de punci.  Nu pot lăsa cănile să lâncezească pe rafturi.Am găsit câteva rețete ce mi-au făcut cu ochiul, am să le încerc de sărbători, în loc de vin fiert. Vi le spun și vouă, poate sunteți curioși. 18 cuișoare 6 benzi mari de coaja de portocală 1 sticlă de vin roșu Coaja rasă de la 1 lămâie 3 linguri zahăr 5cm scorțișoară 15g Ghimbir tăiat în felii subțiri și zdrobit 2 linguri rom MOD DE PREPARARE Amestecă coaja de portocală împănată cu cuișoare împreună cu toate celelalte componente într-o tigaie mare. Adaugă apă, cam o jumătate de sticlă de vin și pune amestecul la fiert, la foc mic. Nu lăsa punciul prea mult pe foc, că va pierde tot alcoolul și tot hazul. Servește-l fierbinte în căni sau pahare rezistente la cald. 4 cesti de afine, zmeură, mure 2 cesti de suc de portocale ( sau căpșuni, sau mere ) 1 linguriță de ienibahar 2 pliculete de ceai 5 cm de coajă de lămâie (benzi) fructe uscate zaharisite – caise, stafide 2 linguri de zahar Bete de scortisoara Adaugă  primele 5 ingrediente într-o cratiță mare și ține-le pe foc mic 30 minute. Apoi dă cratița de-o parte și las-o să se odihnească alte 30 de minute. Strecoară licoarea obținită ca să scapi de semințe și coji. Apoi adaugă ingredientele rămase și mai fierbe amestecul vreo 30 de minute, amestecând ocazional. Pentru cine spune că nu are farmec fără alcool, mai adaugă rom sau vin după gust. 6 cești de cafea fierbinte, neagră și tare 1/2 cană topping ciocolată fierbinte 1/4 ceasca de zahar 1 ceașcă lichior de cafea vanilie Amestecați cafeaua fierbinte, ciocolata și zahărul la foc mic până se omogenizează. Adaugă pe îndelete restul de ingrediente, amestecând până la omogenizare dar mai spre sfârșit. Îl puteți servi imediat, sau îl puteți lăsa să se raceasca și servi cu gheață. 4 căni de ceai negru tare 1 1/4 căni de zahăr, după gust sucul de la 4 lămâi sucul de la 3 portocale 8 cuișoare 1 baton de scortisoara 2 sticle (750 ml) vin roșu 1 cană de rom felii proaspăt tăiate de lămâie și portocale, pentru ornat CUM SE PREPARĂ Aruncați într-o oală mare zahărul și ceaiul cald proaspăt preparat. Adăugați sucul de lămâie și de portocală, cuișoarele, scorțișoara și amestecați până se dizolvă zahărul. Adăugați vinul roșu și amestecați la foc mic, până spre punctul de fierbere. Între timp se încălzește ușor romul într-un vas mic (nu se fierbe). Adăugați-l la amestecul inițial și amestecați în continuare. Când sunteți mulțumiti de rezultat scoateți cuișoarele și scorțișoara și serviți-l fierbinte după ce l-ați împodobit cu feliile de lămâie și portocala proaspăt tăiate. Despre cea de-a doua meteahnă A doua meteahnă cu care m-am pricopsit în excursia prin târgurile de Crăciun ale Vienei s-a declanșat când am nimerit la standurile cu boluri pentru lumânări, prezentate în următoarele două fotografii. A fost o dragoste fulgerătoare, la prima vedere, care încă  mă macină și nu-mi dă pace chiar dacă au trecut trei săptămâni de la despărțirea inevitabilă. Erau acolo boluri mici și mari de sticlă, vesele nevoie mare, pictate în culori calde, cu pisici torcând, cu orășele în sărbătoare, cu seri frumoase de iarnă. Era ca-n povești. Singurul lucru care mi-a salvat buzunarele de la o golire instantanee a fost ambiția de a face eu singură, cu mânuțele mele, suporturi de lumânări ca cele văzute la târg. Zis și făcut. Ajunsă acasă am scos din coșurile de pe dulap bolurile de sticlă abandonate, borcanele mai arătoase ce-au scăpat de la curățenia de toamnă și mi-am pregătit planul de bătaie. Am făcut o vizită la Hanul cu Tei de unde m-am întors cu vopsele pebeo pentru sticlă, am căutat pe internet cum se procedează și am purces la treabă. Primul bol s-a ales cu un desen geometric, așa ca pentru început, talentul la desenat nu mă dă afară din casă. Al doilea bol a primit un desen neaoș, românesc. A vrut să amintească de Iarna pe uliță a lui Coșbuc. Desenele le-am găsit tot pe internet, sper să mă ierte autorul. Pentru că boala pictatului pe sticlă s-a declanșat la Viena, cel de-al treilea bol a fost împodobit cu un pom inspirat din Pomul Vieții a lui Klimt. Am mai mâzgâlit un borcan de murături, iar acu stau la pândă să se golească borcanul cu miere. Mai am puțin și-l atac … 00