1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="2rSGXvtc6j"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/medina-din-fes/">Medina din Fes</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/medina-din-fes/embed/#?secret=2rSGXvtc6j" width="600" height="338" title="„Medina din Fes” – Ulițarnica" data-secret="2rSGXvtc6j" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2014/04/2014-03-27-199-Fes.jpg500331Primul lucru cu care am fost dădăciți înainte de a intra în medina din Fes a fost să căscăm bine urechile. Când auzeam cuvântul BALAK !!! , trebuia să sărim repejor la o parte, să strângem burțile sau alte părți proeminente aflate în dotare și să ne lipim de zid. Altfel urma să fim striviți sub copitele unui măgăruș sau mai rău, al unui catâr ori să fim trași pe roata unui cărucior umplut până la refuz cu marfă. Al doilea lucru cu care am fost dădăciți înainte de a intra în medina din Fes a fost să căscăm bine ochii, nu carecumva să-i lipim prea tare de mărfurile pe pe tarabe ci pe cei doi ghizi care, asemenea Doamnelor de la grădiniță, se postaseră, cel marocan în față, cel român la coada plutonului. Marocanul își adusese și un ajutor, un puștan cu șapca de un verde țipător, numai bună de reperat prin mulțime, care era un fel de paznic la oi, responsabil cu număratul. Vai de el, ingrată treabă, oile erau cam nărăvașe, ba se opreau să târguiască un suvenir, ba pofteau la dulciurile înșirate perfid în cale, ba întârziau pentru făcutul pozelor. Am aflat, cu tristețe, că nu vom avea voie să umblăm de capul nostru prin medină, nici măcar cele 15 minute pentru mici nevoi. Motivul acestor măsuri draconice? Ultima dată când au permis unui grup să se împrăștie au pățit o tărășenie …, i-au pierdut pe toți  și i-a apucat dimineața până l-au recuperat pe ultimul rătăcit. Așa că cine voia plimbare prin medină n-avea decât să o facă în afara orelor de program, pe barba lui. Și, în sfârșit, trebuia să fim atenți la pianiști, băieții cu degete lungi și antrenate ce cu o mână îți aratau vreo minunăție și cu cealaltă îți scotoceau prin buzunare cu o măestrie demnă de un mare maestru, fără ca măcar să-ți dai seama că te-au atins. După acest instructaj de primă urgență eram pregătiți să intrăm în labirint să ne căutăm Minotaurul. Acu cred că e timpul să spun și ce e aceea o medină. Până să ajung în Maroc știam doar de Medina, adică orașul din Peninsula Arabiei unde se află mormântul Profetului Mohamed, al doilea loc sfânt al islamului. Iaca că nu-i așa. În Maroc, fiecare oraș are medina sa și anume cetatea veche, înconjurată de ziduri înalte de apărare, locul în care se îngrămădea pe vremuri orașul, cu locuințele, magazinele, piețele, moscheile, școlile lui. Cu cât e mai vechi orașul cu atât mai spectaculoasă medina. Cum Fes a fost fondat pe la anul 800, iar perioada lui de înflorire a fost în secolele al 12-lea și al 13-lea, are și o medină pe măsură. Fes este considerat unul dintre cele mai mari, mai vechi și mai bine conservate orașe din lumea arabă, motiv pentru care a fost înscris pe lista monumentelor UNESCO. Și ce harababură mi-a fost dat să văd acolo !!! Labirint adevărat, cu ulicioare înguste de nu puteau trece doi oameni unul pe lângă celălalt, cu case înalte ce umbreau cerul, cu mii de magazinașe specializate, înalte și puțin adânci (doar cât să încapă vânzătorul, cumpărătorul râmânea în stradă), cu mii de ateliere de mici meșteșugari de tot felul. Un adevărat mall cu o suprafață ce poate concura cu cea a mall-urilor de astăzi, dar fără monotonia lor. De-aici cumpărai doar ață, doi pași mai încolo găseai detergenți, un pic mai departe mirodenii. La colțul străzii duceai cuțitele la ascuțit iar pe strada alăturată îți duceai pâinea la copt (am aflat că în Maroc, pâinea se frământa acasă iar coca e dusă la copt la brutar). Pe străduțe, vânzători ambulanți își manevrau cărucioarele cu fructe, verdețuri, apă din flori de portocali. Măgărușii cărau de toate: lăzi de coca cola, tevi, piei pentru vestitele tăbăcării. Doar ei și verii lor mai mari, catârii pot aproviziona souk-ul. De mașini nu poate fi vorba, nici măcar motoretele nu fac față străduțelor înguste și aglomerate. Din când în când șirul magazinelor era întrerupt și în drumul nostru apărea câte o moschee, o școală coranică sau o fântână publică. Povestea spune că orașul Fes a fost întemeiat de Idriss I, os din osul profetului Mohamed, ce a trebuit să fugă din Bagdad de frica abasizilor ce au uzurpat puterea. Ajuns în Maroc, a reușit să atragă triburile berbere de partea lui și a întemeiat un al doilea califat independent (pe lângă cel andaluz). Pe timpul urmașilor lui a fost construită moscheea Quaraouiyine iar medresa legată de ea este considerată cea mai veche universitate din lume, ce e încă activă. Dar despre măririle și decăderile orașului Fez găsiți mai multe pe internet. De reținut doar  că Fes este și în ziua de astăzi orașul universitar al Marocului, capitala lui spirituală. Dar punctul principal de atracție al medinei din Fes sunt vestitele tăbăcării. De cum te apropii de ele simți până în rărunchi un iz de găinaț de porumbel combinat cu pișu de vacă, apă și alte ingrediente pe care nu le-am reținut. Ți se taie respirația, și-ți piere pofta de mâncare pentru o perioadă. Tăbăcăriile pot fi admirate din balcoanele magazinelor ce vând produsele din pielea tăbăcită la parter. La intrare am căpătat o rămurică de mentă, pe post de săruri contra leșinului. Nu știu ce gândesc oamenii ce lucrează aici, dar nouă ni s-a părut ca o imagine din Infernul lui Dante, precum bine spunea un ghid concurent unui grup de italieni, ce se înghesuiau alături de noi în balcon. În afara medinei, Fes este un oraș normal, aerisit, cu bulevarde largi și curate. Ca mai peste tot în Maroc sensurile de mers de pe marile bulevarde sunt despărțite de, hai să le zicem rambla, alei pietonale încadrate de  șiruri de palmieri falnici. Pe străzile mai înguste palmierii sunt înlocuiți cu portocali sălbatici cu flori parfumate sau cu ficuși benjamina, cu frunze mici, ce sunt foarte eficienți, zice-se, împotriva musculițelor. Spre seară am avut o tentativă de a intra în medină de capul nostru, dar ne-am înfundat repede și , obosiți, am renunțat. Așa că, pentru aprovizionare, am abordat ceva la nivelul puterilor noastre, un Carrefour. Iar la încheiere vă las în compania unei imagini panoramice asupra orașului, luată într-una din opririle de dimineață ale autocarului. La revedere Fes, cine știe dacă ne vom revedea vreodată. 00