1.0Ulițarnicahttps://www.ulitarnica.ro/wpAncaHMhttps://www.ulitarnica.ro/wp/author/ancahm/rich600338<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="NEDxMvEjtc"><a href="https://www.ulitarnica.ro/wp/limoges/">Limoges</a></blockquote><iframe sandbox="allow-scripts" security="restricted" src="https://www.ulitarnica.ro/wp/limoges/embed/#?secret=NEDxMvEjtc" width="600" height="338" title="„Limoges” – Ulițarnica" data-secret="NEDxMvEjtc" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no" class="wp-embedded-content"></iframe><script> /*! This file is auto-generated */ !function(d,l){"use strict";l.querySelector&&d.addEventListener&&"undefined"!=typeof URL&&(d.wp=d.wp||{},d.wp.receiveEmbedMessage||(d.wp.receiveEmbedMessage=function(e){var t=e.data;if((t||t.secret||t.message||t.value)&&!/[^a-zA-Z0-9]/.test(t.secret)){for(var s,r,n,a=l.querySelectorAll('iframe[data-secret="'+t.secret+'"]'),o=l.querySelectorAll('blockquote[data-secret="'+t.secret+'"]'),c=new RegExp("^https?:$","i"),i=0;i<o.length;i++)o[i].style.display="none";for(i=0;i<a.length;i++)s=a[i],e.source===s.contentWindow&&(s.removeAttribute("style"),"height"===t.message?(1e3<(r=parseInt(t.value,10))?r=1e3:~~r<200&&(r=200),s.height=r):"link"===t.message&&(r=new URL(s.getAttribute("src")),n=new URL(t.value),c.test(n.protocol))&&n.host===r.host&&l.activeElement===s&&(d.top.location.href=t.value))}},d.addEventListener("message",d.wp.receiveEmbedMessage,!1),l.addEventListener("DOMContentLoaded",function(){for(var e,t,s=l.querySelectorAll("iframe.wp-embedded-content"),r=0;r<s.length;r++)(t=(e=s[r]).getAttribute("data-secret"))||(t=Math.random().toString(36).substring(2,12),e.src+="#?secret="+t,e.setAttribute("data-secret",t)),e.contentWindow.postMessage({message:"ready",secret:t},"*")},!1)))}(window,document); //# sourceURL=https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-includes/js/wp-embed.min.js </script> https://www.ulitarnica.ro/wp/wp-content/uploads/2025/12/2025-10-22-coperta-0001.jpg600450Am plecat din Cahors spre Limoges a doua zi de dimineață. Drumul a fost lung și plictisitor dar mi-a dat răgaz să-mi refac puterile, destul de zdrențuite după ziua precedentă și maratonul neîmplinit prin satele Perigordului. Destinația îmi era complet necunoscută. Într-un fel așa a și rămas pentru că am poposit în oraș doar câteva ceasuri. Augustoritum-ul roman, întemeiat în epoca lui Augustus, mi-a rămas complet inaccesibil, habar nu am dacă se mai pot zări rămășițe de-ale lui prin orașul actual. Evul Mediu mi-a apărut doar sub forma unei denumiri de gară. În acele vremuri, abația benedictină Saint-Martial a fost unul dintre cele mai influente centre monastice din vestul Europei, loc de pelerinaj dar și de cultură, unde s-au copiat manuscrise, s-au compus imnuri și s-a rafinat cântul liturgic care va contribui mai târziu la formarea celui gregorian. Astăzi, în locul ei se ridică gara Bénédictins, poate cea mai frumoasă din Franța, o bijuterie art deco construită deasupra liniilor feroviare. La Catedrala Saint-Étienne am ajuns într-o mare fugă pentru că nu era trecută în programul oficial dar pe mine m-a tentat totuși, în locul hoinărelii prin oraș sau prin Les Halles Centrales în căutare de bunătăți de înfulecat. Începută în secolul al XIII-lea și terminată abia în al XIX-lea, are un aer ordonat și sever, cu vitralii care lasă lumina să cadă calculat peste capelele laterale. Una dintre ele e dedicată Sfântului Aurélien, patronul măcelarilor, o breaslă puternică și mândră care și-a păstrat până azi capela proprie și dreptul de a purta halatul roșu la procesiuni. În programul oficial a fost inclusă o scurtă plimbare prin cartierul lor și o vizită în capela aflată în mijlocul lui dar colțul acela de oraș are ceva regizat. În Renaștere orașul s-a făcut cunoscut prin emailurile sale colorate, apoi, odată cu descoperirea caolinului în dealurile din apropiere, la Saint-Yrieix-la-Perche, a trecut la porțelan, o industrie care a dus numele Limoges-ului în toată Europa. Descoperirea caolinului a fost o mică revoluție națională, în sfârșit francezii puteau înlocui porțelanul de Meissen, admirat dar prea german. Primele manufacturi sprijinite de Coroana regală au apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea iar în secolul următor nume ca Haviland, Bernardaud și Raynaud au făcut din porțelan o industrie și o marcă națională. Formula rămâne aceeași până azi, caolin, feldspat și cuarț arse la peste 1400 de grade. Ceea ce distinge porțelanul de Limoges nu e doar finețea ci și sunetul, un clinchet limpede, semn că focul și meșteșugul au lucrat în echilibru. Tot din lumea aceasta a porțelanului s-a ridicat și Auguste Renoir, fiul unei pictorițe de vase din Limoges. De altfel acesta a fost obiectivul principal pentru care ne-am oprit în Limoges. Autocarul ne-a lăsat în fața muzeului Adrien Dubouché care adună una dintre cele mai bogate colecții de ceramică și porțelan din lume, peste zece mii de piese, de la vase antice și faianță renascentistă până la creații moderne. Este un soi de lecție de rigoare franceză aplicată unei arte aparent fragile. Am preferat să încep vizita de la coadă la cap, de la etajul trei, cel cu porțelanurile de Limoges, și am coborât în timp și spațiu printre colecțiile cu porțelan din toate zările lumii. Curios, colecția lui August cel Puternic din Dresda mi-a plăcut mai mult, se vede clar acolo pasiunea colecționarului. Cea din Limoges e mai degrabă „burgheză”. Am înțeles că orașul Limoges, datorită manufacturilor sale, a fost înclinat în epoca modernă spre stânga. O stângă autentică, de atelier, nu de campus universitar. Dar în scurta mea ședere nu am avut cum să deslușesc această particularitate. Orașul mi s-a părut curat, liniștit și ordonat, cum îi stă bine unui oraș francez. M-aș mai fi învârtit puțin prin el dar din păcate m-a prins o ploaie torențială pe străzi așa că am scurtat plimbarea și m-am refugiat în autocar mai devreme decât ora stabilită pentru plecare. Limoges însă nu s-a clătinat deloc. Fragil e doar porțelanul lui, nu și piatra din care e construit. Ca un făcut, când am plecat s-a oprit și ploaia. 00