1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="j3QiN5vAej"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/malaga/">Malaga</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/malaga/embed/#?secret=j3QiN5vAej" width="600" height="338" title="„Malaga” – Ulițarnica" data-secret="j3QiN5vAej" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2015/10/2015-10-08-Andaluzia2.jpg1024640Joi 8 octombrie la prânz, aeroportul din Malaga, sectorul ridicării bagajelor. Mă uitam la banda care tocmai se oprise, lungă, neagră, golașă. Valiza mea, ia-o de unde nu-i. Văd în jurul meu alte gâturi lungite și ochi holbați la mica gaură din perete de unde ne așteptam să răsară bunurile noastre călătoare. Nimic. Nu se întâmpla nimic. Tocmai când gâtlejurile noastre se înfundau neputincioase între umeri, iar spiritele se tulburau neliniștite, iacătă că sosește o doamnă cu o listă în mână, ce părea că știe ceva. S-a dovedit a fi însoțitoarea grupului nostru amețit, ce aterizase în Spania cu speranța unui sejur călduros pe Costa del Sol a Andaluziei. Fără prea multe menajamente aruncă bomba. Prețioasele noastre bagaje, cu pijamale, periuțe de dinți, medicamente (că de, suntem un grup de seniori ) stau cuminți la București, pentru că n-au mai încăput în avion. Asta e, n-aveam ce face, ne ajuta ea să ne înțelegem cu doamna de la ghișeul de reclamații, să completăm un formular, și gata. Trebuie să ne grăbim, să plecăm la drum, cât să mai aștepte norocoșii cu valize după noi? Viața merge înainte. Dacă vom fi cuminți, duminică după amiaza ne vom reîntâlni cu prețioasele noastre bunuri, la hotel (măcar atât). Asta doar dacă dorim. Dacă nu, ne pot aștepta joia viitoare în București. Grupul golaș se burzuluiește. Cotcodăceli supărate dau în judecată compania aeriană, compania de turism, cer despăgubiri… În autocar spiritele s-au mai liniștit. Mama se felicită că și-a îndesat medicamentele în poșetă și face inventarul tricourilor din valizuța ei, ce stă cuminte în burta mașinii. Ce folos, grosul bagajelor noastre erau în valizoiul meu. Om putea oare supraviețui câteva zile fără să ne înnoim garderoba? Recunosc, turul orașului Malaga nu ne-a prea priit. Nu doar nouă, ci multor familii cărora li se decimaseră bagajele. În loc să ne intereseze Alcazarul, statuia turistului fericit, Plaza de Toros, urmele cartaginezilor, grecilor, romanilor, maurilor … vedeai clar pe fețele noastre grija zilei de mâine. Voci insistente au cerut o vizită la mall, nu la catedrală sau teatrul roman. Ghida noastră a zis da,da … dar și-a văzut de program. Și iată-ne debarcați într-un frumos parc de la poalele Alcazabei din Malaga, cea mai bine conservată cetate maură a Spaniei. Un El Biznaguero visător ne întâmpină cu flori de piatră. Mda. Rece primire. Cetatea a rămas necucerită, din lipsă de timp și nici o biznaga malagueña adevărată nu mi-a ieșit în cale, să mă îmbete cu mireasma ei.  (biznaga = un aranjament migălos din flori de iasomie, înfipte pe ramurelele unui ciulin uscat; folosită pentru parfumarea vieții și izgonirea țânțarilor; de întâlnit în special la mijlocul lunii august în timpul sărbătorii La Feria de Malaga). Planul de bătaie, specific  grupurilor organizate a fost următorul. Un mic tur pietonal cu ghid, împărțirea hărților luate de la un punct de informare turistică, una două explicații și apoi program de voie pentru o oră. Punctul de întâlnire a fost dat la primăria ce se afla la doi pași. Grupul golașilor s-a împrăștiat ca din pușcă. Fiecare cu ținta lui. Pe mine cel mai tare mă rodea lipsa încărcătorului de telefon. Ce mă fac eu fără știința îngrămădită în micul aparat? Fără hărți, fără informații despre parcări, fără informații despre punctele de interes. Salvarea a venit de la un magazinaș Orange înghesuit printre multele restaurante și magazine dedicate mai mult turiștilor. După ce-am îndesat încărcătorul în rucsac, mi-a venit inima la loc și-am putut savura aerul de sărbătoare de pe străduțele înguste ale centrului vechi, ronțăind alunele trase în zahăr caramel luate în grabă. Dar ce folos. Timpul  se scurgea implacabil. Era cazul să ne îndreptăm spre primărie. Atât despre Malaga, poarta noastră de intrare în Andaluzia și unul dintre cele mai vechi orașe ale Spaniei. Cam puțin, poate merita să revenim. Dar aveam la dispoziție doar câteva zile și erau atâtea de văzut! Deocamdată autocarul urma să ne ducă în Benalmadena, stațiunea în care se afla hotelul nostru. De acolo aveam în plan să închiriem o mașină și, începând chiar din a doua zi, să pornim spre destinații cu răsunet mai mare – Ronda, Sevilla, Cordoba, Granada. Doream să cucerim Andaluzia de unele singure. Benalmadena ne-a uimit cu mulțimea hotelurilor și a caselor de vacanță. În zilele ce-au urmat, ne-am tot rătăcit cu mașina pe străzile ei întortocheate. În prima seară însă ne-am învârtit nițel doar în jurul hotelului. Ne-au distrat papagalii din voliera de la intrarea în hotel, ne-a plăcut camera pe care am primit-o și am fost mulțumite că am găsit periuțe de dinți într-un mic magazin din apropiere. Ne-am culcat obosite, pregătite să începem aventura a doua zi dis de dimineață. Ce ne-o fi bombănit domnul ce ne-a adus mașina, că l-am chemat la ora 7 … PS. Cei de la hotelul din Benalmadena mi-au făcut o surpriză plăcută. S-a întâmplat ca aniversarea zilei mele de naștere să cadă în timpul sejurului nostru. În seara zilei cu pricina, la întoarcerea din hoinăreală, am găsit în cameră o sticlă de șampanie. 00